Posts tagged ‘lansare’

29/03/2010

Dosar de lansare


Fotografie făcută la Castelul Huniazilor, la lansarea de la Hunedoara. Foto: Remus Suciu

Adun aici un mic dosar de lansare.

Breb, am mai spus-o, a făcut prima cronică, despre care pot spune că e emotionantă. (Mi-a mărturisit că a fost impresionat, ca un profesionist ce se află, de elementele arhitecturale ale clădirii în care se află, încă, Uniunea Scriitorilor).

Adrian Georgescu a reprodus Rolls Royce cu pisică

Adela, care m-a suprins în mod plăcut, recitând cum eu n-as reusi niciodată, Pădure de mesteacăn.

cell61, care a făcut câteva fotografii foarte reusite si a realizat cel mai amplu reportaj!

România liberă online, care a preluat stirea Mediafax, si unde un cititor a spus că „nici degeaba n-ar lua maculatura unuia care toata ziua isi bate joc de democratie, de romani si de Presedintele Basescu!”.

Si, nu în ultimul rând, filmuletul de pe evz.ro, realizat de colegii de la B1TV.

UPDATE.
LeeDee P. a scris că sala a fost arhiplină si a publicat pe siteul propriu poezia Solutia doi.

Mircea a făcut un interviu cu subsemnatul, pe trilema. Aşa am aflat că, nu ştiu unde, a ars un bar. 😉 Şi mi-am amintit, nu ştiu de ce, de interviul anticipativ din Ziarul de la 5.

UPDATE2.
Vania prezintă si el cartea (multam fain!). Se opreste la Rolls Royce cu pisică. De ce? Pentru că e cu pisică!

UPDATE3.
O mică recenzie în Realitatea bănăteană.

UPDATE4.
A mai fost o lansare la Bookfest. Claudia spune că păream timid. Ea a reprodus câteva versuri din Rochia ta încă neîmbrăcată.

ALT UPDATE. Mentionarea din Observatorul cultural (autor: Daniel Cristea Enache), despre care pomenesc aici.

ALTUL: Recenzie în Forward Romania (Julia Salanki)
Notă în Provincia Corvina, semnată Eugen Evu.

Cartea poate fi cumpărată (deocamdată)
– de la librăria Muzeului Literaturii Române (18 lei)
– online, de la editură: edituravinea@yahoo.com (18 lei + taxe postale). Dacă doriti si autograf, va trebui să-mi scrieti pe ticorosu@yahoo.com.

29/03/2010

Buricul pământului

A fost lansarea. Le mulţumesc frumos tuturor celor care au fost împreună cu mine acolo, la Uniunea Scriitorilor şi celor pe care i-am simţit aproape, cu gândul.

Am fost foarte impresionat atunci când am dat mâna cu un domn. În acel moment am avut o revelaţie: am avut impresia că îl am în faţa mea pe fiul acelui domn, deşi nu-l văzusem vreodată. (Este vorba de unul dintre prietenii noştri de aici, din blogosferă, care stă în altă ţară.) Nu pot să-mi explic de ce mi-am imaginat că domnul acela cărunt este prietenul meu nevăzut. Iar dacă nu mi-ar fi spus, două secunde mai târziu, că este tatăl prietenului nostru nevăzut, aş fi rămas cu impresia că m-am întâlnit cu fiul lui! Nu ştiu ce înseamnă asta.

Am cunoscut, cu această ocazie, alţi câţiva prieteni pe care doar îi citisem, în cărţi, pe bloguri, pe forumuri de discuţii, în comunităţi online. A fost un sentiment ciudat, ca o întâlnire aranjată. Este ceva întotdeauna ciudat. Pentru că, vrei sau nu, dai mereu un chip celui/celei cu care conversezi. Probabil că e mai simplu aşa, să-ţi imaginezi o înfăţişare. Probabil că niciodată „chipul” nu e la fel, în realitate, cu acela imaginat. Poate că acel chip vizibil ochilor e doar un înveliş al „chipului” pe care îl arată scrisul nostru, sufletul nostru.

Cert e că am descoperit, abia ulterior, că la acest eveniment au participat cel puţin doi prieteni buni de aici, cu care însă nu am avut priceperea să îmi dau seama, atunci, că mă aflu faţă în faţă. Îmi este atât de ciudă şi atât de ruşine! Îmi doresc din suflet să-mi ierte lipsa impardonabilă.

În orice caz, am realizat, încă o dată, că eu nu sunt, nici pe departe, buricul pământului. Fiecare dintre noi încearcă să comunice câte ceva. Fiecare are ceva de spus. Fiecare suntem importanţi, fiecare merităm mai mult decât primim şi primim, în acelaşi timp, enorm. Atunci când am spus că e ceva ce m-a iscat, în urmă cu un an, să revin la poezie, cred că, fără să ştiu, m-am referit într-o foarte bună măsură, la voi toţi, prietenii mei văzuţi şi nevăzuţi, la fiecare dintre voi. Dacă n-aş fi experimentat-o eu însumi, aici, pe blog, sau acolo, în Pahico, n-aş fi ştiut şi n-aş fi crezut niciodată câtă forţă poate fi în aceste prietenii dezinteresate, legate în jurul pasiunii pentru cuvântul scris, împărtăşit.

P.S.
Fotografii de la eveniment nu am încă. Eu nu am făcut. Sunt câteva pe mediafax, sunt la cell61, am văzut în Pahico şi la Breb. Sper că le voi primi şi eu. Sper să reuşesc să urc şi ceva imagini, pentru că lansările mele „s-au dat” şi pe la teveuri.

27/03/2010

Când dl. Lică sunt chiar eu

Mai sunt câteva ore. Vreo patru. Dl. Lică se bărbiereşte atent. Aruncă after shave pe obraji. Cunoaşteţi ritualul. Nu ştiu cum, dar deja îşi leagă şireturile la pantofi. Apoi îşi leagă cravata. E aceeaşi cravată roz folosită data trecută. Superstiţie? Sau n-a găsit alta potrivită. Niciodată nu vom afla, pentru că domnului Lică nu-i place să vorbească despre asta. Cravata e un subiect tabu. Nu mă întrebaţi de ce, nu ştiu nici eu. Ideea asta mi-a venit abia acum şi n-am apucat să mă gândsc la ea. Trec la alta: dl. Lică împachetează frumos o călimară, verifică stiloul, îşi mai aranjează o şuviţă rebelă (sic) şi iese din casă.
Ziarul de dimineaţă rămâne pe canapea, deschis la pagina 17. Un articolaş e încercuit cu markerul.

Vă aştept la Uniunea Scriitorilor, Bucureşti, Calrea Victoriei 115. În principiu, de la orele 13.00. Dar eu voi fi acolo şi mai devreme şi mai târziu.

P.S. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi anunţat evenimentul şi, anticipat, tuturor celor care vor veni la Oglinzi.

24/03/2010

Trei zile până la miere

Pregătesc lansarea de sâmbătă (AMR 3 zile!) prins în tot soiul de hătisuri organizatorice. Mâine voi face o excursie de recunoastere la Sala Oglinzilor.

Am avut surpriza să aflu mai multe vesti proaste decât vesti bune cu ocazia invitării mai multor pireteni la acest eveniment (copii bolnavi, sotii blonave, decese în familie… 😦 ). La vesti neutre (raportat la evenimentul de la Uniunea Scriitorilor) le trec pe cele despre evenimente la care trebuie să participe invitatii mei în acest weekend (plecări din Bucuresti sau sosiri abia duminică sau luni, petreceri – duminică sunt Floriile!).
La acest capitol trec vestea de la Devis Grebu (autorul ilustratiei de pe copertă), pe care mi-as fi dorit foarte mult să-l cunoasteti, cei care nu-l stiti încă. Nu poate veni la lansarea mea fiindcă participă la a lui, la Paris. Mă bucur mult pentru domnia sa.


Le recomand prietenilor mei din Paris să participe la această lansare

În fine, vestile bune, din punctul de vedere al lansării „Mierii” sunt confirmările. Prezenta fiecăruia dintre voi va fi o bucurie în plus pentru mine. Nici nu mă mai gândesc că eu voi fi cel expus. Mă gândesc doar că nu mă veti lăsa singur si vă multumesc.

22/03/2010

Hai să ne punem împreună miere în ceai!

 

Singurul lucru pe care vreau să îl adaug este că vă astept cu drag.
În program, în afară de maldărul de cărti ce se vor vinde ca pâinea caldă (fireste!), vor fi câteva discursuri interesante, ale unor oameni care stiu ce spun, plus momentul care îmi plăcea de nu mai puteam când eram ceva mai copil: spune-i lu’ tanti o poezie! Cu alte cuvinte, cine vine primeste bonus momente de fâstâceală cu mine 😉

UPDATE.
Da, m-as bucura dacă ati populariza cumva vestea. As vrea să afle toti cei care ar putea fi interesati. Adică, mi-ar face plăcere. Dan mi-a luat-o deja înainte. Multumesc.

14/03/2010

Interviu cu un tip serios :)

Da, am acordat şi interviuri 😉