Declar deschis concursul de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon”. Prima temă, pe care am ales-o pornind de la PA-ul care a câstigat concursul de weekend, respectiv Safari-ul scris de Dan.
Ca să n-o mai lungesc, trebuie să scrieti, până duminică, 17 octombrie, 12.00, un text original de 500 de semne (dar care să nu depăsească 550 de semne!), care să „răspundă” la tema Un whisky bun. PA-urile vor fi comunicate explicit aici, la comentariile acestei postări.
Baftă!
NOTĂ.
Până când vor apărea primele PA-uri din concurs, vă arăt unul scris de mine în urmă cu ceva vreme, care s-ar potrivi temei date ;). Îl puteti citi dacă dati clic aici.
Iată PA-urile:
The party (bogdan)
Binedispus după o serată și un mic party mai mult decât reușite, Lordul Fitzpatrick se trezi considerabil mai târziu decât de obicei. Un zâmbet discret îi miji pe sub mustață, rememorând momentele simpatice. Până și înfumurații de O’Brian s-au simțit extraordinar, după cum îi mărturisiră la plecare. Întreaga seară Lady Fitzpatrick fusese încântătoare, o gazdă perfectă, ”as always”. Ceea ce era incredibil, întrucât murise cu doi ani în urmă.
”Ei uite, asta numesc eu un whisky bun!” își spuse cu voce tare, zâmbind în continuare.
Nimic nu se compara… (LePetitPrince)
Nimic nu se compara cu un whisky bun – gandea cu regularitate cand isi turna licoarea care se cuibarea pe fundul paharului in timp ce el lua forma fotoliului asezat anume langa camin – ca sa se incalzeasca pe dinafara pana ce whisky-ul isi facea treaba pe dinauntru. Ritualul ii dadea o anume voluptate, la fel ca somnul scurt care il fura, adesea, in fotoliu, ca acum, cand visa ca se afla la „ pomana porcului”, cu o cana plina cu tuica fiarta in mana, spunand: nimic nu se compara cu o tuica buna.
Haiku (Dan)
Când vine vorba despre whisky, te gândeşti automat la Scoţia şi la muzica gaelică de cimpoi, la Irlanda şi la butoaiele din stejar în care până mai ieri se învechea vinul de Madeira. Greu de crezut, ştiu, dar eu mă gândesc la haiku! În urmă cu aproape nouă decenii, Masataka Taketsuru a importat în Japonia meşteşugul distilării malţului, iar astăzi, Ţara Soarelui Răsare produce câteva dintre cele mai fine whiskyuri din lume. Aţi auzit vreodată de Yamazaki 18 Year Old Single Malt? Vă spun eu acum.
Gustul de plosnita al libertatii (dragoselu)
Avusese noroc din punctul asta de vedere. Fratele sau conducea un TIR si-i aducea mai mereu, iar sora-sa, balerina la Fantasio, stia cum sa obtina asa ceva. Mai intai bataturile la calcaie, apoi bronsitele, ulcerul si, in fine, un abces dentar, toate le rezolvase cu “un whisky bun, domnu’ doctor”. Revolutia l-a prins in balcon, sorbind pentru prima data in viata din ceea ce fusese pana atunci doar o moneda de cumparat sanatate. Ramase scarbit si rusinat. Cum va da ochii de-acum cu domnul doctor?
Necrolog (Cristian Dima)
Pentru el totul începea cu un whisky bun. În fiecare zi îşi îneca solitudinea în licoarea bahică. Fără ea, viaţa lui era un amestec de crâmpeie de luciditate şi stare nostalgică de beţie. Avea ochii umezi şi mereu striga cu voce puternică, radicând paharul – Pentru tine, Lisa! Oamenii îl ştiau şi se obişnuiseră cu el. Acum e fericit, lângă ea. M-am ocupat de funeralii. Nu avea pe nimeni şi mi-a lăsat o moştenire. Am fost singurul lui prieten şi îl serveam de fiecare dată cu cel mai bun whisky.
Cu drag!
Regăsire (Simion Cristian)
Era speriat, întorcându-se de unul singur în teritoriul pe care îl părăsise în urmă cu mulţi ani. Îşi jurase să nu revină aici niciodată. Lumina şi mirosul greu îi aminteau de ziua când luase decizia să plece. Zgomote cristaline răsună în aer în timp ce bărbatul merge domol. Privirea îi este aţintită spre locul unde nu trebuie să ajungă. Încă trei paşi! Doi! Unu! Cu vocea gâtuită de emoţie zice pe un ton hotărât: -Unul dublu, te rog! A trecut o veşnicie de când nu am mai savurat un whisky bun!!!
RĂTĂCIRE (Carmen Negoiţă)
Trecuseră prea multe ore de la ultimul lui apel disperat. Şi-ar fi dorit acum să se afle în faţa şemineului alături de Tara. Era un câine straşnic, care odată-l salvase din ghearele fioroase ale unui urs polar. De data asta hotărâse să o lase la bază şi să pornească singur în expediţia vieţii lui. Gândurile începeau să i se cristalizeze în imensitatea de alb în care se rătăcise. – Ce aş bea un whisky bun! Abia-şi termină gândul, când insistenţele şi răsuflarea caldă a Tarei îl făcu să întindă mâna către butoiaşul cu whisky de la gâtul ei.
Un whisky bun şi o femeie frumoasă (Geocer)
“Batrane, un whisky bun e ca o femeie frumoasa”. Asa-mi spunea un amic, mare amator de astfel de licori. “La inceput, este cald si dur. Pare inabordabil. Apoi, pe masura ce cuburile de gheata se topesc, il simti cum se inmoaie, devenind din ce in ce mai maleabil si mai catifelat. La fel e si cu femeia : cu cat pare mai distanta si mai inabordabila la inceput, cu atat va deveni mai catifelata si mai maleabila, dupa ce gheata se va fi topit.”
Asa o fi, nu zic ba. Doar ca eu nu pot verifica adevarul spuselor sale : mie nu-mi place whisky-ul.
Un whisky bun… (starsgates)
…mai lipseşte de pe masă ca să fie totul în ordine, îşi spuse privind cu un ochi critic masa pregătită de sărbătoare.
Ascunsese ea o sticlă, pe care o primise de la nişte prieteni care se întorseseră din străinătate.
Se duse cu paşi siguri la ascunzătoare, ar fi gustat şi ea din băutura asta de care tot auzise prin filme.
Scoase dopul, mirosi şi…surpriză! Nu mirosea deloc a alcool.
Gustă, nici un gust. Apă curată, îşi spuse mirată.
Hmm, sigur cel de care ascunsese băutura dăduse peste sticlă.
Nu-i nimic tot o pun pe masă, sticla dă bine şi vreau să-i văd figura când îşi va pune în pahar, îşi spuse zâmbind.
Hoinar (LeeDee P.)
I-a plăcut dintotdeauna să hoinărească. De când a făcut primul pas pe iarba moale și a simțit mirosul proaspăt în nări. S-a îndrăgostit, iar hoinăreala îi ardea tălpile și mirosea ca părul iubitei mult dorite. A luat-o de nevastă, a devenit bărbat și a început să calce hotărât, iar mirosul ierbii a fost înlocuit de cel al propriei bărbății. Din toate aceste senzații, mirosuri și hoinăreli, plus ceva malț, a făcut whisky, un whisky bun. I-a spus “Johnny Walker”. Și l-a lăsat pe el să hoinărească.
Doctorul (Petra)
Avea un sac de rafie plin cu diverse. Lucruri stranse din gunoaie, avea pungi, haine, tigari. Avea ochii tristi, de un albastru insuportabil de frumos. Se gandea, tarandu-si picioarele, ca ar da totul pe un pahar de whisky bun. Si au trecut doar cateva luni de cand a pierdut totul. Si doar din cauza alegerilor facute. Un whisky l-ar incalzi pe vremea asta, dar e singur, e izolat si nimeni nu il baga in seama. De-ar putea vinde diploma de doctor in bioinformatica, s-ar duce si ar bea un whisky…
Fascinatia clipei (gabriela)
Parfumul ei abia perceptibil se prelingea pe langa obiectele din incapere. Ii simea inca atingerile delicate pe maini si pe buze, caldura ei de femeie goala cuibarita in suflet ca o felina. Plecase pe neasteptate, chemata de un telefon urgent, in cel mai nepotrivit moment. Zgomotul usii inchise, pacanitul scurt al pantofilor cu tocuri foarte inalte se pierdu in intuneric.Masina demarase scrasnind. Nu privi pe geam. Singur, contempland flacarile din semineu, victorios si infrant depotriva accepta. Nimic nu se compara cu un whisky bun, intr-o seara rece de toamna. Poate doar o femeie.
Beţie (Cristian Dima)
Te chem să ne-mbătăm în roze parfumate din care ţi-am făcut altar. Te chem să plutim la infinit într-o beţie de arome afrodisiace şi culori sângerii ce vor îmbrăţişa sărutările mistuitoare şi mângâierile curgânde pe trupuri învăluite în dorinţă nebună. Te chem să gustăm din fructul pasiunii şi Evă să-mi fii de-a pururi. Lumina difuză se va juca cu umbre ce se contopesc asemeni nouă, iar eu beat de tine îţi voi săruta sânul ce mă aşteaptă. Te chem să bem din desfătarea noastră ca dintr-un whisky bun!
