Posts tagged ‘literatura’

26/02/2011

În lift cu Lory de la opt

Liftul e cel mai bun mijloc de socializare pentru nefumători. Gică P. (36 de ani, burlac îndelungat) e gata să împărtăşească descoperirea, dar n-are cui. Poate a lăsat maşina descuiată, îşi zice, şi iese degrabă. Cheamă liftul, coboară, verifică, se întoarce, aşteaptă, vine vecinul Ilarion, are flori (parcă s-a dilit de-o lună), alege liftul celălalt. Gică nu renunţă. Se întoarce până la cutiile poştale, revine, intră în lift deodată cu, oau!, Lory de la opt, care îi răspunde, e drept, la salut, vorbind însă, în continuare, la i-phone.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii
Sedinta de bloc

25/02/2011

Şedinţă de bloc

– Ce culoare va avea gresia de la ghene? Aş zice să fie verde.
– Bleu e mai bine.
– Înainte de a începe discuţia propriu-zisă, menţionez că salariul meu, neschimbat de doi ani, ar putea fi majorat cu rata inflaţiei.
– Ce majorare, dom’le, nouă ne-au scăzut lefurile cu 25 la sută.
– Hai să nu mai facem pereţii albi.
– Şi să cureţe guma de pe ciment, s-a înnegrit.
– Totuşi, cred că merit mai mult de 6 milioane.
– Cei de la etajul opt să nu mai arunce sticle în ghenă.
– Striviţi peturile.
– De ce se strică liftul o dată la trei zile?

 

 

 
UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la bloc. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor
De ce cresc copiii

24/02/2011

De ce cresc copiii

Fetiţa (aceeaşi care face driblinguri seara, pe gresie şi pe parchet, cu mingea de baschet) e veselă dimineaţa, când coboară în lift, spre grădiniţă.
– Tati, ştii de ce am crescut eu aşa mare?
– De ce?, întreabă taică-său, curios ce mai inventează fata.
– Unu la mână: dorm. Doi la mână: beau lapte. Trei la mână: mă ridic pe vârfuri.
Ilie Dron n-a auzit mai mult (liftul plecase), dar nici nu mai avea nevoie. „Si ce dacă bate mingea în capul meu, seara?”, îşi zice şi, pentru prima oară după foarte multă vreme, simte că se înduioşează.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate
Harta şosetelor

22/02/2011

Harta şosetelor

Când s-au mutat aici, credea că pe balconul ăsta va sta, în serile de vară, povestind agale cu Nela (la un ceai rece). Acum, strânge rufe. Îi udă părul cele atârnate pe sârmă, dar e concentrat la şosetele de pe uscător. Sunt zeci de perechi (32-34, la o estimare aproximativă), împrăştiate parcă înadins pe uscător. Enervant, iniţial. Incitant, după ce Liviu s-a ambiţionat să ţină minte harta şosetelor şi să ducă mâna dreapta, fără ezitare, exact la perechea şosetei pe care pusese mâna stângă. Aş fi putut inventa jocul Memory, şi-a zis el.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy
Solidaritate

21/02/2011

Solidaritate

Cel mai bine se aude, paradoxal, din apartamentul de la patru şi nu din cele de pe palier. Misterele acusticii, meditează Gelu Pop. În primele nopţi i-a fost ciudă, o ciudă imensă. În următoarele, a simţit un soi de solidaritate masculină cu Luci, privatizatul. A urmat o nouă repriză de ciudă, apoi s-a intrat în rutină. Pe tipă şi-o imaginase în fel şi chip. Credea că numai gură-i de ea. Dar când a cunoscut-o, a rămas paf: „Ce-i în neregulă cu studenta asta perfectă?!”. Sau e ceva în regulă cu Luci?

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele
Gemenii si vecina sexy

20/02/2011

Gemenii şi vecina sexy

Gemenii îşi împărtăşeau tot, tot, tot. Atunci când Romi şi-a rupt mâna (a căzut de pe leagăn), Flavius a zis că-l doare şi pe el. Aşa că i-au pus mâna în gips, să se liniştească. Abia într-o dimineaţă de mai, opt ani mai târziu, şi-au ascuns prima oară ceva unul faţă de celălalt: tocmai avuseseră, fiecare, întâiul vis erotic. Amândoi, cu tanti Lucy, cea care le făcea injecţii când erau bolnavi. O femeie de ispravă, pe care te puteai baza. Dotată încă, după 20 de ani, cu tot ce-i trebuie unei dame bine. De atunci, doar două secrete între gemeni.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole
Ţurţurele

19/02/2011

Ţurţurele

Are şi Dumnezeu socotelile lui, a spus dl. Lică atunci când a aflat despre stupidul accident care a pus capăt vieţii lui Remus Achim, locatarul de la apartamentul 1. Nu saluta pe nimeni, privea încruntat la toţi, înţepa mingile ce săreau peste gardul viu atunci când juca table, de unul singur şi, zice-se, el a telefonat la Miliţie atunci când Ilie Dron şi-a găzduit verişorii din RFG, în 1986, fără să fi anunţat în prealabil organele de stat. Pentru Dron au urmat două luni de frecuşuri, pentru Achim un ţurţure în cap, 25 de ani mai târziu.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm
Scara cu obstacole

18/02/2011

Scara cu obstacole

Era o zi de februarie în care gerul muşca din oase. Cum să-l scoţi pe Vlăduţ afară? După ce şi-a fumat ţigara, pe balcon, Liviu Lovin a găsit soluţia: şi-a luat fiul în cârcă, au urcat aşa până la ultimul etaj (cu liftul), de unde au coborât pe scări, într-o cursă săltăreaţă. Bărbatul plescăia cu limba în cerul gurii, scoţând un pretins zgomot de copite pe caldarâm, iar puştiul chiuia de plăcere fiind parte a unei aşa fascinante aventuri. La prima tură doar Tanti Nina a ieşit să vadă ce-i, scuipându-şi, creştineşte, în sân.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru
Calm

17/02/2011

Calm

La început i s-a părut simpatic. Era mic, alb, ciufulit (aproape pufos) şi lătra jucăuş, dând din coadă. Ilie Dron, om cumsecade, care salută vecinii, era însă prea cătrănit ca să-l binedispuna atâta lucru. Când, un sfert de oră mai târziu, a observat că tâmpiţii ăia i-au „taiat cablul”, i-a venit să spargă ceva. A auzit lătratul, a coborât, a luat câinele în braţe (potaia s-a ghemuit la pieptul lui), a urcat la ultimul etaj, apoi l-a aruncat pe pufos, în gol. Îi flutura coada, în cădere, dar Ilie Dron încă nu se calmase.

NOTĂ. Textul a fost inspirat de întâmplarea asta.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru

16/02/2011

Lecturile inginerului de la patru

Anunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin HeraAnunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin Hera
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

 

De când doamna expert PR îl exasperează cu fiţele ei de femeie capricioasă, dl. inginer are parte de prea mult timp liber. Cum nu-i place să bea cu băieţii de pe şantier (niciodată să nu vă îmbătaţi de faţă cu muncitorii, le spunea răspicat prof. Dima, în timpul facultăţii), cum n-are răbdare de Discovery şi nici nu rezistă să citească mai mult de trei pagini pe zi, deşi are ceva cărţi bune în bibliotecă (unele încă în ţiplă), s-a pus pe lecturat broşurile hipermarketurilor şi anunţurile de la avizier. Uneori râde, alteori se enervează.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare

15/02/2011

Electrificare

Doamna Leni Pârvu încercase de trei ori să deschidă uşa de la ghenă. Domnul Pârvu, chemat în ajutor, şi-a dat seama cum stă treaba: „Deschide uşă că io chem sectoristu’!”, a urlat el suficient de puternic încât să adune tot poporul disponibil de pe palier. Iniţial, omul din ghenă a făcut pe mortul, apoi a mârâit, a dat să muşte, ca un animal încolţit. Era însă destul de ştirb (şi cam ameţit).
De atunci, ghenele de la scara 1 sunt electrificate şi tot de atunci doamna Leni Parvu n-ar mai merge să arunce gunoiul nici dacă i-ar cădea pe coc.

 

 

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente

27/01/2011

Adi repară bebe


La un moment dat, părintii si-au dat seama că e prea liniste. Era prea liniste. Din camera în care se aflau cei doi copii nu se auzea nimic.
– Poate au adormit, a zis el, trăgând nădejde.
Au mers tiptil. Au tras cu ochiul. Băiatul cel mare (împlinise doi ani si jumătate) stătea aplecat peste frătiorul lui (în vârstă de trei luni). Era concentrat, avea un cleste de plastic în mână.
Când a simtit că e privit a întors capul. Le-a zâmbit lui mami si lui tati si le-a explicat:
– Adi repară bebe.

