Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
Premiați la Oscar 2016
Nu știu alții cum au comentat, dar eu când mă gândesc că Alejandro González Iñárritu a câștigat Premiul Oscar pentru regie și Leonardo DiCaprio Premiul pentru cel mai bun actor, dar filmul lor, The Revenant, nu a primit Oscarul, am impresia că ceva nu se potrivește.
Cei 8 odioși ai lui Tarantino
Filmul The Hateful Eight (Cei 8 odioși în varianta Ro) începe, ca să mă exprim academic, mișto. Prim-plan pe un chip cioplit. Peisaj hibernal. Aproape alb-negru. Zoom out pe îndelete. Chipul cioplit e un Iisus pe o cruce aflată la marginea unui drum pe care vine, la început ca un punct, apoi din ce în ce mai deslușit, o diligență trasă de șase cai, unul alb. Cadru lung, cel puțin două minute. Șmecherie a la Tarantino. Quentin.
The Revenant. Leonardo DiCaprio este Hugh Glass și se târăște aprox. 100 de minute
Alejandro González Iñárritu, după ce a dat lovitura anul trecut cu Birdman, și-a făcut socoteala că o poveste venită din primii ani ai secolului al XIX-lea, filmată cool și îmbunătățită pe ici, pe colo, americănește, este rețeta cea mai bună pentru a mai împușca niște Premii Oscar. Până acum, când încă nu s-au decernat premiile, i-a ieșit figura, pentru că The Revenant are 12 nominalizări, după ce a obținut deja trei Globuri de Aur (cel mai bun film – dramă, cel mai bun regizor și cel mai bun actor în rol principal – Leonardo DiCaprio).
Afișul filmului Joy (2015) – o nominalizare a Oscar pentru Jennifer Lawrance
Primul film cu nominalizare la Oscar văzut de mine este, o spun din capul locului, modest. Povestea e previzibilă și are happy-end (îi rog să mă scuze pentru această dezvăluire pe cei care aveau dubii). Joy rămâne un film cu Jennifer Lawrence și cam atât.
Afișele filmelor nominalizate la Premiul Oscar 2016 pentru cel mai bun film. Sursa: oscar.go.com
Cea de-a 88-a ediție a Premiilor Oscar a intrat de azi în linie dreaptă, odată cu anunțul oficial privind nominalizările din acest an. Fără surprize, cu un film-vedetă, „The Revenant”, care a împușcat 12 nominalizări. Din păcate, „Aferim!” nu se află printre filmele nominalizate (avem însă un actor, Levente Molnar, aflat pe afișul lui „Son of Soul”). Dar hai să vedem lista completă a nominalizărilor, alături de promisiunea mea de a vedea cât mai multe și de a scrie ce părere am, așa cum am mai făcut-o cu filmele de Oscar.
Afiș Birdman (The Unexpected Virtue of Ignorance)
De plăcut, mi-a plăcut. Am petrecut două ore (1:59:00, pe ceas) bune cu ochii la Michael Keaton, Edward Norton & Co., eroii cu care Alejandro Gonzales Iñárritu a dat lovitura la Premiile Oscar din acest an. Raportat la filmele de Oscar pe care le-am văzut deja (la finalul articolului e lista), Birdman a meritat să fie considerat cel mai bun, dar nu m-aş fi supărat nici dacă izbândea Boyhood.
Scenă din Whiplash
Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, Bela Karoly a fost antrenorul Nadiei Comăneci şi a generaţiei sale de incredibile campioane la gimnastică din anii ’70 – ’80. S-a spus că performanţele incredibile ale elevelor sale, nişte fetiţe zglobii pline de muşchi şi disciplină, s-au clădit pe un regim de viaţă (şi de antrenamente) aproape de dresaj. Şcoala românească de gimnastică Octavian Bellu – Mariana Bitang a urmat, cel puţin în prima parte, metodele spartano-karolyane, iar România a contat constant în marile concursuri de gimnastică internaţionale.
Tatăl şi copiii, imagine din filmul Boyhood (2014). Sursa: imdb.com (printscreen)
Cele mai mari aşteptări pe care le-am avut atunci când m-am aşezat confortabil pentru a vedea Boyhood (2014, regia Richard Linklater, 2 ore şi 45 de minute) vizau posibilele răspnsuri la întrebarea cine e mai tare, viaţa sau machiajul? Înclinam să pariez că viaţa, dar orişicât, trebuie să rămânem ancoraţi în prezent, în cuceririle tehnico-ştiinţifice, care nu cunosc margini. Deci, problema rămânea deschisă.
