Vedere din Bucureşti. Balcoane-pericol deasupra unui trotuar de lângă Foişorul de Foc. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Vedere din Bucureşti. Balcon care nici nu aşteaptă cutremurul ca să se prăbuşească. Foto (cu telefonul): Călin Hera
read more »
12/11/2012
Cel mai înalt semafor din România
Semafor de pe Calea Floreasca. În plan secund, cea mai înaltă clădire din România. Probabil cea mai nereuşită fotografie a ei. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Desigur, subiectul nu e semaforul, unul banal, ci Sky Tower, care face să se vorbească despre acest semafor (nu prea mult, însă). Atunci când mi-a plăcut perspectiva n-am putu fotografia (eram la volan), atunci când am putut fotografia nu mai era perspectiva aia. Dar, măcar, era roşu la semafor.
30/09/2011
Acasă sau pe drum?
Pe autostradă. Foto: Calin Hera
Călătorului îi şade bine cu drumul. Căci, uneori, drumul îşi alege oamenii. Îi educă, îi îmbolnăveşte de călătorită. Unii nu se vindecă, alţii duc dorul. Poate că omul s-a născut nomad. Poate că de aceea sunt cutremure, incendii, inundaţii, poate că de aceea oamenii se întâlnesc şi se adună şi te miri din ce pricini: ca să treacă dealul, să se mute în alt sat, să împrospăteze sângele. Cred că nu există cale mai bună de a afla decât călătoritul. Ferice e acela care umblă.
read more »
23/09/2011
Curcubeul de pe banda a doua
Vorbeam zilele trecute despre capătul curcubeului. Ei bine, dacă mie mi-a fost prea lene atunci să bat drumul până la capătul curcubeului, au fost alţii care n-au avut de făcut decât să se afle în maşina potrivită, pe şoseaua potrivită, la momentul potrivit. Şi cu aparatul de fotografiat potrivit la ei (poveştile sunt aici şi aici).
Daily Mail a preluat fotografiile, iar eu vi le-am adus aici.
07/09/2011
Publicitatea e un lucru mare
Panou publicitar Dedeman cu pretenţii (înşelate) de mesaj rimat. Foto din maşină: Călin Hera
Da, eram la mare atunci când mi-am dat seama că publicitatea e un lucru mare/ce leagă două inimi tare (premiu pentru acela/aceea care ştie ce am parafrazat aici). E vorba despre inimile publicitarului, respectiv a posibilului client. Partea proastă apare atunci când vrei să faci rime şi nu-ţi ies şi asta se vede de la o poştă, mai ales dacă ţipi de pe ditamai panoul. Dar poate astea-s pretenţii.
28/07/2011
Cele mai mari neajunsuri ale României
Peisaj urban. Bârlad, 2011. Foto: Călin Hera
În mijlocul unor dezbateri aprinse despre bucuria de a trăi în România, unul dintre participanţi a aruncat provocarea: care sunt principalele cinci neajunsuri?
La început s-a făcut linişte. Toată lumea era nemulţumită, dar tuturor le era greu să enumere. Treptat, s-au ambalat, şi-au luat vorba din gură. Cinicii au tras concluzia: principalul neajuns e că românii se lamentează prea mult şi altceva nu mai apucă să facă.
Până acolo, însă, a rezultat că neajunsurile ţin de fibra poporului român, că, dacă n-ar fi existat, Mioriţa ar fi trebuit inventată (pentru că descrie) şi apoi radiată urgent (fiindcă influenţează, e ca un blestem, ca o marcă).
Principalele neajunsuri/metehne ar fi (într-o ordine întâmplătoare):
read more »
13/01/2011
Mutu preia si pasează
Reclamă la Pepsi de pe dosul unei masini, făcută înainte de Campionatul Mondial din Africa de Sud, în care Adrian Mutu era vedeta nr. 1 a României, iar Bogdan Lobont si Ciprian Marica erau si ei. FOTO (din masină): Călin Hera.
Click pe foto pentru imagine mărită!
Am făcut această fotografie în urmă cu un an, cred. În orice caz, ori după momentul prafului alb de la Chelsea, ori după cel al sibutraminei. În orice caz, m-am întrebat atunci cât de mult va fi afectat contractul de publicitate cu Pepsi pe care îl avea în momentul ăla Adrian Mutu (de care îmi plăcea când juca la FC Arges, cu Jean Barbu). Nu mai stiu din ce motiv n-am mai publicat fotografia si nici nu cred că am aflat răspunsul. E drept, nici nu l-am căutat cu prea mare cerbicie. Dar imaginea rămâne grăitoare si „se potriveste”. Oricum, Mutu bleah!
11/10/2010
Apus de soare pe Autostrada Soarelui
Apus de soare în octombrie Foto: Călin Hera
Aseară a trebuit să dau o fugă. Să duc două mâte cuiva care avea nevoie (vă amintiti, poate, povestea cu pisica si vietile ei finite). Nu insist asupra lui miau-miau, nici a celei care a stat cuminte în cutie, nici asupra celeilalte, care a simtit nevoia să facă o tură pe la pedala de ambreiaj. Chestia e că, la un moment dat, le-am spus fiicei mele si fiului meu:
– Tragem un pic pe dreapta.
Le-am arătat apusul de soare, unul dintre cele mai încărcate de culori pe care le-am văzut. Am tras două cadre (cu telefonul), apoi am plecat mai departe. Mă uitam mai mult în oglinda retrovizoare decât în fată, dar a fost OK, eram pe autostradă (m-a depăsit si un Fiat 500, dacă mi-am dat bine seama ce era bolidul tzusti :)).
NOTĂ. Aici si aici sunt fotografiile făcute de fiu-meu, cu telefonu lui.
02/09/2010
Picăturile
Fotografie făcută în luna iulie în judetul Gorj (dacă nu mă însel). Mă înşelasem. soim e mi-a atras atenţia că Picăturile astea sunt din judeţul Dolj.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită – recomandat celor care nu văd bine ce scrie pe indicatorul rutier
Vă arăt această fotografie pentru că-mi place (recunosc, numele localitătii îmi place la fel de mult ca peisajul sau chiar mai mult) si pentru a vă reaminti o provocare mai veche: aceea de a aduna fotografii cu nume de locuri. Ei?
01/09/2010
Drum spre Cheile Oltetului
Foto făcută din masină, la sfârsitul lunii iulie, a.c.
Am făcut această fotografie într-o după-amiază de iulie, la intrarea în Baia de fier, judetul Gorj. Era o vreme ploioasă (vă amintiti ploile care parcă nu se mai opreau din luna lui Cuptor plouat?). Un sfert de oră mai târziu, eram tintuiti în loc de o răpăială teribilă.
Mi-a plăcut, în acest cadru, drumul de tară asfaltat (noul tip de drum de tară), tinerii cu care ne-am intersectat, gardurile de lemn care se încrucisează în imagine ca niste versuri si Cheile Oltetului care se întrevăd în zare.
25/08/2010
Călătorie pe Autostrada Transilvania
Am mers cu masina pe drumul făcut de Bechtel. Am parcus cei 40 de kilometri (40 si ceva) care-s gata, între Turda si Gilău (apoi retur) în vreo 20 de minute (am condus regulamentar). Asfaltul pare bun (n-am făcut testul cu paharul de apă numai ca să pot fotografia 🙂 ), iar faptul că soseaua merge printre dealuri m-a făcut s-o socot ca fiind muuult mai faină decât bătrâna A1 Bucuresti-Pitesti sau bucata A2 Bucuresti-Fetesti. Chiar m-am gândit la autostrada făcută de greci, de la Salonic către Corfu. Iaca si o fotografie făcută din masină.
Am ales acest cadru fiindcă drumul pare să ducă fix în Cheile Turzii. Fireste, nu se întâmplă asta!
PS Fotografie făcută din masină
17/08/2010
Cer cu nori si cu cabluri
În concediul meu de 3.500 de kilometri prin România, de la care a trecut deja o vesnicie, m-am descoperit fascinat de cer. Am fotografiat cerul din tot soiul de locuri – si de fiecare dată era altfel.
Bucată de cer văzută pe dealurile comunei Mărgău. Se apropia o ploaie strasnică. Intersant e si cât de multe cabluri apar aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită
15/08/2010
Satul-iarmaroc de pe E60
Prin urmare, depăsirea e interzisă în această zonă, deci în toată localitate. E firesc, doar trebuie protejati si târgovetii si clientii lor, nu? (Click pe foto pentru o imagine mărită!). Foto: Călin Hera
Pe drumul dintre Huedin şi Cluj-Napoca se află o localitate aparte. Celor care idealizează Ardealul, le amintesc: ne aflăm în inima Ardealului. Vorbim despre Izvorul Crişului, localitate care oferă o priveliste unică: pe ambele părti ale drumului E60, care o străbate, se află tarabe acoperite unde se vând tot felul de prostii (de la cosuri din nuiele si jucării de plastic la mături, morişti, mingi de pluş, produse de „artizanat”. Am pus ghilimele, întrucât oferta e de un prost gust desăvârşit.
Dar nu prostul gust sare în ochi, în primul rând, ci faptul că localitatea cu pricina pare un nesfârşit iarmaroc, probabil cel mai lung din tară. Accentuez: iarmarocul se întinde fix de la intrarea în localitate si până la iesirea din ea.
Fotografie din masină – nu mă întrebati cum am făcut-o! (Click pe foto pentru imagine mărită). Foto: Călin Hera
Ce e ăla un iarmaroc
Am căutat în Dex ce înseamnă anume cuvântul iarmaroc. Am aflat că e „târg ţinut la date fixe, bâlci”. Definiţia mi se pare că reflectă din plin situaţia de pe teren. E bâlci, si e la date fixe: 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an – 366 în cazul anilor bisecţi!
Presupun că toată povestea are vreun rost economic, că oamenii ăia fac vreo afacere, că doar n-ar sta cu tarabele deschise non-top doar de amorul artei (scuze pentru cuvântul „artă”!).
UPDATE.
Oare şi acum, adică trei ani mai târziu, tot aşa e?
14/08/2010
A venit barza
Mă minunez şi azi, om bătrân, văzând cum berzele revin, an de an, în vârful câte unui stâlp dintr-un sat uitat de lume. Uneori, neîncrezător, aş jura că nu-i aceeaşi, că berzele îşi aleg aleator locul în care-şi petrec verile. Apoi îmi amintesc o poveste (de la Leo?). Nu vă spun încă povestea, aş vrea să găsesc linkul între timp.
Fotografia a fost făcută în comuna Mărgău, în timpul excursiei la Răchiţele. Care tocmai s-a gătat. (Click pe foto pt imagine mărită!)
Am urcat niţel în casa oamenilor – mă rog, în cuibul berzelor. Indiscret, deh. Dar tot nu-mi dau seama care-s puii, care părinţii. (Click pe foto pt imagine mărită!)
11/08/2010
Cel mai lung număr de înmatriculare
Am fotografiat, în Sălasul de Sus (la poalele Muntilor Retezat), cel mai lung număr de înmatriculare pe care l-am văzut vreodată. Era „atasat” unei remorci, care era parcată în Mălăesti, pe drumeagul care ne-a dus la Cetatea Mălăesti (mai bine zis, la ruinele ei).
Am dat un pic înapoi masina ca să pot fotografia (mi-a picat fisa abia după ce trecusem de remorcă).
03/08/2010
Unde ne răcorim. Cascada Voalul Miresei
Voi sări putin etapele pentru că vremea e caniculară si vreau să vă răcoriti cu imagini care ar putea avea acest dar.
Click pe poză pentru imagine mărită!
