Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | #ecouri #bach… la Am fost la „Bach, colegul de b… |
 | CalinH la Despre lucrurile care contează… |
| CalinH la Bucătarii din gips de pe litor… |
 | Anonim la Bucătarii din gips de pe litor… |
Cățel pe nori, deasupra autostrăzii, între Sibiu și Orăștie, luna august. Foto cu telefonul: Călin Hera
E mult de când un amic desena pe nori. Adunase multe astfel de desene pe nori și era bucuros de fiecare dată când descoperea un desen nou. Vi le-am arătat la momentul respectiv. Azi vin la voi cu un cățel pufos pe care l-am fotografiat deasupra autostradei, undeva între Sibiu și Orăștie.
Vedere din Craiova. A doua cea mai întricolorată clădire, fotografiată de pe șoseaua suspendată. Foto cu telefonul: Călin Hera
Pe vremuri, exista un primar în Cluj-Napoca, pe numele lui Gheorghe Funar, care avea câteva fixuri de sorginte naționalistă extremă. Apreciat de unii (din ce în ce mai puțini), stingherind pe alții, Funar devenise celebru pentru luptele lui seculare cu ungurii și statuia lui Matei Corvin, respectiv prin vopsirea în roșu, galben și albastru – „e al nostru tricolor”, pentru cine nu știe -, a tot ce prindea. Așa ajunsese să fie Clujul, până la Boc, cel mai întricolorat oraș al României. Azi, băncile din Cluj sunt decente. Mă refer la cele de stat. Pe care stai, că bănci ale statului român – mai puțin.
Vedere din Bucureşti. Palatul Parlamentului, dimineaţa târziu. Şi aglomerat. Foto cu telefonul: Călin Hera
O fotografie făcută din maşină, într-o dimineaţă de sfârşit de mai. Plimbată mai întâi pe Facebook.
Vedere din București. Dimineața pe Pache. Pache Protopopescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dimineață aglomerată. Ca fiecare dimineață din timpul școlii, în care a plouat un pic. Începuse cu ploaie. La opt jumate, norii au început să se risipească. Mașinile nu. Am făcut 10 minute de la Foișorul de Foc până la Calea Moșilor (către strada Mihai Eminescu). Am avut deci timp să fotografiez Foișorul în oglindă. Ieri.
Vedere din Bucureşti. Cine este magicianul de la interscţia Pache – Moşilor? Foto cu telefonul: Călin Hera
Un incitant text scris pe zid, la baza unei clădiri de la intersecţia Căii Moşilor cu Bulevardul Pache Protopopescu. Un text despre un „magician negru în indescifrabil, alb în profunzime”, semnat Alchimistul spiritual.
Vedere din Ploieşti. Hipodromul din care a rămas intrarea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am citit de-a lungul timpului destule pagini despre Hipodromul Ploieşti, inclusiv anchete scrise de fostul meu coleg Marius Nica, încât să îndrăgesc locul, pentru istoria lui şi ceea ce a însemnat pentru lumea bună interbelică (scăpătată ori ba).
Vedere din Bucureşti. O intersecţi oarecare într-o oarecare dimineaţă senină de februarie. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din Bucureşti. Pod peste râul Dâmboviţa cu cer senin şi groapă în asfalt. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Vedere din Bucureşti. Bărbat citind un ziar, ediţia print. Foto: Călin Hera
Încă se mai citesc ziare tipărite! Lăsaţi-mă să mă iluzionez că domnul din fotografie chiar citeşte, chiar face asta în mod regulat şi, cine ştie, poate că îi va molipsi şi pe alţii. Deşi trecătorul de lângă el pare să fie nepăsător.
Vedere din Bucureşti. Dincolo de nori se întâmplă ceva. Foto cu telefonul: Călin Hera
Eram la semafor, ascultam muzică şi am aruncat un ochi în sus.
Vedere din Bucureşti. Restaurant din centru. Foto: Călin Hera (din maşină, cu telefonul)
Cum să nu te gândeşti că, odată, îndărătul firmei scorojite se afla odinioară un local probabil respectabil? Îmi imaginez ospătari care veneau la serviciu aici şi plecau acasă cu un bacşiş mai mare sau mai mic, ori plecau cu câte vreo fată care îşi făcea veacul pe acolo. Îmi imaginez bucătarul şi femeile care spălau vasele, scrumierele golite prompt, frapierele din aluminiu, notele de plată scrise de mână, umflate mereu (grătarul e la gramaj, nu la porţie, avea 250 de grame, să mor io!), nunţile şi botezurile, beţivanii, cafeaua plină cu zaţ pe jumătate (hai să-ţ ghicesc, frumosule!), camerele de la etaj, faţada proaspăt vopsită a blocului, oamenii din provincie veniţi în delegaţie la Capitală şi eşuaţi aici la o butelie scumpă de vin, copacul care abia se vede în fotografie şi abia se vedea când restaurantul era viu.
Oare la ce se gândeşte tânăra în blugi care reazămă ceea ce, în alte vremuri, era o fereastră mare, cu o perdea verde dată la o parte cât să lase să pătrundă lumina grea a străzii?
Turmă la poalele munţilor Orăştiei. Ciobănaşul e în dreapta fotografiei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Stâlp cocoșat (la figurat) de cabluri. Foto: Calin Hera
Provocat de Carmen, ca în fiecare zi de miercuri (fără cuvinte), am căutat printre fotografiile făcute în ultima vreme unele care să rimeze cu ghivecele cu Crăciunițe de pe blogul dintre vis și realitate.
Așa am găsit Vederea din București de mai sus, un peisaj urban pe cale de dispariție. O cale lungă.
Clădire aflată la intersecţia străzilor Negustori şi Hristo Botev. Foto: Calin Hera
Trec aproape zilnic pe lângă această clădire. De când a apărut panoul, am privit-o cu şi mai mare atenţie. Nu ştiu încă ce a fost aici pe vremuri, n-am privit-o cu atât de multă atenţie, pentru că nu m-am oprit niciodată s-o fac. Mă gândesc că, poate, mă ajută vreunul dintre cititorii acestui blog. Sau aflu eu mai întâi, vom vedea. Cert e că, privind clădirea, îmi pot imagina lesne măreţia de odinioară, caleştile trase la poartă, femeile frumoase întrezărite la ferestre.
NOTĂ. Această fotografie face parte din campania Vedere din Bucureşti (la care vă invit să participaţi).
Până acum am publicat:
TIR răsturnat într-un şanţ din Miercurea Sibiului. Foto: Calin Hera
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am nimerit, ieri, pe drum. Am plecat pe ploaie la şapte fără (dimineaţa) şi m-am întors pe neploaie la zece (seara). 90% din timp a plouat. Ştiu că alţi participanţi la trafic, cum frumos li se spune în comunicatele Poliţiei Rutiere, au avut parte şi de ninsoare. Pe unde am trecut eu, aşa cum ziceam, doar a plouat. Inclusiv cu accidente. Fără număr.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 