Desen pe asfalt. Casă cu gard. Foto: Sorin Stanciu
De ce tot farmecul e dincolo de gard, stând turcește în jurul pietroiului? De ce dincoace de gard parcă nici nu se mai văd stelele pe cer? Doar câteva abia de se disting. De ce dincoace de gard copiii vin agale, chemați de părinți răgușiti și de cocoși matinali și încep să își simtă picioarele grele? De ce adorm butuc, cu pleoape groase, deși adineauri, dincolo de gard, sporovăiau vesel, ținând satul treaz? Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele? Deci, ce ziceam?
Această Proză Arhiscurtă face parte dintr-o zi pe plaiul românesc.
Alte episoade:
- Vegetariana cu bust bogat
- Mă privea așa, dintr-o parte
- Bradul miresei și răsăritul soarelui
- Gâscanul homeopat
- Tratament de socializare
- Cafea sau țuică? Ce-alegi?
- La trovanți
- Măgarul, înainte de a o lua la goană
- Scurtă descriere a unei biserici din lemn
- Apă rece. Simți păstrtăvul
- Biserica domnului jecmănitor
- Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns