Îmi pun singur miere în ceai. Împreună cu Eugen Evu și fiul meu, Radu. Foto: Remus Suciu
read more »
03/05/2017
Profil în curtea castelului din Hunedoara
Vedere din Hunedoara. Profilul meu fotografiat în curtea Castelului, lângă afișul de lansare a cărții „Îmi pun singur miere în ceai” (2010). Foto: Octavian Hera (MfC)
27/02/2015
Ce-am făcut în ultimii cinci ani fix (de exemplu, la Castelul din Hunedoara)
Lansarea cărţii mele, la Castelul Corvinilor din Hunedoara. Foto: Remus Suciu
Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani? Întrebarea, zbierată la un miting din prima parte a anului 1990, a marcat viaţa publică a acelor vremuri. Chestionarea în cauză venea să lămurească publicul în legătură cu activitatea recentă a celor care doreau să ajungă cu degetul arătător pe unul din butoanele puterii politice într-o Românie descotorosită de regimul Ceauşescu, în care se insinuau perfid comunişti din eşalonul al doilea. Trecând peste anecdoticul anilor originari ’90, întrebarea „Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani?” e bine de pus măcar o dată pe cincinal. Celorlalţi şi nouă înşine deopotrivă. Căci, pusă cum trebuie, această întrebare ne poate surprinde – oferindu-ne răspunsul la alta: „Ce veţi face în următorii cinci ani?”
read more »
26/02/2014
Îmi pun singur în cană ceai (mfc)
Ceai de plante (tei, soc, lămâiţă, sunătoare), numai bun de băut. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
read more »
11/07/2013
Coffee to go
Coffee to go. Cană de cafea într-o ceaşcă normală, aşezată pe-o carte. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Blasfemie mai mare n-am întâlnit, cel puţin nu de curând. Trecută de 50 de ani şi încă femeie bine, pare să fi văzut multe. Acum soarbe o cafea şi gustă o ţigară. E clar că-i place. Rotocolul de fum aruncat peste măsuţă parcă ar vrea să mai stea un pic să prindă continuarea (înainte de a se risipi). Pot înţelege un McDrive, n-ai cum să mănânci înăuntru dacă eşti atent ce-i, dar “coffee to go”?? Cine a inventat asta e un nemernic. Nu-mi cere să beau o cafea în cinci minute, dintr-un pahar de plastic. Înjură-mă, e tot aia.
06/12/2011
Spune-mi ce indice de blabla ai ca să-ți spun cum scrii
Am aflat despre indicele blabla din Dilemateca (de unde altundeva?). Ce se-ntâmplă? Ceva simplu: creatorii site-ului cu pricina au făcut un motor care calculează cât bullshit e într-un text.
Cu cât coeficientul e mai aproape de zero, cu atât textul e mai original, mai lipsit de clișee și mai dens în expresii rare sau originale. Interesant mi se pare faptul că un indice zero poate indica deficiențe stilistice. Înțeleg că un coeficient blabla cuprins între 0,1 și 0,3 certifică faptul că textul conține o cantitate de blabla suportabilă, deci un text de valoare.
Cred că ar fi interesant dacă s-ar pune la punct un blablametru pentru texte în limba română. Spun asta exprimând, firește, rezerve: valoarea literară nu se măsoară științific. Dar, na, e o joacă din care putem învăța, dacă vrem.
read more »
20/11/2010
A doua apariţie cu cravata roz
Dacă tot am arătat imagini de la prima apariţie cu cravata roz, vă arăt şi de la a doua. Aici e afişul lansării de la Bucureşti (Uniunea Scriitorilor, 27 martie 2010) şi invitaţia făcută prietenilor mei din blogosferă, iar aici o reinvitare şi câteva constatări de parcurs. Aici e o glumă care a prins bine (în orice caz, lui Ovidiu Eftimie i-a plăcut destul de multă vreme). În fine, mai jos e filmuleţul, făcut de colegul meu Ovidiu Anton, căruia îi mulţumesc şi pe această cale.
13/11/2010
Prima apariţie cu cravata roz
Nu ştiu ce m-a apucat, nostalgia, probabil, dar am urcat pe youtube imagini filmate la lansarea cărţii mele, Îmi pun singur miere în ceai. Este vorba despre lansarea de la Hunedoara, din data de 13 martie 2010.