Are efect răcoritor 😉
În afară de povestile despre Emil Boc, pe care le auzi cu scrâsnet de dinti, satul Răchitele mai are ceva aparte: o cascadă spectaculoasă. Ajungi acolo simplu: la aproximativ 300 de metri după pensiunea lui Boc (fratele) e o intersectie. Indicatorul către cascadă e vizibil, dacă esti pregătit să-l vezi. Alegi drumul spre dreapta, treci un pod si te pui pe urcat pe un drum neasfaltat, dar practicabil (e împrăstiată piatră). Foarte aproape de intersectie e o brutărie – recomand!
Drumul până la cascadă durează 10 minute cu masina, la viteză minimă. N-are rost să gonesti si nici nu prea poti. Am fotografiat pe drum această stâncă; era ca un profil de dac (dar n-am prins bine unghiul).
Fotografie făcută din masină
(Click pe poză pentru imagine mărită)
La cascadă, drumul face o curbă închisă, de aproape 180 de grade, din care porneste o pantă. Dar cui îi pasă? La 50-60 de metri de drum e râul Stanciului, limpede-păstrăv, dacă mi-e permis să inventez o „culoare”.
Chiar că îti vine să faci baie în „gâldanul” făcut de cascadă!
Aici e cascada, în toată splendoarea ei. E chiar ca un voal de mireasă, nu-i asa? Legenda spune, de altfel, că era o mireasă care a căzut în râpă si nuntasii au plâns de-au rupt, iar din lacrimile lor samd.
Căderea de apă e de 30 de metri.
02/08/2010
Fotografii cu nume de locuri
La început, când credeam că mă voi putea tine de plan (relatari zilnice despre locurile si oamenii întâlniti în timpul peregrinărilor mele), am fotografiat nume de locuri. Recunosc, e o ocupatie incredibil de plăcută (vă provoc la asa ceva: hai să facem, peste sase luni, să zicem, o expozitie cu fotografii ale numelor de localităti Salvati-le pe blogurile voastre, cu tagul indicator, de pildă, si dati un link si aici, să le adunăm).
Acum, constat că am doar vreo sapte, dar îmi face mare plăcere să le privesc si să vi le arăt (în ordine cronologică):
Am fotografiat această intersectie din centrul orasului Brad (municipiu? cui îi pasă?) mai ales cu gândul la cel mai vestit brădean pe care îl cunosc, Alin Fumurescu.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Mi-a luat ceva timp să mă prind că tocmai trec printr-o localitate având nume cu rezonantă aparte. Noroc că mi-am dat seama înainte de iesire, altfel ar fi trebuit să întorc masina din drum 😉
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
În cazul ăsta, recunosc, m-a fermecat mai mult cerul.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Că doar nu puteam trece fără să arunc o privire, să pun două-trei întrebări 😛
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
O variantă a acestei fotografii o păstrez pentru celălalt blog, pentru când va fi debarcat Emil Boc.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Aici mi-a plăcut rezonanta numelor de străzi. Prietenii stiu de ce.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Da, aici sunt „săgeti” către locuri de suflet. O, Doamne!
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
02/08/2010
Nu încercati asa ceva acasa
Mă refer la a parcurge, in tara, 3.500 de kilometri cu masina, in aproape trei saptamani. Nu că n-ai ce vedea. Ai. Dar dacă vrei să faci vreo economie, trebuie să te gandesti că, la un asemenea traseu, se pune la socoteala si cheltuiala cu benzina. Atentie si la pretul sucurilor cumparate de la benzinarii!
Aceste randuri sunt doar un pretext ca sa va spun ca m-am întors. Am fix 376 de fotografii în aparat (tocmai le-am descarcat), cateva zeci de pagini scrise de mână si poftă.
Folosesc aici o fotografie făcută de prietenul meu Ciprian Iancu (atentie, e o fotografie făcută din masină! Acest gen va prinde aripi 😉 ). Înfătisează Dealul Uroiului, de lângă Simeria, probabil dealul meu preferat (în afară de cel de la Horezu, despre care am scris si o poezie 😉 ).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 