Încă un „bum” (gabi)
Ţi-am spus oare că adevărul există la început,la mijloc şi la nesfârşit? Lasă-ţi timpul tic-tac să te asculte de unde vii, poposeşti. Pune un deget pe “i”inimă şi unul dincolo de piept,rană sau conştiinţă că eşti.Toate gândurile astea se învălmăşeau în mintea lui cu o viteză uluitoare. Ştia că trebuie să-şi agaţe mintea de ceva concret după ce impactul năucitor cu solul îl proiectase într-o stare aproape ireversibila. Îşi mai amintea doar îndemnul iubitei sale:hai să mai bem un whisky bun.Încă unul şi încă unul şi apoi … un „bum”.
Un whisky mic pentru Caniul meu (Sictireli)
Petrisor Caniu, prostul satului, intra in carciuma si ochi iute o halba de bere lasta de un consumator goala pe trei sferturi. Se aseza la masa si sorbi zgomotos din halba, starnind hohote de raz din partea comesenilor, obisnuiti cu astfel de gesturi.
Din coltul opus Dragne striga catre ospatar. Da-i o ciorba din partea mea. Si un whisky de la mine, strigai si eu. Dupa ce consuma la foc automat ciorba, Caniu sorbi dintr-o inghititura si whisky-ul, apoi se lasa pe spate. Hai, ma, care mai dai un rand, ca ma grabesc!
Javra ordinară plângea (Vania)
Javra ordinară plângea. Sinistra lui metresă întrebă pe dată: „Nu-i bun whisky-ul?” Trăgându-şi mucii, javra îngăimă: „Ba da, însă mă simt mustrat de conştiinţă!” „A, doar atât?… Las’ că-ţi trece după încă un pahar!” Totuşi, petrecerea continuă într-o atmosferă destul de posomorâtă.
după deadline
Paharul de whisky (Ion Toma Ionescu)
Bunicul trebuia să plece la cer. Aşteptând luntrea, verifica din listă cu îngerul obiectele necesare călătoriei: carnetul de însemnări,bănuţul de argint,tabacherea,paharul de whisky şi fotografia aia îngălbenită a bunicii cu calul în faţa prispei mâncându-i din palmă covrigi de Buzău. Şi dintr- dată se lumină ieşind din buimăceală,uitase gheaţa. Cum să tainească în Poartă cu “sfântul”,fără gheaţă-n pahar?!Venise şi Caron,să mai aştepte,ne-ntoarcem după gheaţă.După gheaţă,fruntea nu mai ardea. Dispăruse şi negura.Ar fi vrut un whisky.
Proces tehnologic (Călin)
„Un whisky, păpuşă, cu gheaţă!”. Cheliosul privi adânc în decolteul femeii, apoi îşi potrivi palma pe fundul ei.
„… şi un whisky d-ăla bun”, recită „Păpuşa”, un minut mai târziu, făcând cu ochiul. Barmanul destupă sticla din lada specială, umplu paharul cu cuburi de gheaţă, apoi turnă licoarea.
La fabrica de „speciale din garaj” tocmai sosiseră doi saci de prafuri portocalii din care Mişu Treflă apucase să amestece jumătate şi acum mai învârtea niţel în oală. Alături, sticle gata să fie umplute, la capătul procesului tehnologic.
Inainte si dupa (Anca Vrînceanu)
Laura picura cativa stropi de whisky intr-unul din cele doua pahare de pe masa dupa ultimul scartait al usii. In camera a ramas o atmosfera de liniste dupa o noapte atat de incarcata emotional. Inima se zbate sa iasa din piept. Trebuie sa faca ordine inainte de sosirea sotului din delegatie. Fata se umbri de un suras la gandul amestecului de izuri dintre wiskiul degajat in camera si mirosul de parfum de dama din camasa sotului. Razbunarea si ultima inghititura de whisky au stins ura ce o macina.
PRECIZARE.
PA-ul scris de LePetitPrince, Nimic nu se compară…, are fix 500 de semne, deci va primi bonusul special 😉
De asemenea, Haiku (autor: Dan), Gustul de plosnită al libertătii (dragoselu), Regăsire (Simion Cristian), Hoinar (LeeDee P) si Înainte si după (Anca Vrînceanu) au fix 500 de semne si vor primi bonusul special.
În fine, PA-ul lui starsgates are 613 semne, iar cel al gabrielei 589, iar Paharul de whisky (Ion Toma Ionescu) şi Proces tehnologic (Călin) au venit după deadline, deci nu pot intra în poll… 😦
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Călin Hera. PA-uri şi mirări 