Dor de Retezat. Remus Suciu știe cum să atingă inima. Ar putea fi un bun lunetist. A ales să fie un bun fotograf. Îi mulțumesc pentru asta.
10/06/2015
Apelul lui Eugen Evu către scriitorii urmăriți de fosta Securitate
Eugen Evu, aici vorbind despre o carte de poeme, care mie îmi este foarte dragă. Foto: Remus Suciu
Scriitorul Eugen Evu face public un Apel către scriitorii urmăriți de fosta Securitate, cărora le cere să facă publice dosarele de urmărire, ”fiindcă sunt datori faţă de Literatura Română şi generaţiile următoare”. Scopul acestei publicări: ”contracararea oribilului mecanism al șantajului și manipulării, de la om la om, de la instituţie la instituţie”.
read more »
25/12/2011
Crăciun fericit!
Felicitare de Crăciun. Ecologică. Făcută de Calin Hera, cu o fotografie de Remus Suciu
03/12/2011
Cascade de poezie
Cascada la Stâna de Râu, munții Retezat. Foto: Remus Suciu
La fel, altfel
Acelaşi parc, altă zi, aceeaşi.
Intrăm în detalii.
A îngheţat Trinkbachul.
Apar ochi, cozi, gheare.
Îmi plac aceste versuri (și fotografiile care le însoțesc). Se află pe blogul Veronicăi Niculescu, o veche prietenă,
read more »
25/09/2011
Remus Suciu la cascada Stâna de Râu din Retezat
Cascada Stâna de Râu, din Munţii Retezat. Foto: Remus Suciu
Astăzi vă recomand blogul lui Remus Suciu (recidivez). Îmi plac teribil fotografiile lui, iar cele de acum, de la cascada Stâna de Râu (Munţii Retezat) sunt atât de spumoase! Recomand.
P.S. Fain ar fi să răsfoiţi bine.
29/04/2011
Dor de Hunedoara
Castelul din Hunedoara, fotografiat de REMUS SUCIU
Mi-e dor de Hunedoara, desi sunt câteva zile de când am fost pe acolo. Mi se face dor de fiecare dată când văd fotografiile lui Remus Suciu.
21/04/2011
Ghioceii lui Remus Suciu
Am primit acesti ghiocei de la Remus Suciu, în urmă cu vreo lună. Mă învrednicesc abia acum să vi-i arăt, conform principiului că-i mai bine mai târziu decât si mai târziu.
Remus a fotografiat în satul Ocolisul Mic, din Muntii Sureanu, cam pe la 1 aprilie (foarte de dimineată).
„Drumul s-a oprit la casele parasite, de la care am apucat o cararuie pe curba de nivel a unei coame ce o aveam de traversat, dar la un moment dat s-a pierdut si ea in iarba deasa, necosita, ce acoperea totul.Fiind a doua oara acolo am stiut unde gasesc valceaua in care cresteau, ascunsi bine de ochii tuturor, palcuri dese de ghiocei de munte. Asa ca, la liziera unei paduri de foioase, neatinsa de topoare cam de multa vreme, privirea ne-a fost mangaiata de covorul alb si viguros al vestitorilor primaverii.Cerul fara nori si un soare ce se indrepta grabit spre apus au creat cadrul perfect. Parca nu ne mai saturam privind divinul tablou, rupt, mai mult ca sigur,din gradinile Edenului. Am spulberat vraja ce ne-a tinut in loc timp de vreo 25 minute, oboseala drumului fiind uitata pe loc si ne-am apucat sa fotografiem. Pentru lucrul acesta venisem aici, lumina era perfecta, nu ne grabea nimeni, asa ca, timp de cateva zeci de minute, nu se auzea decat clantanitul aparatelor noastre. Totul a fost intrerupt de “fuga” soarelui dupa dealurile ce strajuiesc aceasta poiana. Umbrelelor alungite deja pana peste albul micilor flori, ne-a adus aminte ca trebuie sa ne si intoarcem la masina si pana acolo aveam, chiar daca drumul era in coborare, vreo 2 ore de mers.”
Asa mi-a scris Remus, când mi-a trimis ghioceii, pe care vi-i dăruiesc.
24/03/2011
Remus Suciu expune din nou
Afisul expozitiei „Lumea văzută prin lentile”
Dacă aveti drum prin Târgu Jiu, abateti-vă (sugerez) pe la Galeria Municipală de Artă. Fiindcă acolo expune fotografii talentatul domn Remus Suciu (împreună cu cinci tovarăsi).