Imaginile sunt de la DevaTV, difuzate în data de 13 martie 2010, după lansarea cărţii mele la Castelul Corvinilor din Hunedoara.
Aici e o fotografie din timpul interviului 😉
06/11/2010
Un poem despre o ultimă ţigară
Ca să vă fie mai uşor (sau ba) la votare readuc aici un poem care a apărut şi în cartea mea.
Ultima ţigară a şarpelui de casă
Primise ultima ţigară şi nu ştia
dacă trebuie să o savureze sau doar încerca
să respire, ca un vulcan pricăjit.
Lăcusta i se aşezase pe solzi, din greşeală.
Ulmii înfipţi în baltă urcau, cu fereală.
Era un joc de culori. Negreşit.
Nu demult, şerpuind, iarba foşnea.
Nu demult vânase o broască în balta ca o balama
între câmpie şi deal.
Nu demult venise băiatul cu julituri la genunchi,
ca un vânător nemişcat, ca un mănunchi
de muşchi încordaţi în asemenea hal
încât părea un lemn neted, un lemn nemişcat.
Apoi, ca un strănut din senin, ca un viscol uscat,
linia a fost întreruptă.
Atunci a plutit peste câmpia abruptă,
a muşcat din bucata de cârpă murdară şi ruptă
(aşa a rămas fără dinţi),
apoi a muşcat, ştirb, robinetul ruginit.
I s-a umflat burta de apă. Apoi, răstignit,
a scuipat broasca. L-a durut (de parcă ar fi avut zimţi).
Apoi a muşcat din ultima ţigară, cu ciudă,
a respirat ştirb ca printr-un tub, parcă vrând să audă.
Dar limba despicată n-a mai pipăit pe aici.
Acum se aude pielea şarpelui dată cu sare şi uscată.
Acum şuieră, când bate vântul. Acum e pătată.
Acum cade printre lemne. Acum e drum de furnici.
28/09/2010
Provincia Corvina cu miere
Primesc de la Eugen Evu ultimul număr al revistei Provincia Corvina, pe care o scoate, la Hunedoara, cu îndârjire. Două surprize (în ordinea numerătorii paginilor): prima, un text scris de Valentin Leahu, bătrânul meu coleg din vreema revistei Expres; a doua, o mică prezentare a „încă tânărului poet Călin Hera” :).
Facsimil – paginile din revista Provincia Corvina, nr. 1 (53) septembrie 2010, în care Eugen Evu vorbeste despre cartea mea.
Click pe foto pentru o lectură mai lesnicioasă!
Fotografie făcută de Remus Suciu în vechea cramă a Castelului Huniazilor (azi i se spune, insistent, Castelul Corvinilor), în timpul lansării cărtii mele, Îmi pun singur miere în ceai. Aici sunt, ca de altfel de-a lungul întregului eveniment, alături de Eugen Evu.
Găsiti aici Revista-1 revista, în format pdf.
16/09/2010
Pata de miere se răspândeste
Un tânăr domn mi-a cerut cartea (în urmă cu niste săptămâni). Azi m-a anuntat că pe website-ul Forward Romania „si pe 3 retele de socializare” a apărut o recenzie a ei, semnată Julia Salanki. Am citit amplul articol si i-am multumit autoarei (pe care o invidiez că locuieste într-un oras atât de frumos, cum e Bistrita).
P.S.1 Mi-a plăcut că, în introducere, se vorbeste despre proza arhiscurtă 😉
P.S.2 Vă astept, sâmbătă, să vă arăt un nou poem. Abia astept să-l trec pe curat si să-l aranjez. Cred că „s-a copt”.
NOTĂ. Ca să vezi tărăsenie: înainte ca eu să public aici despre recenzie, ea era deja promovată pe polimedia 🙂
09/09/2010
Mi-au pus miere în ceai
Bunul meu prieten, Mihail Gălătanu, mi-a lăsat un mesaj sec pe mess, zilele trecute: „ai văzut mentionarea ta?”.
N-am stiut despre ce e vorba. Azi-dimineată mi-a telefonat. Si mi-a adus aminte de întrebarea căreia nu-i răspunsesem. Când am ajuns la birou, am găsit si linkul. E din Observator cultural. Un articol al lui Daniel Cristea-Enache, în care criticul face o selectie a cărtilor apărute anul ăsta în România. La categoria „Debut” sunt trecute trei titluri. Printre ele, cartea mea.
Daniel spune, si am simtit asta pe pielea mea, că „orice titlu românesc publicat anul acesta a echivalat cu un mic act de sfidare la adresa crizei economice si financiare”.
Profit de ocazie ca să vă arăt o fotografie de la lansarea care a avut loc în Bucuresti, de Florii. Apar, aici, alături de Mihail Gălătanu. Cred că fotografia a fost făcută de cell61. Dacă mă însel, corectati-mă!
P.S. Click pe foto, dacă doriti o imagine mărită ;)!
Una peste alta, nu credeam să fie atât de bine să-ti vezi numele într-o asa selectă companie. Da, vă recomand cartea mea. Si articolul lui Daniel Cristea-Enache, care e aici.
05/07/2010
De la Dallas si Dublin, înapoi!
O chestiune care, deocamdată, mă amuză, legată de cartea mea. Am trimis mai multe exemplare prin postă, unor prieteni. Cele mai multe au ajuns la destinatie. Există trei exceptii de care stiu: două plicuri s-au întors la mine (unul din Texas si altul din Irlanda). Al treilea plic despre care vă povestesc a ajuns la Boston, însă fără continut. Pot doar să-mi doresc ca omul în mâinile căruia s-a scurs cartea să o fi si citit… Epopeea continuă 😉
Fotografie făcută la standul Editurii Vinea, în timpul Bookfest 2010.
11/06/2010
Am fost la Bookfest
Instantaneu aproape neregizat, la standul editurii Vinea 😉
Aseară a avut loc şi „evenimentul„. A fost o lansare discretă, ca să spun aşa. Mi-am mărturisit emoţia de a fi pe aceeaşi „scenă” cu Ion Pop şi Dumitru Chioaru (mai erau în jurul meu Ion Bogdan Lefter, Nicolae Tzone ş.a.). M-am bucurat că au venit şi câţiva prieteni din „virtual”, cărora le mulţumesc frumos (fiecare a fost câte o mare bucurie pentru mine!).
Nicolae Tzone (stânga) e foarte atent la ceea ce spun eu. Dumitru Chioaru (mijloc), la fel. Ion Bogdan Lefter (dreapta) se uită la cei doi 😛
De la stânga la dreapta: Ion Pop, Nicolae Tzone, Dumitru Chioaru, Călin Hera, Ion Bogdan Lefter
Ca idee, joia e destul de puţină lume la Bookfest şi cred că, fără operaţiuni ample de marketing şi PR, e greu să faci mare brânză la un târg de carte. Dar, vorba lui IB Lefter: „La un târg de carte trebuie să te aştepţi ca evenimentul de la standul tău să fie menţionat undeva, în ziare, la radio sau la vreo televiziune ori pe bloguri şi, chiar dacă aparent nu prea e băgat în seamă, vor fi mai mulţi cei atenţi la asta decât în urma unei lansări clasice, la o librărie” (citatul este foarte aproximativ, nu ştiu de ce am mai pus ghilimelele alea).
Notă – declaraţia a fost făcută înainte de lansarea propriu-zisă a cărţii mele, deci nu m-a mângâiat pe mine pe cap, da?
Sper să ajungă cât mai multă lume la Bookfest zilele următoare (programul de sâmbătă a fost prelungit până la 22.00, am înţeles) şi sper să fie destui care să ajungă la standul editurii Vinea (D31, Pavilion 17), de unde poate achiziţiona cartea mea, de care sunt mulţumit.
O cititoare mulţumită că a prins cartea Îmi pun singur miere în ceai ;). Serios vorbind, nimic nu se compară cu sentimentul că cineva îţi ţine cartea în mână şi citeşte din ea.
P.S. Cine n-a ajuns ieri seară a rata superceaiul pe care l-am adus din China 😛
UPDATE IMPORTANT!
La Bookfest, Editura Vinea vinde cartea mea cu 15 lei, în loc de 18 lei, cât costă în librării. 😉
08/06/2010
Călin Hera la Bookfest
Am văzut că Oana multilansează la Bookfest, ceea ce mă bucură. Sunt sigur că voi putea să-i fac o vizită, s-o salut si să mă aleg cu un autograf.
Că tot veni vorba, vă anunt că volumul meu, Îmi pun singur miere în ceai, va avea parte de o lansare (mai mică dar, probabil, mai vioaie :P) la standul Editurii Vinea (D31, Pavilion 17), joi, 10 iunie, de la 17.00. De data asta voi fi fără cravată. Dar îmi voi lua stiloul si călimara cu cerneală, asa că vă astept cu drag.
Fotografie făcută de Remus Suciu la Castelul din Hunedoara, cu ocazia lansării cărtii mele, în premieră mondială 😉
Editura Vinea va mai lansa si alte carti, fireste, cu această ocazie. Voi reveni cu un program complet(at).
În ceea ce mă priveste, voi merge si la lansarea cărtii lui Grigore Cartianu si voi tine cont si de cele scrise de Călin Cosmaciuc (da, colectionez cărti de Ion Iliescu :P).
UPDATE. Am aflat că va fi si cartea Adelei, de la 13.00, la standul editurii Ars Docendi. Sper să fie si Adela și să-i fie bine.
19/04/2010
O recenzie cam bună
Am primit un ziar din Timisoara, Renasterea bănăteană, care contine o cronică de carte, unde Laurentiu Nistorescu (nu-l cunosc) scrie despre cartea mea.
29/03/2010
Dosar de lansare
Fotografie făcută la Castelul Huniazilor, la lansarea de la Hunedoara. Foto: Remus Suciu
Adun aici un mic dosar de lansare.
Breb, am mai spus-o, a făcut prima cronică, despre care pot spune că e emotionantă. (Mi-a mărturisit că a fost impresionat, ca un profesionist ce se află, de elementele arhitecturale ale clădirii în care se află, încă, Uniunea Scriitorilor).
Adrian Georgescu a reprodus Rolls Royce cu pisică
Adela, care m-a suprins în mod plăcut, recitând cum eu n-as reusi niciodată, Pădure de mesteacăn.
cell61, care a făcut câteva fotografii foarte reusite si a realizat cel mai amplu reportaj!
România liberă online, care a preluat stirea Mediafax, si unde un cititor a spus că „nici degeaba n-ar lua maculatura unuia care toata ziua isi bate joc de democratie, de romani si de Presedintele Basescu!”.
Si, nu în ultimul rând, filmuletul de pe evz.ro, realizat de colegii de la B1TV.
- Am cartea!
- Când domnul Lică sunt chiar eu
- O frumoasă zi de 13
- Interviu cu un tip serios
- Mama mea
- Prima apariție cu cravata roz (lansare Hunedoara)
- A doua apariție cu cravata roz (lansare București)
- N-ai nimic pe sub tricou
- Articol Evz
- Articol la Dan
- Mi-au pus miere în ceai
UPDATE.
LeeDee P. a scris că sala a fost arhiplină si a publicat pe siteul propriu poezia Solutia doi.
Mircea a făcut un interviu cu subsemnatul, pe trilema. Aşa am aflat că, nu ştiu unde, a ars un bar. 😉 Şi mi-am amintit, nu ştiu de ce, de interviul anticipativ din Ziarul de la 5.
UPDATE2.
Vania prezintă si el cartea (multam fain!). Se opreste la Rolls Royce cu pisică. De ce? Pentru că e cu pisică!
UPDATE3.
O mică recenzie în Realitatea bănăteană.
UPDATE4.
A mai fost o lansare la Bookfest. Claudia spune că păream timid. Ea a reprodus câteva versuri din Rochia ta încă neîmbrăcată.
ALT UPDATE. Mentionarea din Observatorul cultural (autor: Daniel Cristea Enache), despre care pomenesc aici.
ALTUL: Recenzie în Forward Romania (Julia Salanki)
Notă în Provincia Corvina, semnată Eugen Evu.
