Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
…poți primi lecții de viață până și de la un gard pe care vremurile l-au știrbit
care stă locului pe deal (aparent năucit)
puțin mai departe anotimpurile se amestecă aproape erotic
crește iarba se usucă apar frunzele și dintr-o dată coboară haotic
ca într-o poveste despre extaz și agonie
ca în filozofia școlii de gândire „și ce-mi pasă mie?”
…acesta e leacul acesta e lacul
cu îngramadirea lui de stuf vertical
și culoarea pădurii și gândurile trase la mal
câteodată totul plutește mai ales lumina
atunci când soarele se pierde printre
elicele morilor de vânt
dar știi că totul curge totul decurge
tot așa cum mersul pe bicicletă niciodată
nu se uită dar nici nu îți ajunge
Am o cioară cu ciocul de plastic, cu gâtul elastic, cu ochiul din stânga sticlos și sarcastic, cu pene de-un negru monastic – lipite de piept foarte ecleziastic. Cu gheare prelungi (pleonastic) și pieptul umflat cam bombastic. Zboară fantastic.
..încă nu era apus încă puteam
privi de sus
puteam percepe încă (estompat) realitatea
dacă aș fi respirat adânc dacă
aș fi avut naivitatea
să visez
atunci tot peisajul mi-ar fi năvălit în plămânul stâng
aș fi devenit eu însumi peisaj (pe dinăuntru)
aș fi zâmbit nătâng
…iată un nume potrivit pentru un motănel
preocupat să experimenteze
(el însuși s-a semnat în acest fel)
la început a fost enigmaticul mesaj-reper
rt45555jukpă34rt4555jukpă345!@%$$$$$$#####%+
(prietenii de pe WhatsApp știu la ce mă refer)
a urmat versul alb tip limbaj de programare
jikiooooo
-0000000000909pP99o
ca o parolă cu litere mici cifre semne de punctuație plus o literă mare
un efort natural către concizie și necesara doză de autocenzură
ca un mesaj-manifest al felinei care se-ndură
să-ți transmită că dorește (dau doar un exemplu)
s-o strigi ușor jikujku atunci când toarce pe canapeaua-templu
…și dacă totul e un zbucium subtil
ca un sentiment ce-ți dă târcoale tiptil
dincoace de norii ca o cortină
așezată între două lumi (fără urmă de vină)
unele zile sunt ca o lumină intermitentă
care sclipește între vârste
(diferitele vârste ale orașelor)
ziua în care nu există colțuri de stradă
nu există drum înapoi
(iată-ne)
ne privim în ochi unul pe celălalt
eu și orașul
tu și cu mine
viața e dincolo de colț
trecutul e diferit
viitorul a rămas același
acesta e locul în care mă trezesc în fiecare dimineață
dincolo de câteva sute de ferestre tăcute
aici trăiesc oamenii pe care îi întâlnesc în tramvai
nu-mi cunosc vecinii nici după nume nici după figuri
unul dintre ei s-a fript cu cafeaua prea fierbite în această dimineață (se grăbea)
îl ustură fiecare cuvânt pe care îl schimbă cu domnișoara violet
eu prefer cafeaua neagră și fierbinte
aburul de cafea
scrâșnetul tramvaiului
fata cu părul roșu
guma de mestecat
dragostea e ca un pescăruș care zboară
deasupra râului de oraș
l-am fotografiat de sute de ori
am căutat cel mai bun cadru
acela în care pescărușul pare că mă privește în ochi
că se gândește la mine
le-am șters pe toate celelalte
am postat fotografia pe Instagram
am primit o grămadă de like-uri
dragostea e ca o zi glorioasă deci
Călin Hera. PA-uri şi mirări 