Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Mihai la Cât costă să treci Dunărea cu… |
 | Io de la Gorjului la Ce scriu polonezii pe peretele… |
 | CalinH la Povestea lui Somn Uşor |
 | Lili la Povestea lui Somn Uşor |
Am fost să mă întâlnesc cu o veche prietenă. Ultima oară ne văzusem la Hunedoara. Au trecut de atunci mulți ani. Mulți. Atunci, mergeam la Cenaclul „Lucian Blaga”, al cărui suflet era Eugen Evu. Acum, se pare că frecventăm aceeași rețea socială. Așa ne-am regăsit. Te invit la expoziția mea, mi-a scris. M-am dus.
A fost o dată, prin 2016, ca niciodată. Descoperisem „porcușorul”. Îl vedeam peste tot prin oraș, parcă mă urmărea (așa cum, când aștepți un copil, vezi peste tot femeile gravide peste care altfel treci cu privirea, nebăgându-le în seamă). E un fenomen acesta: observăm ceea ce ne interesează. Înainte ca Facebook să ne creeze bule, ni le creăm noi înșine, subconștient.
Pe vremuri, beam sana în Piaţa Obor, în pauza mare. Să vă spun. Eram printr-a șaptea sau a opta când, fiind prea multe clase la „Mate-fizică” (generația decrețeilor!), pe câţiva ne-au mutat în două sau trei săli la Liceul Sanitar. Acolo ne-am făcut veacul, într-un liceu în care 99% dintre elevi erau eleve. Drăguțe foc.
Dor de Retezat. Remus Suciu știe cum să atingă inima. Ar putea fi un bun lunetist. A ales să fie un bun fotograf. Îi mulțumesc pentru asta.
Da, Carmen! Sursa: Vis si realitate
Închei discuția în foileton cu Carmen, Prima Doamnă a „Miercurii fără cuvinte” într-o zi de miercuri, în care prietenii fenomenului inițiat de ea în urmă cu șase ani postează articole în care, teoretic, nu sunt cuvinte, doar fotografii. După ce, în primele cinci episoade ( 1, 2, 3, 4, 5) am vorbit despre începuturile MfC, bloggerița Carmen, dacă a făcut bani din blog, întâlnirile din virtual și din real și ce crede Carmen despre reglementarea internetului, am vrut foarte mult să aflu motivul principal pentru care un blogger de succes renunță la blogging. Am scotocit prin discuția noastră, am aflat și vă supun atenției.
Bomboane pentru prieteni, marca Vis și realitate 2
Am ajuns la a cincea parte a discuției cu Carmen (primele patru: 1, 2, 3, 4). După ce am vorbit despre Carmen ca bloggeriță, începuturile fenomenului „Miercurea fără Cuvinte”, întâlnirile din virtual și cele din real, dacă și cum se fac bani din blog, astăzi am fost curios să aflu părerea doamnei MfC despre nevoia sau nu a reglementării Internetului.
Oamenii de zăpadă se topesc lângă Carmen. Oamenii simpli nu au nicio șansă :). Sursa foto: Vis si realitate 2
Această a patra parte a discuției cu Carmen (primele trei: 1, 2, 3) are un motto: „Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul. Mi-am lăsat „o portiță“ spre lumea virtuala, atâta vreme cât încă mai exista grupul de prieteni pe care am obișnuit să-l frecventez.”
Pentru Carmen există bucuria de a împărtăși, pe care nu s-a gândit că ar putea-o cuantifica, n-a avut nevoie de asta. Sursa foto: Vis si realitate 2
Am avut o discuție lungă cu Carmen, cea care a adus în România „fenomenul Miercurea fără Cuvinte”. În primele două episoade am vorbit despre Carmen ca bloggeriță și despre începuturile MfC. În partea a treia a discuției am încercat să aflu dacă ea a făcut bani din blog, fiindcă a face din blogging o sursă de venit este un vis secret al multor bloggeri.
Carmen la Oktoberfest. Fotografia care a ilustrat postarea cu cei mai mulți bloggeri înscriși în celebrul tabel. Sursa: Între vis și realitate
Am început acest dialog cu Carmen, doamna Miercurii fără cuvinte, pentru că mi s-a părut important să dezvălui și altfel decât a făcut oricum ea, prin blogul ei și sutele, miile de fotografii și texte publicate, cine este cea care a plecat în urmă cu mulți ani din România, s-a stabilit la Augsburg, Germania, călătorește, observă, își notează, fotografiază și împărtășește, în limba română. Și a oferit blogosferei românești fenomenul Miercurea fără cuvinte. Care acum, după retragerea ei, continuă, dintr-o întâmplare, pe blogul meu.
În episodul de astăzi vorbim despre începuturile MfC. Mâine vom afla povețele lui Carmen către colegii ei, bloggerii.
Ce tip de visător e Carmen? Sursa: Între vis și realitate
Există două tipuri de visători: cei cu capul în nori și cei cu picioarele pe pământ. Fiecare are câte ceva aparte. Carmen e genul de visător care se plasează undeva între cele două tipuri clasice. Nu întâmplător, blogurile ei au încă din denumire o poveste, care se poate spune aproape de la sine, plasată fix acolo, între vis și realitate.
Copii studioși. Foto: Călin Hera
Iscat fiind de un comentariu al Ancăi* și, desigur, de răspunsul meu**, vin astăzi în fața voastră cu o propunere / provocare. Despre ce este vorba?
Bibelou ștrengari. Foto: Călin Hera
Un aparat de fotografiat Sony Alpha A6000 (în valoare de 600 de euro) este marele premiu al concursului de fotografie „ÎmprEUnă” organizat de Ambasada Olandei. Celelalte premii constau în vouchere de 300, respectiv 150 de euro. De asemenea, cele mai bune 20 de fotografii vor fi expuse la o expoziție organizată de Ambasada Olandei.
Anamaria Antoci, The Producer
Eram în echipa de comunicare a unui eveniment uriaș. Mai complex decât îmi puteam imagina atunci. Totul se lățea. Zilele deveneau din ce în ce mai scurte. „Am găsit pe cineva să ne ajute”, ni s-a spus. Când am văzut-o prima oară, în prima secundă, mi-am zis: „Pe buneee?”.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 