Afişul filmului The Theory of Everything. Sursa: imdb.com
Ce poţi afla despre un savant cu care eşti contemporan dintr-un film hollywoodian?, m-am întrebat când am aflat despre The Theory of Everything, filmul lui James Marsh, mai ales că vorbim despre un regizor care s-a remarcat până acum în special pentru filme documentare (a câştigat un Oscar în 2009 pentru documentarul Man on wire). În orice caz, titlul mi s-a părut că face toţi banii!
Incitant pe de o parte era şi faptul că scenariul a fost făcut pornind de la o carte scrisă e fosta soţie a lui Hawking. Pe de altă parte, apare riscul unei poveşti romanţate, mi-am zis, şi am purces să văd minunea.
Afiş The Grand Budapest Hotel, 9 nominalizări la Premiile Oscar 2015
Ceva aşteptări am avut pentru acest film, The Grand Budapest Hotel, cu nouă nominalizări la Premiile Oscar şi un Glob de Aur pentru cel mai bun film, dar alt fel de aşteptări decât ceea ce am primit. Citisem că e despre un vestit majordom al unui mare hotel interbelic, care trece prin întâmplări halucinate (nimeni nu ar fi crezut aşa ceva!) împreună cu un loby boy, care-i devine cel ma bun prieten. Un fel de Platon şi Socrate al hotelurilor.
Rosamund Pike, nominalizată la Premiul Oscar pentru filmul Gone Girl (2014). Printrscreen după oscar.go.com
Abia aşteptam aceste zile, cele premergătoare Premiilor Oscar. E, deja, o tradiţie să scriu pe acest blog despre filmele pe care le-am văzut, cele care mi-au plăcut şi cele care nu. De regulă, preferatele mele nu câştigă, dar asta nu îmi schimă opinia, of course. Oricum, e o perioadă care îmi place, mă relaxează şi mă provoacă; sper că şi pe voi.
Aşadar, m-am aşezat confortabil şi am zis să văd şi eu unde şi de ce a dispărut amazing Amy şi ce va face blândul Ben ca s-o găsească. Mă refer, desigur, la Gone Girl (2014), filmul lui David Fincher (îl ştiţi din Fight Club, Seven, The Social Network, The Curious Case of Benjamin Button).
Lupita Nyong’o şi Chiwetel Ejiofor în 12 ani de sclavie (12 Yearsof Slave)
Am văzut filmul „12 ani de sclavie” („12 Years of Slave„) fără aşteptări prea mari şi am ieşit de la vizionare nici prea-prea, nici foarte-foarte. Povestea pare incredibilă, dacă o priveşti din perspectiva anului 2014, când preşedinte al SUA e Barack Obama, dar se bazează pe o întâmplare reală, din timpul paşoptiştilor (1841 – 1853), anterior războiului civil din America.
Sandra Bullock în Gravity, nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol principal
Am văzut filmul Gravity destul de târziu, mult după lansarea lui în România, fără să am aşteptări prea mari (aşa cum avusesem atunci când am auzit prima oară despre acest film care îi aduce pe generic pe Sandra Bullock şi George Clooney). Părerea mea: fără a fi un film remarcabil, Gravity este o încercare decentă de a readuce în prim-plan, în cheie nouă, scene, faze, mituri din film clasice.
E o reinventare. De exemplu, n-ai cum să nu faci
Afişul filmului Her, nominalizat la Oscar 2014
Ce e dragostea? Ce-i lipseşte unui om ca să simtă/să se amăgească că şi-a găsit jumătea? Care e limita dintre a fi fericit şi doar a ţi se părea că eşti fericit şi că ai cui împărtăşi asta? Unde începe şi unde se sfârşeşte iubirea? Şi ce au calculatoarele, smartphone-urile, sistemele de operare, tot felul de roboţi şi roboţei cu toate acestea?
Filmul Her, nominalizat pentru titlul de Cel mai bun film la ediţia din acest a Premiilor Oscar, este, într-un fel, o prelegere filosofică. E prima poveste de dragoste dintre un om şi un computer, poveste venită dintr-un viitor care, de ce nu?, ne paşte.
Afişul filmului All Is Lost, nominalizat la premiul pentru Sound Editing, Oscar 2014
Am găurit yachtul, cum procedăm? Ce te faci dacă mica ambarcaţiune pe care te afli singur, în mijlocul oceanului, la peste o mie şapte sute de mile de cea mai apropiată insulă, se găureşte în urma unui accident stupid? Totul pare pierdut din start.
