30/09/2022

Dacă Pergolesi ar fi avut smartphone

La Serva Padrona (Pergolesi, 1733), pusă în scenă de Alexandru Pătrașcu la Sala Dalles în 2022. Foto: Călin Hera

Dacă Giovanni Pergolesi ar fi trăit în secolul XXI și ar fi avut smartphone, poate că și-ar fi imaginat bijuteria (La Serva Padrona) jucată dintr-un scaun de gamer, cu ochii pe ecranul telefonului inteligent. Dar n-a apucat să trăiască decât foarte puțin (26 de ani), suficient cât să compună niște capodopere. Cât despre montarea de la Sala Dalles, Alexandru Pătrașcu, în calitate de regizor, a adus povestea fix în zilele noastre, cu multă sensibilitate, umor și bun gust.

Citește în continuare
04/09/2022

Cu barca la film

Spectatori la Warm-Up AFF, Muzeul Astra Sibiu. Foto: Călin Hera

E greu să-i reziști miraculosului Muzeu Astra din Sibiu. Eu m-am predat definitiv în urmă cu doi ani, atunci când am experimentat pentru prima oară proiecțiile de film văzute din bărci care plutesc pe lac. Aseară m-am aflat pentru a treia oară în această stare, la Warm-Up AFF. O nouă seară memorabilă. Ceea ce vă doresc și vouă.

Citește în continuare
30/09/2022

O victorie a jurnalismului de investigație

Sorin Câmpeanu, acest călcâi al lui Iohannis? Posibil. Pentru că demisia forțată a lui Sorin Câmpeanu din funcția de ministru al Educației înseamnă mai multe lucruri. Este o victorie a jurnalismului de investigație. Un semn de dezmorțire: românii se trezesc și reacționează, ca de atâtea ori, la aroganță și sfidare. În fine, regimul Iohannis primește o lovitură năpraznică, la care nu se aștepta. Probabil că inteligenții din jurul lui îl asiguraseră că, gata, ecuația e rezolvată, poporul amorțit și echipa PNL-PSD-cu-tot-ce-trebuie de neatins.

Cum ar fi pictat Picasso confruntarea dintre jurnalista Emilia Șercan și înaltul demnitar Sorin Câmpeanu, prins cu plagiatul. Sursa: DALL-E
Citește în continuare
15/03/2022

Marina Ovsyannikova. Atât

Marina Ovsyannikova

Marina Ovsyannikova. Am încercat să o cunosc. Atât pot face. Să o cunosc și să vorbesc despre ea. Gestul ei de dizidență este, fără niciun dubiu, un act de eroism. Un sacrificiu de care nu știu câți dintre noi, marii comentatori de pe Facebook, am fi în stare.

Citește în continuare
23/02/2022

Lumile de la capătul lumii

Pavilionul Marii Britanii (Casa semințelor) de la Shanghai Expo 2010. Foto: Călin Hera

Expoziţia mondială de la Shanghai adună un univers pe cinci kilometri pătraţi.

Din cinci în cinci ani, reprezentanţi ai majorităţii ţărilor se adună să arate cine sunt şi ce vor. Expoziţiile mondiale, fără a fi reţete de afaceri pentru organizatori, sunt ocazii excelente de promovare şi şanse unice pentru vizitatori, care intră în contact cu culturi diferite şi află primii tendinţe tehnologice.

Citește în continuare
09/01/2022

Prima lecție. La schi

În vârful dâmbului de lângă tereasa cabanei, băieţelul în vârstă de șase ani pare foarte mândru că, în sfârşit, e mare: are bocancii bine cremuiți, daţi cu slănină şi lustruiţi, cu şireturile legate zdravăn. Monitorul lui personal de schi (așa i s-ar zice astăzi), Ștefan F., salvamontistul, i-a fixat bocancii pe schiurile roşii, din lemn, fără canturi, uşoare. Tata stă deoparte, la fel de emoţionat precum fiul. Citește în continuare

24/10/2021

Călini care îmi plac mie

Călini care îmi plac mie. Sursa: InfoNaiv

Citește în continuare

Etichete: ,
19/09/2021

Ivan Patzaichin și Sergei Polunin. Despre semnificații

The Road to Eternity. Sergei Polunin, în timpul dansului pe Transalpina. Și dansul hainelor Patzaikin, în același loc, în același timp (r. Bogdan Daragiu)

The Road to Eternity. Cu Sergei Polunin. În haine Patzaikin. Pe Transalpina. Ar putea fi suficient. Poate că e. Pentru că orice alte cuvinte ai zice, n-ar atinge emoția din gând.

Citește în continuare
13/06/2021

lecții de viață

…poți primi lecții de viață până și de la un gard pe care vremurile l-au știrbit 
care stă locului pe deal (aparent năucit)

puțin mai departe anotimpurile se amestecă aproape erotic 
crește iarba se usucă apar frunzele și dintr-o dată coboară haotic

ca într-o poveste despre extaz și agonie
ca în filozofia școlii de gândire „și ce-mi pasă mie?

Citește în continuare
Etichete: , ,
11/06/2021

Călătorie printre tablouri. Ce să vezi la Muzeul Național de Artă al României

Câteodată, văzând o fotografie, îți vine să exclami: e ca un tablou. Se întâmplă și invers: să vezi un tablou și să crezi că e vorba de o fotografie. Simțim nevoia mereu de altceva, căutăm perfecțiunea în altă parte.

