Ilarion stă pe bancă în fața blocului și mestecă vorbe în gând. A prins o dâră de soare și se dezmorțește. Îl așteaptă pe băiatul trimis să cumpere pâine, apă, mere și ce-o mai fi. „Ia telefonul ăsta cu tine, să te sun dacă-mi mai vine vreo idee”, i-a zis. Puștiul nu s-a întrebat cum o să-l sune fără să aibă telefonul la el. Dar a văzut că Ilarion n-a numărat restul și nu s-a uitat în pungă. Ci, doar, cu un zâmbet de satisfacție, în aplicația din telefon, aceea care-i numără pașii făcuți zilnic.
27/04/2021
Cele zece zile ale lui Ilarion
Ilarion și-a pierdut portofelul în care avea ceva bani, cărți de credit, permisul de conducere și buletinul. A blocat ce era de blocat, apoi a intrat în faza de reconstrucție: s-a bărbierit, s-a tuns, și-a pus sacou, a completat o cerere, a plătit o taxă, a stat la o coadă, a ținut spatele drept și a privit înainte fără să clipească. „Veniți peste 10 zile pentru buletin”. Când a întrebat cum poate dovedi, până atunci, că e el, doamna de la ghișeu a ridicat din umeri.
Neavând o identitate demonstrabilă, va fi ca inexistent. Dacă, neavând buletin, oamenii nici nu îl vor mai vedea? Vor trece, pur și simplu, prin el? Nu îi vor răspunde la salut? Dacă, privindu-se în oglindă, va vedea doar peretele din spatele lui însuși?
Ilarion simte dintr-o dată cât de importantă e, totuși, fiecare secundă în care ești perceput.
Dl. Lică tace. Ilarion știe că va spune ceva și abia așteaptă să afle ce. „Ți-am cerut vreodată buletinul când am stat de povești la o bere?”, întreabă dl. Lică într-un târziu.
28/12/2018
Povestea de dragoste perfectă (în fix 500 de semne)
E bine să întâlnești femeia potrivită în locul potrivit, la momentul potrivit. Cei patru prieteni par a fi descoperit Povestea de Dragoste Perfectă. Ciocnesc. Se bucură. Și totuși, își beau seara într-o cârciumă, în loc să fie cu femeia potrivită. Unul o întâlnise la locul potrivit, dar nu era momentul. Pentru altul, momentul fusesese tocmai bun. Locul, nu. La al treilea: loc ideal, moment propice, dar… “Nu era femeia care credeam că e.”
Ilarion tace. „Problema a fost la mine. Nu eram eu ăla”.
read more »
01/11/2018
Dialogurile ilarionice
Dl. Lică trăiește încercând să se delecteze cu fiecare oră din viață. Ar fi hilar să pretindă că se delectează cu fiecare minut sau chiar secundă. S-ar păcăli în primul rând pe el însuși. Și nu e genul. În schimb, dl. Lică știe foarte bine că fericirea poate dura uneori doar o clipă, iar alteori îți trebuie ani să conștientizezi că ai trăit cu adevărat acea clipă. Dar asta e o altă poveste. Acum, dl. Lică trebuie să îi răspundă lui Ilarion la întrebarea dacă „după” mai este ceva și dacă da, ce? Trebuie să mai fie, explică dl. Lică, altfel n-ar avea rost. Dar dacă nu mai e nimic?, insistă Ilarion. Că n-ai de unde să știi. Hm, zice dl. Lică, și dacă n-ar mai fi nimic, tot ai mai rămâne o vreme în gândurile celor care își vor aminti de tine. Ceea ce poate fi deopotrivă fain și riscant, fiindcă totul devine subiectiv. Degeaba faci, dacă supraviețuitorul tău nu a priceput sau a înțeles grești. Dar eu am noroc, a mai spus dl. Lică și l-a privit pe Ilarion în ochii. Iar ochii albaștri ai prietenului său mai tânăr au scânteiat în fel aparte.