10/02/2011
Fotografii de pe la prieteni
Deschid azi, aici, o mică galerie foto în care vă arăt ce am găsit prin blogosfera pe care o mai răsfoiesc, când si când. Mi-a făcut poftă Belle de Jour, cu escapada ei ljublianană.
Găsiti toate fotografiile aici sau aici.
Faină ideea lui Alex Mazilu de a aduna versuri de dragoste într-o dimineată de februarie, 10.
Setul de fotografii brăilene făcute de Carmen Negoită îmi arată de ce am eu nostalgia Brăilei, desi n-am vizitat niciodată acest oras (decât pe traseul Gară-Insula Mare a Brăilei-baia comunală).
Eugen Andronic arată de ce o fotografie face cât cel putin 500 de semne 😉
Remus Suciu e, în mod clar, omul care mai mult fotografiază decât postează. Asa că am ales o fotografie din colectia transalpină.
Sorin Stanciu a fotografiat frigul
Alexandra Sandu anuntă un nou proiect.
În asteptarea festivalului de fotografii din Columbia si Nicaragua, public un cadru făcut de Liana Oprea în Muntii Apuseni.
g1b2i3 îl prezintă azi pe Domenico Veneziano.
Roxana Soare, într-o dimineată în care a impresionat-o o lămâie.
Meet The Sun postează o fotografie despre o rană…
Cu certitudine (sic!), o fotografie optimistă!
Cu gândul la: Leo, ajnanina, Adela, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Năbădăiosu, Naiv, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, Stela, Daurel, Geanina, Gina, Lady A, LeeDee P., Laura Driha, Flavius, Călin, Nea Costache, Dan, fammy, Anamaria Deleanu, Achilianu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, geocer, Miakel Eon, Sictireli, Yigru Zeltil, Ion Toma Ionescu, Victor.
25/01/2011
Deva cea verde si copiii care cresc
Copii deveni fotografiati în urmă cu aproximativ fix (sic!) 2 ani. FOTO: Remus Suciu
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
Cum MiculPrint insistă si cum eu sunt sensibil la
a) insistentele micilor printi si ale micilor printese, respectiv
b) ceea ce se numeste patriotism local
cu toate că
c) cunosc multe orase mai verzi decât Deva si
d) patriotismul local m-ar îndemna mai degrabă să pun piedici Devei, ca bun român ce sunt (atent la soarta caprei vecinului)
consider că e de datoria mea să votez Deva în concursul capitalelor verzi ale României.
NOTĂ. Am folosit o fotografie găsită pe blogul probabil celui mai bun fotograf care îsi duce veacul prin Deva, Remus Suciu. Cine stie, poate votează si el.
01/12/2010
Remus Suciu, fotograful fascinat de Jules Verne
Remus Suciu, unul dintre cei mai buni fotoreporteri cu care am lucrat.
Ce alegi:
a) marmote imperechindu-se pe Custura Bucurei, b) un extraterestru, c) Fața nevazuta a lunii?
Remus Suciu: Evident ca a) desi nu m-as da la o parte nici pt pct. c)
Alb negru sau color?
Remus Suciu: Color. Rareori alb-negru. Folosesc alb-negru în special la imaginile cu personaje in amurg, de seara, si aproape de fiecare data sepia.
Ce iti doresti cel mai mult să fotografiezi?
Remus Suciu: Înca visez la ai concura pe cei de la National Geographic. Vreau să fotografiez viata asa cum e ea, fara manipulari fara a ascunde ceva, viata omului simplu, nebagat in seama de mai nimeni.
Care este cadrul perfect?
Remus Suciu: Pfui, e o intreaga gama de cadre „perfecte”. Însă, fiind afectat de fotojurnalism (iremediabil) pot spune asa: cadrul perfect e cel care spune povestea intreaga despere ceea ce am in imagine, fara a mai fi nevoie de vreun articol sau explicatie foto.
Care e ultima fotografie de care ești multumit?
Remus Suciu: Chiar duminică am facut o imagine ce spune multe. Am vrut sa urc pe munte, vremea nu m-a lasat si totul s-a terminat cu un exceptional picnic la gura pesterii Cioclovina. În timp ce in ceaun fierbea gulasul pregatit am surprins o imagine care spune totul despre cei care eram acolo. În imagine nu e niciunul dintre noi, doar matizul (plin de noroi), ceaunul care fierbea deasupra unui foc si un trepied foto pe jumatate desfacut.
Ultima fotografie de care e multumit Remus Suciu: un popas la gura pesterii Cioclovina. FOTO: Rem
Ce-i spui unui copil care vrea să se apuce de fotografiat?
Remus Suciu: il intreb daca o face din pasiune sau doar sa imite pe cineva. Apoi îi zic sa invete intai bazele fotografiei si sa pozeze! Cel mai bine se invata meseria asta pe imaginile, bune sau rele, pe care le face. Cand vine cu imaginile lui, il si simt daca are sau nu vreo inclinatie spre arta fotografica
Ce sfat îi dai unui adult care are deja în spate mii de fotografii „de familie”?
Remus Suciu: Ca e timpul sa mai urce o treapta. Daca va merge intr-un loc cu familia nu trebuie sa faca doar poze cu ai lui aliniati in formatie in fata unui obiectiv turistic, ci sa schimbe un pic ordine in primplanuri ordinea. Practic, sa creeze o compozitie care sa incante ochiul.
Ce aparat de fotografiat recomanzi unuia căruia îi place imaginea, vrea să facă fotografii bune, dar n-are pretentii de profesionism?
Remus Suciu: Un dslr pentru consumer, undeva pe la 25-30 de milioane de lei vechi. Sunt doua feluri de aparate: Compacte si Dslr. La cele compacte e rău că e cu vizualizare directa; nu poti schimba lentilele si nici nu poti regla mare lucru.
Fotografiile făcute cu aparate tip „Idioten” sunt naspa?
Remus Suciu: Nu chiar, poti ascunde asta cu o compozitie buna a imaginii.
De ce rezistă fotografia, cu tot avântul televiziunii?
Remus Suciu: Pentru ca fotografia e rodul unor emotii traite sau a unei dorinte neimplinite. Televiziunea e prea directa. E cam cu li se spune damelor de companie in baruri: sa provoace placere, nu sa produca.
Care e scriitorul care ti se pare că scrie cel mai fotografic?
Remus Suciu: De departe, Jules Verne. De mic am realizat asta. Am „tocat” cu savoare cartile lui si exact ceea ce-mi imaginam citind, aceea gaseam in imaginile tiparite in carte. Nu cred ca se va mai gasi cineva care să redea cu atata scuratete fapte si locuri fara sa zica „imagine that”.
NOTĂ. Dragii mei, aceasta e interviul de care am fost eu în stare. Nu voi putea niciodată să fac interviuri asa reusite precum reuseste Dan, în Ziarul de la cinci. Luînd exemplul maestrului, vin si vă rog să continuati voi sirul întrebărilor. Remus promite să răspundă.
UPDATE. Ca urmare a unei întrebări de la LePetitPrince (care m-a scos din blogroll 😛 ) si a răspunsului lui Remus, public mai jos două fotografii pe care mi le-a trimis maestrul ;).
Click pe foto pentru imagine mărită (merită!)
Click pe foto pentru imagine mărită (merită!)
30/11/2010
O fotografie despre dl. Lică
Remus Suciu a avut amabilitatea să găsească o fotografie inspirată de PA-ul meu, Dl. Lică trăieste în zig-zag.
Discutia a avut loc în timpul micului interviu pe care mi l-a acordat 😉 (iar acest articol are si rol de teaser).
Voi publica interviul mâine si voi folosi metoda Dan C.: mă bazez pe voi, cititorii acestui blog, pentru a-i pune întrebări lui Remus – unul dintre cei mai buni fotoreporteri cu care am lucrat, un om care trăieste din fotografie si e îndrăgostit de meserie, un om care visează cu ochii deschisi la National Geographic si care stie pe de rost judetul Hunedoara, probabil cel mai frumos din România (aici sunt trădat de patriotism local, e vizibil).
29/10/2010
Fotografie cu un fotoreporter
Iată o fotografie rară*: Remus Suciu, alături de fotografiile lui (cele expuse la Deva!).
Remus Suciu, în mijlocul expozitiei „Lumea văzută prin lentile”, Deva, 29 octombrie 2010. FOTO: Ciprian Iancu
* De obicei, artistii fotografi apar foarte rar în cadru, desi se află peste tot.
28/10/2010
Expozitie foto Remus Suciu
Dragii mei,
vă recomand o super expozitie de fotografii, la Deva, la Galeriile de artă Forma (lângă piată).
Expozitia se deschide mâine, vineri, 29 octombrie, si va fi deschisă timp de zece zile.
Alături de prietenul meu Remus Suciu expun alti patru fotografi: Mihai Panaitescu, Ovidiu Ratiu, Petrisor Craciunoiu, Eduard Vandras.
