Dacă Giovanni Pergolesi ar fi trăit în secolul XXI și ar fi avut smartphone, poate că și-ar fi imaginat bijuteria (La Serva Padrona) jucată dintr-un scaun de gamer, cu ochii pe ecranul telefonului inteligent. Dar n-a apucat să trăiască decât foarte puțin (26 de ani), suficient cât să compună niște capodopere. Cât despre montarea de la Sala Dalles, Alexandru Pătrașcu, în calitate de regizor, a adus povestea fix în zilele noastre, cu multă sensibilitate, umor și bun gust.
S-a aplaudat îndelung joi seară (29 septembrie 2022) la Sala Dalles, iar asta cred că i-a luat un pic prin surprindere pe artiștii care păreau că nu se așteptau la un așa succes; au fost chemați, prin aplauze, de foarte multe ori să mai salute publicul încă o dată și încă o dată și încă o dată. S-a strigat „bravo!” și pe bună dreptate.
Pentru că a fost muzică bună (Pergolesi – La Serva Padrona – comedia în care jucăm toți) și o punere în scenă foarte inventivă.
Nu știu alții cum sunt, dar eu am fost, cum se zice, fermecat de Cleopatra David și Andrei Marinache, atât de frumos au cântat (aplauze și pentru jocul scenic!). Am căutat câteva secunde un cuvânt care să exprime ceea ce vreau să spun; m-am oprit la „frumos”.
Am aplaudat și cvartetul alcătuit din membrii Filarmonicii „George Enescu”; mi-a plăcut cum au trăit momentul și cum au susținut prestațiile de mare clasă ale protagoniștilor.
…Iar modul în care Alexandru Pătrașcu a știut să regizeze acest spectacol minunat merită alt rând de aplauze. A adus o poveste scrisă pe la jumătatea anilor 1700 și a făcut-o să pară actuală. Până la urmă, oamenii sunt mereu aceiași, poveștile lor la fel, doar contextul poate să fie diferit.
A fost o seară atât de plăcută! M-a scos din rutină și mi-a reîncărcat bateriile. Am simțit nevoia să vă spun asta.
Nu știu deocamdată când și dacă va mai avea loc vreo reprezentație, sper din toată inima să mai urmeze și să mai urmeze, dar vă recomand să fiți pe fază. Am simțit atât de mult și de frumos entuziasm, dublat de talent cu caru` și imaginație, încât vă zic cu mâna pe inimă: merită!
Mai multe detalii despre această bijuterie, pe site-ul dedicat: https://servapadrona.art
P.S. Recomand blogul lui Alexandru Pătrașcu, Despre operă (pe care vi-l recomandam în urmă cu 9 ani, într-un Raport despre blogosferă; și bine făceam!)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu