Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | #ecouri #bach… la Am fost la „Bach, colegul de b… |
 | CalinH la Despre lucrurile care contează… |
| CalinH la Bucătarii din gips de pe litor… |
 | Anonim la Bucătarii din gips de pe litor… |
E greu să-i reziști miraculosului Muzeu Astra din Sibiu. Eu m-am predat definitiv în urmă cu doi ani, atunci când am experimentat pentru prima oară proiecțiile de film văzute din bărci care plutesc pe lac. Aseară m-am aflat pentru a treia oară în această stare, la Warm-Up AFF. O nouă seară memorabilă. Ceea ce vă doresc și vouă.
…acesta e leacul acesta e lacul
cu îngramadirea lui de stuf vertical
și culoarea pădurii și gândurile trase la mal
câteodată totul plutește mai ales lumina
atunci când soarele se pierde printre
elicele morilor de vânt
dar știi că totul curge totul decurge
tot așa cum mersul pe bicicletă niciodată
nu se uită dar nici nu îți ajunge
Apus de soare pe vremea unui Bucuresti liniștit. Foto: Calin Hera (MfC)
Geamantane folosite de Gaudi în călătoriile lui prin lume. Fotografiate în Casa Mila, Barcelona. Foto: Călin Hera (MfC)
Măsuță pregătită pentru clienți, la o terasă de pe faleza Balcic. Foto: Călin Hera
Partea bună a zilelor noastre, pe lângă alte părți bune ale zilelor noastre, care te fac să dai deoparte (dacă nu ești prost) părțile nu atât de bune ale zilelor noastre, este că poți găsi aproape oriunde, dacă ai puțin noroc, e drept!, un loc blagoslovit unde să mănânci și să bei de parcă de aceea au fost date orele serii. De parcă ar merita și ele, papilele gustative, și el, Înăuntrul, o sărbătoare. Și de ce nu ar merita?
Imagine din biserica Mănăstirii Arnota. Foto: Călin Hera
Un domnitor cam mitocan a luat colb pe haine și nădușeala de cal i s-a impregnat în piele. Dar a meritat. Fuga e rușinoasă, dar (firește) sănătoasă! Turcii voiau să-i pună pielea pe băț fiindcă își jecmănea prea mult poporul. Om hain. Dacă îți achitai cuminte tributul, Înalta Poartă te lăsa în pace. Numai să nu sari calul cu plătitorul de taxe. Poporul. Sari calul, ai pus-o. Sau ajungi să miroși a nădușeală de cal. Partea bună e că domnitorul hulpav a făcut o biserică în vârful muntelui unde și-a găsit scăparea. Legenda nu consemnează cât a stors din supuși ca s-o dureze, că doar nu a dat de la el. Cu turcii a căzut la pace. Iar biserica mănăstirii Arnota e frumoasă și azi. Atât că e mult colb până acolo.
Biserica Grămești, jud. Vâlcea. Foto: Calin Hera
Ca să ajungi la biserica din lemn de la Grămești trebuie să lași mașina în drum, lângă troiță, și să urci o pantă ușoară, pe lângă pădure. În curte, meșterii își fac de lucru cu o minibetonieră. Poate au dezlegare duminicală, poate că în timpul săptămânii trudesc prin cine știe ce gospodării. Pereții din lemn ai bisericii poartă, de sute de ani, inscripții chirilice. Cele mai vechi, de pe la 1700, sunt în slavonă. E și înăuntru ceva cool, dar nu poți intra decât dacă ai aranjat chestia asta în prealabil cu preotul. Are două telefoane mobile, dar acum e ocupat. Sau nu are rețea. De preot zic.
Munții Retezat. Selfie lângă lacul Bucura. Foto: Călin Hera (MfC)
Măgarul zilei este onest, pentru că își asumă acest statut. L-am fotografiat în satul Costești, Vâlcea. Foto: Călin Hera
Oameni adunați împreună pe Pasarela de la Mamaia, întinsă peste Marea Neagră, aici foarte albă în amurg. Foto: Călin Hera (MfC)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 