Călin Hera. PA-uri şi mirări

Meciul a fost cum a fost, nu zic, dar mai mult mi-a plăcut discuţia din pauză.
Auzindu-l pe Ilarion, care primise liber la bere (şi el), ca în vremurile bune, parcă ai avea în faţă un copil cu burtică şi început de chelie. Şi ce-aţi vorbit? Despre femei, normal, a roşit (inexplicabil) Ilarion. Mai precis? Mai precis, fiecare a trebuit să mărturisească ceva. Și? Şi Liviu a zis că slăbiciunea lui sunt degetele de la picioarele femeilor. Poate să fie şi Natalie Portman; dacă lui nu-i plac degetele de la picioare, nici nu se mai uită mai sus.

NOTĂ. Acest text participă la etapa PAiul si bârna din cadrul concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret si, de asemenea, intră în seria Viata la bloc (aici sunt episoadele primului sezon, iar aici un index de personaje)

– Băieţii se întâlnesc la o bere, să vadă meciul.
– Ce meci?
– Bayern-Inter. Dar nu mă duc, vreau să stau cu tine, poate vedem un film, mai povestim, mai una-alta.
– Ei, du-te.
– Nuu. Adică, va fi un meci fain, nu zic.
Liviu e sincer când spune că preferă să stea cu ea. O săruta pe ceafă. În fine, una-alta.

Până la meci mai e un sfert de oră.
– Hai să mergem împreună.
– Mergi tu, eu oricum cred că mă culc, sunt obosită.
– Serios? Adică, nu te superi?
– Nu. Tu?
Cum naiba să mă supăr?, îşi zice Liviu. Sex, bere, meci. Viaţa e frumoasă, chiar şi la bloc.

NOTĂ.
Acest PA face parte din proiectul Viata la bloc. Găsiti aici textele primului sezon si aici un index de personaje.

Prima oară văzuse un chip. Dar ce chip! L-a şi fotografiat. Dar în fotografie nu mai era atât de, cum să spun?, fermecător. A vrut să-l deseneze, dar s-a luat cu treaba şi, când îşi pregătise toate cele trebuincioase şi-şi luase o zi liberă special în acest scop, chipul se estompase. Ochii se lipiseră de gură, formând, împreună cu sprâncenele, altădată discrete, o pată mare, ca un ocean de pe o hartă medievală. Leon, zugravul, a rezolvat problema într-o după-amiază. Acum, tavanul e mai alb, mai banal. La ce să mai stai cu ochii în el?

UTIL.
Episoade anterioare:
– Viata la bloc. 365 de secvente
– Electrificare
– Lecturile inginerului de la patru
– Calm
– Scara cu obstacole
– Ţurţurele
– Gemenii si vecina sexy
– Solidaritate
– Harta şosetelor
– De ce cresc copiii
– Sedinta de bloc
– În lift cu Lory de la opt
– Melcul H
– Dormitorul lui Filimon
– Am ales liftul cu parfum
– Scara blocului (alt Ilarion)
– Dl. Lică ia aer
– Nu stiu ce oglindă
– Telefonul de la ora opt
– Portocala
– Trabantul lui Mitică
– Caut bonă
– Al treilea infinit
– El. Ea
– În clăpari

Era o seară de joi. Venisem de la birou când a sunat telefonul. Pe vremea aia nu exista telefon mobil.
– Bună, ce mai faci?, mă întreabă o voce de femeie.
– Tocmai desfac o bere.
– Ştii cine sunt?
– Ai o voce foarte plăcută. Dar, mărturisesc: nu-mi dau seama.
– Dacă nu mă recunoşti, înseamnă că m-ai uitat, şi a închis.

Au trecut de atunci 12 ani. Între timp mi-am schimbat locuinţa şi numărul de telefon, m-am însurat, am doi copii şi, uneori, mă întreb cum ar fi fost dacă aş fi recunoscut-o.

NOTĂ.
Se întâmplă din nou… PA republicat.

Ilarion locuia la doi. Cum liftul se strica zilnic, şi-a făcut o scară din lemn. Una lungă, zdravănă. A proptit-o de pervazul de la dormitor. Privit ca o ciudăţenie la început, omul la patru ace care cobora dimineaţa pe scara de lemn şi urca seara devenise o marcă a blocului T4. Când s-a mutat, Ilarion a vrut să-şi ia scara cu el, dar era prea lungă şi prea zdravănă, deci greu de transportat. Vecinii l-au asigurat că vor avea grijă de ea. I-au spus “scara blocului” şi au făcut-o gard. Un gard lung.

NOTĂ.
Acest PA este o republicare. Poate ultima.

Intru fără să sun la interfon, că usa grea e tinută deschisă de o cărămidă. Din cutiile postale se revarsă brosurile de la Billa. Un perete de culoare incertă poartă scrijelitura „Mue Vulpitza nebună”. Tati, ce înseamnă? Cineva a scăpat o sticultă de parfum în primul lift. Cineva a fumat în al doilea. Îl al aleg pe primul, care se blochează un pic, între etaje. Pe presul de lângă lift e Dixie, neagră si bleagă. După câtiva pasi, usa metalică pe care e scris numele meu. Descui si intru, ca după purgatoriu. Acum e bine.

NOTĂ.
Acest PA este o republicare. Îmi cer scuze că apelez la asta, n-am încotro zilele astea. Oricum, unele texte mai vechi sunt mai bune decât unele mai noi 😉