read more »
25/06/2018
Fosta, robotul
12/10/2017
Ilarion nu mai este (dar ar vrea să fie)
26/05/2017
Pisica aproape neagră și Ilarion aproape dumirit
Pisica aproape neagră și liniștită. Foto: Călin Hera
Pisica aproape neagră își întinde capul, pipăie aerul cu lăbuța dreaptă, se retrage. Dacă ai putea-o privi mai de aproape, ai vedea că tremură. Stă cocoțată de patru ore într-un nuc gros, la zece metri deasupra pământului, la baza unor crengi groase. Pare să nu știe cum a ajuns acolo și, cu siguranță, nu are nici cea mai mică idee cum să coboare. Habar n-are de credințele oamenilor conform cărora pisicile au șapte vieți și cad mereu în picioare.
read more »
20/04/2017
Povestea de dragoste perfectă
E bine să întâlnești femeia potrivită în locul potrivit, la momentul potrivit. Cei patru prieteni au ajuns la această concluzie de parcă ar fi descoperit PDP (Povestea de Dragoste Perfectă). Ciocnesc. Se bucură. Apoi le cad fețele. În loc să fie cu femeia potrivită, beau bere la cârciumă, într-o zi rece și ploioasă.
read more »
28/03/2017
Cele mai grele trei zile ale lui Ilarion
S-a întors acasă după trei zile și trei nopți în care nu dăduse niciun semn. În prima noapte, lui Ilarion îi trecuseră prin minte cele mai negre gânduri. Nu se poate să fi dispărut așa, fără să lase măcar de înțeles că pleacă. Sigur a pățit ceva! Apoi a fost furios. Era trei dimineața. S-a gândit că ea e bine-mersi cine știe pe unde, cine știe cu cine, și el stă și perpelește ca prostu’. S-a purtat mereu frumos cu ea, iar acum…
read more »
16/03/2017
Bănuțul domnului cu barbă de trei zile
„Dă-mi un bănuț, conașule, să iau un covrig”, zice un domn scund, cu barbă de trei zile, albă, și șapcă proletară. Ilarion îi cumpără un covrig, i-l oferă. Domnul cu barbă de trei zile ia covrigul, îl pune într-o pungă de plastic, zice bogdaproste. Ilarion e luat prin surprindere. Îngaimă un „Să fie primit!” incomplet, nu știe nici el exact ce trebuie să spună. Dar nici n-are timp să-și dea seama, pentru că domnul cu barbă de trei zile rupe tăcerea: „Dă-mi un bănuț, conașule, să iau o plăcintă”.
read more »
14/03/2017
Bărbații chiar că nu înțeleg nimic
Când era fetiță, inventase un joc pe care băiețeii nu îl înțelegeau: „Da înseamnă nu și nu înseamnă da”. Ei i se părea destul de logic. În orice caz, foarte amuzant. I-a plăcut atât de mult acest joc încât l-a perfecționat continuu – domnișoară fiind sau, mai apoi, doamnă respectabilă. Ilarion, absolvent de Politehnică, a fost inițial fermecat de acest stil, care i se părea șic, dar a ajuns, în final, să fie exasperat. „Palpitant”, a fost comentariul sec al domnului Lică. Atât de sec încât Ilarion n-a înțeles dacă prietenul lui face mișto de el sau dimpotrivă.
01/01/2017
Visul secret al domnului Lică
Când era copil, dl. Lică abia aștepta să se facă mare, ca să stea treaz toată noaptea de Revelion, aidoma părinților și unchilor lui. Când s-a făcut mare, a trecut prin toate fazele: chefuri, beții, revelioane în gașcă (dl. Lică era tipu’ cu chitara), revelioane romantice, după care a urmat dorința de a se băga în pat cât mai repede. Cu Fosta, iar apoi singur. Acum, dl. Lică zice că anul trecut cel mai mult și mai mult i-a plăcut să trăiască pe acest blog ori pe Facebook, unde s-ar bucura să vă întâlnească și în 2017. Poate și într-o carte. Căci, vorba amicului Ilarion, anul se schimbă, dar năravul ba.
