Imagine din biserica Mănăstirii Arnota. Foto: Călin Hera
Un domnitor cam mitocan a luat colb pe haine și nădușeala de cal i s-a impregnat în piele. Dar a meritat. Fuga e rușinoasă, dar (firește) sănătoasă! Turcii voiau să-i pună pielea pe băț fiindcă își jecmănea prea mult poporul. Om hain. Dacă îți achitai cuminte tributul, Înalta Poartă te lăsa în pace. Numai să nu sari calul cu plătitorul de taxe. Poporul. Sari calul, ai pus-o. Sau ajungi să miroși a nădușeală de cal. Partea bună e că domnitorul hulpav a făcut o biserică în vârful muntelui unde și-a găsit scăparea. Legenda nu consemnează cât a stors din supuși ca s-o dureze, că doar nu a dat de la el. Cu turcii a căzut la pace. Iar biserica mănăstirii Arnota e frumoasă și azi. Atât că e mult colb până acolo.
Această Proză Arhiscurtă face parte dintr-o zi pe plaiul românesc.
Alte episoade:
- Vegetariana cu bust bogat
- Mă privea așa, dintr-o parte
- Bradul miresei și răsăritul soarelui
- Gâscanul homeopat
- Tratament de socializare
- Cafea sau țuică? Ce-alegi?
- La trovanți
- Măgarul, înainte de a o lua la goană
- Scurtă descriere a unei biserici din lemn
- Apă rece. Simți păstrtăvul
- Biserica domnului jecmănitor
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns