TIR răsturnat într-un şanţ din Miercurea Sibiului. Foto: Calin Hera
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am nimerit, ieri, pe drum. Am plecat pe ploaie la şapte fără (dimineaţa) şi m-am întors pe neploaie la zece (seara). 90% din timp a plouat. Ştiu că alţi participanţi la trafic, cum frumos li se spune în comunicatele Poliţiei Rutiere, au avut parte şi de ninsoare. Pe unde am trecut eu, aşa cum ziceam, doar a plouat. Inclusiv cu accidente. Fără număr.
Pe Dealul Negru am oprit lângă un domn care vorbea la telefon lângă camioneta sa lungă, atât de lungă încât cabina şi roţile aferente de sub ea stăteau pe carosabil, iar roţile din spate îşi făcuseră loc, cu oarecare graţie, în lutul ud din coasta de deal împădurit care se oprea pe malul şanţului de pe marginea şoselei. „Pur şi simplu maşina a început să se învârtească”, ne-a declarat şoferul, care a refuzat demn oferta noastră de ajutor, dar ne-a acceptat încurajările calde, tovărăşeşti.
Nu înşir toate accidentele întâlnite de-a lungul şi de-a latul patriei; vă rog să vă mulţumiţi cu fotografia TIR-ului întâlnit în şanţ, la Miercurea Sibiului, cu cabina ridicată binişor deasupra nivelului mării (n-au fost victime omeneşti!), şi reîntâlnită la întoarcere (vezi foto!), în aceeaşi nefirească poziţie, după ce un echipaj al poliţiei rutiere şi specialişti de la serviciul descarcerări, macarale & încurcarea circulaţiei la o oră de trafic rutier maxim (SDMICOTM) a avut bunăvoinţa să ne ţină pe dealurile dinainte de localitate (ambele sensuri) vreo 90 de minute, să socializăm unii cu alţii (vezi foto). Dar astea-s răutăcisme din partea mea.
Chestia e că, de exmeplu, accidentul de la Veştem mi-am prilejuit ocazia unei călătorii nesperate prin Şelimbăr şi câteva fotografii care vă vor fi prezentate ulterior.