12/12/2016
Sebi are note proaste și un număr indecent de absențe la școală
Sebi are note proaste și un număr indecent de absențe la școală, ceea ce îl descumpănește pe Ilarion. „Noi nu eram așa”, îi spune domnului Lică în timpul tradiționalei beri de luni seara. Dl. Lică își privește prietenul cu mult drag: „Nu contează cum eram noi. Eram altcândva. Ai un copil bun. Bucură-te de fiecare clipă împreună cu el. Ajută-l, atât cât poți, să își găsească drumul. Îl va găsi, fii pe pace, și va face cea mai bună alegere. Nu-l presa. Dar arată-i că îți pasă. Și caută împreună cu el”.
13/07/2016
Eroarea doamnei dr. Monica Săftoiu
Ilarion se scarpină în cap (semn că are o dilemă). A primit un mail de la o doamnă dr. Monica Săftoiu: „Sânii vă vor crește dacă aplicați zilnic crema…”. Ilarion a auzit de spam, baze de date furate/tranzacționate, dar știe și ce înseamnă public țintă. Dar dacă prin vreun cotlon de bază de date s-au adunat cine știe ce informații despre el? Dacă ăia știu ceva ce nici el nu știe? Ilarion scutură capul. Bine, bine, da’ de ce aș vrea eu să-mi crească sânii!?, se revoltă Ilarion cel targetat greșit. Și apasă delete.
24/05/2016
Ce au în comun Hexi Pharma cu Goethe
Dan Condrea, patronul Hexi Pharma – moarte violentă într-un accident de mașină
Ilarion, care îi surprinde uneori pe dl. Lică și pe Inginer cu idei cel puțin interesante și surprinzătoare, le-a zis la berea de după-amiază că despre Dan Condrea ar fi putut să scrie, foarte bine, Goethe. „Adică?”, l-a întrebat Inginerul, care nu și-a dat seama unde bate Ilarion.
read more »
07/03/2016
Tu ce faci cu cei 2%?
Tu cui îi redirecționezi 2% din impozit?
Pentru dl. Lică și câțiva prieteni ai lui, tocmai ne aflăm în acea parte a anului. Partea în care contribuabilii redirecționează 2% din impozit către cine vor ei. În urmă cu câțiva ani, atunci când a apărut această posibilitate, dl. Lică i-a chemat pe amicii lui cei mai buni, Ilarion și Inginerul, la o bere misterioasă. Mă rog, berea a fost banală: blondă și la halbă. Misterios a fost dl. Lică atunci când i-a chemat.
read more »
23/02/2016
Ilarion și mitul lui Sisif
19/02/2016
Atunci când Ilarion crede că nu-l vede nimeni
Ilarion stă cu capul în mâini şi crede că nu-l vede nimeni. E ca un copil care se ascunde închizând ochii. „Am terminat prost anul vechi, l-am început prost p-ăsta nou. Ce-am greşit?”. Ilarion face parte din generaţia celor care sunt prea tineri ca să se dea bătuţi şi prea bătrâni ca să mai aibă timp s-o ia de la capăt.
read more »
30/01/2016
Un-doi-trei, ne jucăm de-a ehehei!
Atunci când fiu-său încă mergea la grădiniță, Ilarion era cam musafir pe acasă. Era dominat de serviciu și de berile de după. Sebi a crescut de la sine, așa i se părea lui Ilarion, care lăsase totul în seama nevestei – cel puțin în privința educației băiatului. Nevasta, săraca, se ocupa să caute puzzle-uri și jocuri creative și educative de la Educlass (am dat acest exemplu din rațiuni ce țin de P).
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 