Cartea poate fi cumpărată (deocamdată)
– de la librăria Muzeului Literaturii Române (18 lei)
– online, de la editură: edituravinea@yahoo.com (18 lei + taxe postale). Dacă doriti si autograf, va trebui să-mi scrieti pe ticorosu@yahoo.com.
29/03/2010
N-ai nimic pe sub tricou!
Nu stiu cum s-a vândut până acum cartea, dar tricourile s-au dat ca pâinea caldă!
UPDATE1.
La sugestia prietenului Ovidiu, mentionez că, de mâine, cartea va fi, deocamdată, la librăria Muzeului Istoriei Literaturii Române (18 lei, cred).
În continuare, cartea poate fi comandata la edituravinea@yahoo.com (la pretul ăla se vor adăuga taxele postale) sau puteti să-mi spuneti mie (preferabil pe mail, ticorosu@yahoo.com), dacă doriti si autograf ;).
UPDATE2.
Nu-mi place povestea cu Petrica si lupul, deci trebuie să spun răspicat: aceasta este o glumă. Orice asemănare cu realitatea e de dorit.
29/03/2010
Buricul pământului
A fost lansarea. Le mulţumesc frumos tuturor celor care au fost împreună cu mine acolo, la Uniunea Scriitorilor şi celor pe care i-am simţit aproape, cu gândul.
Am fost foarte impresionat atunci când am dat mâna cu un domn. În acel moment am avut o revelaţie: am avut impresia că îl am în faţa mea pe fiul acelui domn, deşi nu-l văzusem vreodată. (Este vorba de unul dintre prietenii noştri de aici, din blogosferă, care stă în altă ţară.) Nu pot să-mi explic de ce mi-am imaginat că domnul acela cărunt este prietenul meu nevăzut. Iar dacă nu mi-ar fi spus, două secunde mai târziu, că este tatăl prietenului nostru nevăzut, aş fi rămas cu impresia că m-am întâlnit cu fiul lui! Nu ştiu ce înseamnă asta.
Am cunoscut, cu această ocazie, alţi câţiva prieteni pe care doar îi citisem, în cărţi, pe bloguri, pe forumuri de discuţii, în comunităţi online. A fost un sentiment ciudat, ca o întâlnire aranjată. Este ceva întotdeauna ciudat. Pentru că, vrei sau nu, dai mereu un chip celui/celei cu care conversezi. Probabil că e mai simplu aşa, să-ţi imaginezi o înfăţişare. Probabil că niciodată „chipul” nu e la fel, în realitate, cu acela imaginat. Poate că acel chip vizibil ochilor e doar un înveliş al „chipului” pe care îl arată scrisul nostru, sufletul nostru.
Cert e că am descoperit, abia ulterior, că la acest eveniment au participat cel puţin doi prieteni buni de aici, cu care însă nu am avut priceperea să îmi dau seama, atunci, că mă aflu faţă în faţă. Îmi este atât de ciudă şi atât de ruşine! Îmi doresc din suflet să-mi ierte lipsa impardonabilă.
În orice caz, am realizat, încă o dată, că eu nu sunt, nici pe departe, buricul pământului. Fiecare dintre noi încearcă să comunice câte ceva. Fiecare are ceva de spus. Fiecare suntem importanţi, fiecare merităm mai mult decât primim şi primim, în acelaşi timp, enorm. Atunci când am spus că e ceva ce m-a iscat, în urmă cu un an, să revin la poezie, cred că, fără să ştiu, m-am referit într-o foarte bună măsură, la voi toţi, prietenii mei văzuţi şi nevăzuţi, la fiecare dintre voi. Dacă n-aş fi experimentat-o eu însumi, aici, pe blog, sau acolo, în Pahico, n-aş fi ştiut şi n-aş fi crezut niciodată câtă forţă poate fi în aceste prietenii dezinteresate, legate în jurul pasiunii pentru cuvântul scris, împărtăşit.
P.S.
Fotografii de la eveniment nu am încă. Eu nu am făcut. Sunt câteva pe mediafax, sunt la cell61, am văzut în Pahico şi la Breb. Sper că le voi primi şi eu. Sper să reuşesc să urc şi ceva imagini, pentru că lansările mele „s-au dat” şi pe la teveuri.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
