De regulă, motănelul e foarte vioi dis-de-dimineață. Așteaptă cuminte să mă trezesc. Dacă i se pare că durează prea mult vine tipil. Îmi dă cu lăbuța pe față. Primul lucru pe care îl fac e să îi pun mâncare în bol. Și apă proaspătă. Stă deoparte. Toarce domol. Știe că i se cuvine. Când termin, mă privește lung. Parcă ar zice: „E bine”. Mănâncă încet, tacticos. Apoi are chef să se joace. Proiectez lumini pe perete. Îi place.
Jikujku
…iată un nume potrivit pentru un motănel
preocupat să experimenteze
(el însuși s-a semnat în acest fel)
la început a fost enigmaticul mesaj-reper
rt45555jukpă34rt4555jukpă345!@%$$$$$$#####%+
(prietenii de pe WhatsApp știu la ce mă refer)
a urmat versul alb tip limbaj de programare
jikiooooo
-0000000000909pP99o
ca o parolă cu litere mici cifre semne de punctuație plus o literă mare
un efort natural către concizie și necesara doză de autocenzură
ca un mesaj-manifest al felinei care se-ndură
să-ți transmită că dorește (dau doar un exemplu)
s-o strigi ușor jikujku atunci când toarce pe canapeaua-templu
Pisici la fereastra cu pisici la fereastră
Pisica aproape neagră și Ilarion aproape dumirit
Pisica aproape neagră își întinde capul, pipăie aerul cu lăbuța dreaptă, se retrage. Dacă ai putea-o privi mai de aproape, ai vedea că tremură. Stă cocoțată de patru ore într-un nuc gros, la zece metri deasupra pământului, la baza unor crengi groase. Pare să nu știe cum a ajuns acolo și, cu siguranță, nu are nici cea mai mică idee cum să coboare. Habar n-are de credințele oamenilor conform cărora pisicile au șapte vieți și cad mereu în picioare.