10/06/2021

acesta e leacul, acesta e lacul

…acesta e leacul acesta e lacul 
cu îngramadirea lui de stuf vertical
și culoarea pădurii și gândurile trase la mal

câteodată totul plutește mai ales lumina
atunci când soarele se pierde printre 
elicele morilor de vânt

dar știi că totul curge totul decurge
tot așa cum mersul pe bicicletă niciodată 
nu se uită dar nici nu îți ajunge

Citește în continuare
09/06/2021

Cum să-ți dai copilul afară din casă

-… sau faza de aseară, că nu mai știau nici polițaii ce să zică.

– De parcă în mod normal știu. 

– Cum să chemi Poliția să-ți scoată copilul din casă? Auzi, de acum ești major, ieși cu drogurile tale de aici, să nu mai aud de tine, să nu te mai văd, mi-a ajuns, gata!

– Și copilul ce zicea?

– Era drogat și cu un cap (creț) mai înalt decât maică-sa. Dar sunt minor, scrie în certificat. Sunt minor. Repeta în neștire, cu vocea egală, stinsă, în timp ce ieșea cuminte din apartament. Nu i se vedeau pupilele, erau cenușii ca albul ochilor. 

08/06/2021

Îmi pun singur lapte în ceai

Chope Paljor Tserings

Chope Paljor Tsering_revista Expres 1994

 

Era prin 1993-1994. Am ajuns la Budapesta, împreună cu Dan N. să-l cunoaştem pe ambasadorul lui Dalai Lama în partea asta de lume recent ieşită din comunism. Lucram la revista „Expres”.

Citește în continuare

07/06/2021

Manelelele

Un gard-zid de doi metri înălțime. Un gard cu brâu de beton și uluci din lemn. Alte două din profil metalic. Pisicile trec pe deasupra, câinii pe dedesubt. De peste tot bubuie manele. Boxe de la eMag (1.000 W). Război total între vecini. Fiecare vrea să-și impună maneaua (deși e aceeași). Să moară toți dușmanii. Asta-i viața, ăștia-s banii. E distracție, am zis, că în frunte îmi e scris să-mpușc milionu` cu batalionu`, să danseze femeea, dragăăă Dulcineea, alta ca ea nu-i, pune-ți nene pofta-n cui. Eu, aici, îs Barosanuuu` și mă pșșș pă orășanuuu`!

Etichete:
06/06/2021

Dl. Lică zugrăvește

Domnul Lică își zugrăvește casa. Vrea să-i dea o față nouă vechiului apartament. Adică nu vrea, dar a înțeles că trebuie. Ideea nu îi aparține (e bărbat). I-a sugerat-o, subtil, doamna Meri. Cândva, la lăsatul serii. Dl. Lică a găsit rapid câteva argumente contra: costuri, deranj, răscolirea unor amintiri (vrând-nevrând, ar trebui să deschidă sertare, să mute cărți citite împreună cu Fosta, să descopere cine știe ce micro-comoară pierdută pe sub canapea). Există însă și un argument pro. Și tocmai sună la ușă.

05/06/2021

Revelația

La început a fost mirosul de cafea și abia apoi a apărut, nu și-a dat seama de unde, domnișoara cu fustă scurtă și verde ca o frunză bătând spre toamnă și cu un tricou alb, mulat pe corp. Înțelegea prea bine ce vrea să-i transmită acest gând. 

Dar nu tricoul alb și nici măcar boabele de dedesubt, ca de cafea obraznică, nu i-au rămas în minte în acea dimineață cu cer parțial noros, ci senzația. I se părea dintr-o dată că totul are un rost, așa cum, probabil, se gândise și Hikaru Okuizumi atunci când a scris că până și ultima pietricica din albia râului poartă cu sine întreaga istorie a universului. Câteodată, Universul ți se poate dezvălui într-o boabă de cafea. Hai, două.

Etichete:
03/06/2021

Ana Călin în căutarea punctului de sprijin

Am fost să mă întâlnesc cu o veche prietenă. Ultima oară ne văzusem la Hunedoara. Au trecut de atunci mulți ani. Mulți. Atunci, mergeam la Cenaclul „Lucian Blaga”, al cărui suflet era Eugen Evu. Acum, se pare că frecventăm aceeași rețea socială. Așa ne-am regăsit. Te invit la expoziția mea, mi-a scris. M-am dus.

Citește în continuare
13/05/2021

Azi l-am cunoscut pe dl. Lică

Azi* l-am cunoscut pe dl. Lică. Adevăratul domn Lică, nu cel despre care scriu de vreo șase-șapte ani. Are 80 de ani, un picior lipsă, o cămașă roșie cu pătrățele negre, groasă, părul alb și conduce un Opel albastru. Obrazul lui e mereu proaspăt bărbierit. E un om bun. Dl. Lică stă la bloc, lângă cel mai frumos parc din București, parcul unde își plimbă aproape zilnic nepoțelul. Citește în continuare

Etichete:
12/05/2021

Aeul pe Facebook

A fost o dată, prin 2016, ca niciodată. Descoperisem „porcușorul”. Îl vedeam peste tot prin oraș, parcă mă urmărea (așa cum, când aștepți un copil, vezi peste tot femeile gravide peste care altfel treci cu privirea, nebăgându-le în seamă). E un fenomen acesta: observăm ceea ce ne interesează. Înainte ca Facebook să ne creeze bule, ni le creăm noi înșine, subconștient.

Citește în continuare
%d blogeri au apreciat: