dragostea e ca un castel
care încearcă să taie o mică felie de cer
ca o rachetă tăcută
născută astfel încât să nu părăsească niciodată Pământul
niciodată de una singură
read more »
02/01/2019
dragostea ca un castel
21/02/2018
Piatră pe piatră. Curtea interioară a castelului
Vedere din Hunedoara. Curtea interioară a Castelului Corvinilor. Foto: Calin Hera (MfC)
20/12/2017
Ferestre vechi. La Castelul Corvinilor
Vedere din Hunedoara. Ferestre la Castelul Corvinilor. Foto: Călin Hera (MfC)
11/10/2017
Despre cuvântul tipărit în Epoca online
Text bătut la mașina de scris, ca să aibă Miliția lui Ceaușescu o evidență
Vorbeam zilele trecute cu un coleg mai tânăr despre experiența lui jurnalistică în televiziune, una deja importantă (în jur de șase ani), și sentimentul pe care l-a avut atunci când i-a apărut, abia acum, primul articol tipărit pe hârtie. Avea ziarul la el. Mi l-a arătat.
read more »
11/10/2017
Două imagini din Hunedoara
13/09/2017
Prima zi de școală, perspectiva timpului
Tabloul de absolvire a clasei a XII-a, adică doișpe ani trec ca unul (MfC)
16/05/2017
O amintire de-mi lasă gura apă
Pe vremuri, beam sana în Piaţa Obor, în pauza mare. Să vă spun. Eram printr-a șaptea sau a opta când, fiind prea multe clase la „Mate-fizică” (generația decrețeilor!), pe câţiva ne-au mutat în două sau trei săli la Liceul Sanitar. Acolo ne-am făcut veacul, într-un liceu în care 99% dintre elevi erau eleve. Drăguțe foc.
read more »
07/12/2016
În interiorul Casei de cultură din Hunedoara
Cu Amalia Enache în sala Casei de Cultură, după proiecţia filmului Aferim!, care a deschis Festivalul Filmului European la Hunedoara. Ulterior, a fost închisă. Foto: Sebastian Bârgău
19/06/2016
Trei cornere, unșpe metri
Vedere din Hunedoara. Cred că împlinisem 4 ani şi eram foarte mândru să bat mingea între blocuri
Jucam fotbal, ca toți puștanii. Nu oboseam, băteam mingea de patru ori câte 90 de minute pe zi. Când se făcea întuneric, mergeam pe stradă, sub bec. Iluminatul public era precar, dar pe strada noastră era un bec și erau foarte puține mașini parcate sau în trecere. Jucam aproape nestingheriți și ne imaginam că suntem în nocturnă la Euro sau la Mondiale. Și era o regulă, care nu-mi plăcea prea mult, dar care se aplica adeseori, în special la miuțele de pe stradă sau de pe terenurile improvizate: țineam rostul cornerelor și la trei cornere beneficiam de o lovitură de pedeapsă.
read more »
31/05/2016
Clătite inedite
Clătite la pizzeria Patru colțuri din Hunedoara. Foto: Calin Hera
Ne-om aminti, cândva, târziu, această întâmplare simplă. Când mâncam clătite inedite la Pizzeria Patru Colțuri din Hunedoara. Se află într-o curte peste drum de Constructorul, înspre Casa de Cultură.
read more »
30/05/2016
Hunedoara, orașul fără cinematografe, în plin Festival al Filmului European
Spectatori la filmul „Dincolo de calea ferată” – FFE Hunedoara. Foto: Mircea
… și se deschid porțile. Și vin oameni. Și se face întuneric (dar nu de tot, pentru că piatra asta din care e făcut Castelul are o lumină a ei, care emană). Trebuie să spun ceva. Chiar dacă totul e spus, totul trebuie reamintit, pentru că, uneori, uităm. Hunedoara. Hunedoreni. Prieteni în curtea Castelului. Film.
read more »
28/05/2016
Fotografia unui tablou. XXX (dar nu e ceea ce credeți)
Tabloul de absolvire. Anul 1986. Hunedoara, Liceul de Matematică-fizică
Înaintea erai voastre, a multora dintre cei care răsfoiți acest blog. Profesorii mei, colegii mei, eu. Fotografia unui tablou. Tabloul de absolvire.
read more »
26/05/2016
Se întâmplă din nou: Festivalul Filmului European vine la Hunedoara
Afișul Festivalului Filmului European, ediția Hunedoara, fotografiat la Cinema Pro. Foto: Calin Hera
În speech-ul rostit la Cinema Pro din București, prezentatorul Galei de deschidere a ediției a XX-a a Festivalului Filmului European a spus că, anul acesta, festivalul are un număr record de ediții locale și merge în cele mai mari orașe din țară. Apoi a enumerat, în ordine: Hunedoara, Cluj, Timișoara, Baia-Mare și Tîrgu Mureș. Jur că n-am făcut niciodată exerciții de telepatie, deci nu eu i-am dictat această ordine. Dar așa a spus.
read more »
14/05/2016
Rapidiștii fac lucruri frumos de trăznite
Vedere din București. Rapidiștii fac lucruri frumos de trăznite
Am copilărit în Hunedoara. Am învățat fotbal pe terenurile din cartierul OM, la „piticii” Corvinului și în tribunele unei echipe fabuloase, pe care Mircea Lucescu a făcut-o acolo, la Hunedoara. Am simțit „fenomenul”. Am multe amintiri frumoase legate de Corvinul Hunedoara. Una dintre ele se leagă de un anumit meci, la care mă refer de fiecare dată când vorbesc cu un anumit domn din București, pe care l-am cunoscut mulți ani mai târziu.
read more »
25/01/2016
Pufi
Pufi avea câteva jucării cu care se juca mereu atunci când copiii nu erau cu el. Foto: Carina Hera
Niciodată nu i-am văzut ochii, se pare. Dar erau mari și jucăuși. Sunt convins de asta. La un câine, două lucrui nu mint: coada și ochii. Atunci când una e jucăușă, la fel sunt și ceilalți. Iar Pufi era un cățel jucăuș. Al naibii de jucăuș. Ca un copil mare.
read more »
06/01/2016
Miercurea fără cuvinte, 1
Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vă invit să participați la Miercurea fără Cuvinte. Este suficient să postați pe blogul vostru o fotografie sau un grupaj de fotografii și să aduceți linkul postării în tabelul de mai jos*. M-aș bucura să scrieți și câteva cuvinte la comentarii. Restul e distracție și, după cum ziceau strămoșii noștri, dacii, friendship. Have fun!
read more »
26/11/2015
Mary, femeia anului 2015 în Sibiu
Maria Livia Ognean (Mary) a fost aleasă Femeia Anului 2015 în Sibiu
Sper ca simpaticii cititori ai acestui blog să se bucure alături de mine: fosta mea colegă de liceu, Mary (Maria Livia Ognean) a fost aleasă Femeia Anului 2015 în Sibiu, întrecând-o, de exemplu, pe doamna Carmen Iohannis, soția președintelui, nominalizată și ea, alături de alte doamne de ispravă.
13/11/2015
Mary, cea cu vino’ncoa să facem ceva pentru ceilalți
Maria Livia Ognean, medic neunatolog la Sibiu. Sursa: Facebook
Jucam Prinsa în aproape fiecare pauză. Eram într-a cincea, perioada băieți contra fete. Mary era foarte agilă. Băiețoasă. Blondă. Râdeam împreună. O zbugheam. Era bună la mate, la română, la franceză, la botanică, la sport. Apoi la fizică, la anatomie, la chimie, la engleză. În orele de după ore, seara, când profa de filozofie ne chema în clasă la lăsarea serii și, aproape clandestin, scotea dintr-o sacoșă un pick-up adus de acasă și ne punea să ascultăm Beethoven, Rahmaninov, Schubert, Ceaikovski, Vivaldi și ce mai reușea să adune (întâlniri care, printr-a doișpea, se mutau la dânsa acasă). Mă bucur că, gândindu-mă azi la Mary, am rememorat această amintire despre diriga. Era de gașcă. Şi ea și noi.
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 