Aşa începe All Is Lost, ultimul film cu Robert Redford, pe care am vrut mult să-l văd pentru că m-am aşteptat să fie ceva special. Buget mic (9 milioane de dolari), încasări şi mai mici (sub 100.000 $ în primul weekend, puţin peste 6 milioane de dolari până azi – detalii despre câte parale fac filmele nominalizate, aici).
Afiş American Hustle
Film american tipic, American Hustle are cam tot ce-i trebuie pentru a câştiga multe statuete la ediţia din acest an a Premiilor Oscar, inclusiv pe aceea pentru cel mai bun film. Mai mult decât atât, careul de aşi (Christian Bale, Amy Adams, Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence) şi cu regizorul David O. Russell cinci, sunt favoriţi, fiecare, pentru câte o statuetă individuală (Russell e nominalizat chiar la două: regie şi scenariu). Aşadar, aşteptările sunt uriaşe. Meritat? Eu zic că da.
Un tip şi-o tipă s-au specializat în a da mici lovituri, din care îşi asigură venituri mai mult decât decente şi o viaţă palitantă împreună. Tipul are şi o nevastă, plus copilul acesteia, şi o spălătorie. Cam pe când tocmai se gândesc să mai dea două-trei lovituri şi s-o întindă din SUA, departe, unde să nu-i urmărească agenţii FBI, adică fix în România
Secvenţă din filmul Captain Phillips, cu Tom Hanks în prim plan
Nu te pune cu americanii, c-o păţeşti! Cam asta ar fi morala acestui film despre eroism, trupele SEAL, piraţi somalezi şi happy end.
Captain Phillips e un film despre primul vapor american capturat de piraţii somalezi. Acţiunea are oarecare suspans, are darul de a prezenta lucrurile şi din perspectiva piraţilor (deşi începe promiţător, această perspectivă cade în superficial şi loc comun) şi oferă un happy end clasic, graţie trupelor SEAL. Nu e filmul anului, dar te ţine în faţa ecranului şi nu te dezamăgeşte la final (până la urmă, e o poveste bazată pe o întâmplare reală), dar nici nu înseamnă vreo provocare intelectuală deosebită. Tom Hanks, pentru care pare făcu filmul, face un nou rol bun, apreciez, iar barba cu care e dotat îl ajută enorm, zic.
Cifrele, în dolari, realizate până acum de filmele-vedetă ale Premiilor Oscar 2014 (faza nominalizării) – grafic de Călin Hera LEGENDĂ. Prima coloană: buget estimat, a doua: încasări oppening weekend, a treia: încasări până în data de 24 ianuarie 2014
Înainte de a face pronosticuri în legătură cu filmele care vor câştiga vreun premiu Oscar 2014 (deocamdată ne ocupăm de cele nominalizate la categoria „Cel mai bun film”), recomand două lucruri:
Eu am început să văd filmele nominalizate. Am reuşit până acum să-mi fac o părere despre The Wolf of Wall Street, Captain Philips şi American Hustle (click aici pentru lista filmelor nominalizate la categoria „Cel mai bun film” pentru Oscar 2014). Mai e mult până departe.
Afişul filmului The Wolf of Wall Street
La pomul lăudat e bine să ai sacul la tine (altfel ar putea să-ţi pară rău după aceea), dar atenţie că se pune comision pe orice! Îmi permit această remarcă în debutul pseudocronicii filmului „The Wolf of Wall Street„, nominalizat pe premiul Oscar 2014 pentru cel mai bun film (am promis că voi scrie despre filmele nominalizate).
Filmul arată povestea unui tip ambiţios, talentat în vânzări, genial chiar, care a reuşit să dea câteva lovituri răsunătoare pe Wall Street, acumulând în scurt timp o avere măsurată în zeci de milioane de dolari, risipită apoi după o condamnare (FBI i-a făcut dosare cu numeroase capete de acuzare, spălarea de bani fiind una dintre ele) şi un al doilea divorţ mai dureros decât primul – la al doilea el a fost cel părăsit. Eroul principal este foamea de bani, uşurinţa cu care pot / puteau fi făcuţi înainte de criză şi câteva moduri de utilizare. Sex, droguri, limbaj obscen – ingrediente nelipsite. Vorbim despre un film didactic,
Călin Hera. PA-uri şi mirări 