Afisul expozitiei Lumea văzută prin lentile a cinci artisti fotografi din Deva
Am aflat că lucrările lui Remus pot fi achizitionate. Dacă as fi prin Deva mâine m-as grăbi să cumpăr măcar o lucrare (stiu, negociază pretul la sânge, dar m-as descurca eu cumva), pentru că as avea, astfel, prilejul să pun pe unul din peretii de acasă ceva cu adevărat valoros.
14/10/2010
Sat de munte, cu abur
Iau ca pe o frumoasă provocare fotografia noii noastre prietene, Daiana, si vă arăt si eu o fotografie în care ceata, aburul, reprezintă personajul principal. O fotografie de Remus Suciu.
Sat aflat la poale de munte, fotografiat de Remus Suciu
05/10/2010
Amintire cu pastă de măcese
Măcese fotografiate de Remus Suciu, pe coclauri. Apetisant!
Ador pasta (gemul) de măcese. În copilărie, pâinea cu unt si cu pastă de măcese era desertul meu favorit (cred că la fel ar fi stat lucrurile si dacă as fi avut acces la dulciurile de azi).
Prima însemnare din primul meu jurnal a fost despre o întâmplare cu pastă de măcese. Adormisem înainte de a-mi termina „pestisorii” si, la un moment dat, răsucindu-mă eu prin pat, am dat peste felia unsă. Fireste, tocmai visam lupte dârze (cu nemtii sau cu indienii, probabil – asta nu mi-o amintesc si nici cronicarul n-a consemnat). Am realizat destul de rapid că sângele de pe câmpul de luptă e pastă de măcese si m-am grăbit să merg la baie.
Dar n-am apucat să deschid bine usa camerei, că am văzut pe hol doi banditi cu lanterne în mână. Un salt mi-a fost de ajuns să mă ascund sub plapumă, loc în care am început să gândesc: de ce naiba stăteau nemiscati fiorosii banditi? Desigur, pentru că lanternele erau vizorul si gaura cheii, prin care pătrundea în holul întunecos lumina de pe scară.
Asta a fost. Rămân fan al pastei de măcese.
04/10/2010
Fefeleaga, fiica dacilor
Aduc aici fotografia unei nepoate a Fefelegii (eroina nuvelei lui Agârbiceanu): Anamaria, care, au dreptate cei care o spun, pare o fiică de dac. Foto: Remus Suciu (evz)
Cred că nu asta asteptati de la acest blog, o s-o las mai moale cu recomandările, dar nu mă pot opri nici să mentionez un alt reportaj al echipei Ciprian Iancu – Remus Suciu, cel despre urmasii Fefelegii. Reportajele colegilor mei au mereu un aer de prospetime de care presa din România, chiar dacă nu-si dă seama, are nevoie.
UPDATE. Întrucât linkul de mai sus nu mai duce unde trebuie sau durează prea mult până se deschide articolul, reiau mai jos textul lui Ciprian:
read more »
29/09/2010
Frumusetea detunată într-o fotografie
Ieri, Remus Suciu m-a dat gata din nou. Am văzut fotografiile de la Detunata, judetul Alba. Locuri cu adevărat extraordinare, ca multe altele din tara asta prea greu încercată. Ajunge o viată de om pentru a le vedea pe toate?
Coloanele de bazalt de la Detunatele, judetul Alba, fotografiate de Remus Suciu.
Click pe foto pentru imagine mărită!
Reportajul lui Ciprian Iancu îl găsiti în Evz.
28/09/2010
Provincia Corvina cu miere
Primesc de la Eugen Evu ultimul număr al revistei Provincia Corvina, pe care o scoate, la Hunedoara, cu îndârjire. Două surprize (în ordinea numerătorii paginilor): prima, un text scris de Valentin Leahu, bătrânul meu coleg din vreema revistei Expres; a doua, o mică prezentare a „încă tânărului poet Călin Hera” :).
Facsimil – paginile din revista Provincia Corvina, nr. 1 (53) septembrie 2010, în care Eugen Evu vorbeste despre cartea mea.
Click pe foto pentru o lectură mai lesnicioasă!
Fotografie făcută de Remus Suciu în vechea cramă a Castelului Huniazilor (azi i se spune, insistent, Castelul Corvinilor), în timpul lansării cărtii mele, Îmi pun singur miere în ceai. Aici sunt, ca de altfel de-a lungul întregului eveniment, alături de Eugen Evu.
Găsiti aici Revista-1 revista, în format pdf.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 