18/01/2011

Sexul câinilor vagabonzi

L-a observat abia după vreo trei luni, când încă nici pe vecini nu-i știa prea bine. Alt câine de bloc, si-a zis amar. Ar fi vrut un loc civilizat, fără maidanezi. Dar a început să-i placă. Câinele. Alb, cu blana bogată. Dădea din coadă. I-a spus Azorică. Într-o zi, un vecin a strigat câinele: Fetita!. Să fiu al naibii, si-a zis dl. Lică, te pomeni că e cățea, n-am fost atent. A continuat să-i spună Azorică, i se părea stupid să filosofeze despre sexul câinilor mai ales acum, când patrupedul începe să se usuce de bătrânete.

03/01/2011

Cireșarii mei

As vrea să pot spune în 500 de semne de ce îmi plac atât de mult cărtile lui Constantin Chirită (mi-a plăcut si trilogia „Alb”, dar, fireste, mă refer acum în special la Ciresarii).

Coperta volumului 5 al Ciresarilor. Cam jerpelită, dar foarte-foarte dragă mie.
P.S. Click pe foto pentu imagine mărită!

Prima oară am auzit de Ciresari de la un coleg de clasă (cred că eram într-a doua, spre sfârsit). Tudor îl chema (poate Tudor Silaghi, dar nu sunt sigur). Ne întreceam în lecturi, eram mândri că descoperisem plăcerea asta. Mi-a zis într-o zi că a citit el o carte, Ciresarii, care era despre niste tipi care stăteau cocotati într-un cires si aruncau cu cirese (sau sâmburi) în trecători. Mă rog, ceva de genul ăsta. Mi s-a părut deopotrivă stupid si amuzant, asa că mi-am propus să citesc si eu cartea asta. Dar n-o aveam si nu stiam unde s-o caut si, mândru, nu puteam să i-o cer lui.

read more »

31/12/2010

PAurări. Concurs fulger de proză arhiscurtă

Dragii mei, vă propun să vă dezlănţuiţi într-un concurs fulger de proză arhiscurtă. Regulamentul e simplu: scrieţi până la miezul acestei nopţi un text (sau mai multe) care să aibă 500 de semne (plus-minus 10 semne), în care să uraţi (vouă înşivă, tuturor, cuiva anume ş.a.m.d.). Toate PA-urile vor intra apoi într-un mega sondaj, iar textul care va întruni cele mai multe voturi va avea cinstea şi onoarea de a servi drept pretext (aşa cum v-am obişnuit) pentru viitorul concurs de proză arhiscurtă. Cât despre autorul lui, acesta va avea parte de cel puţin trei bucurii maxime în anul 2011. Deci, daţi sfară în ţară!

NOTĂ IMPORTANTĂ. Acest concurs fulger include un capitol special: Desene&fotografii.

NOTĂ IMPORTANTĂ 2. Vă rog, nu uitaţi de concursul de proză arhiscurtă ortodoxă.

Ar putea fi interesaţi: Alin Fumurescu, Leo, , Paul Gabor, Adela, ajnanina, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Geanina, Gabi, Ioan Bistriţeanul, LePetitPrince, -X-, A.Dama, Stela, Daurel, Flavius Obeadă, g1b2i3, Gina, Lady A, Laura Driha, LeeDee P., Nea Costache, Iguana, Ovidiu Eftimie, Serafim, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoiţă, Remus Suciu, Dan, Roxana, Fiica, Fiul, Călin, Naivul, Anamariadeleanu, Bianca Dobrescu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, Geocer, Mariana, Sictireli, fosile, Ion, Zolty.

UPDATE. E momentul să adaug urarea desenată făcută de cei de la google:

UPDATE. Am primit:

doizerounuzero (Anca)

Mai frumoasă
Oameni ale căror drumuri le-am purtat şi eu
„Apă de ploaie”
Văd cu ochii mei că „Dumnezeu are ochii căprui”şi atât…
Poezie
Iubiri
Neiubire
Mai frumoasă
Dor
Dar din dar
Irish rain or irish pub..
Alhambra..roşu stropit
Lipscani…erotismul clipei
Tăcere
Singuratate imperfectă
Mai frumoasă
Mereu iubită…
Niciodata insă
Coafura rezistă
Eu ,Clipă în convenţia celor 365 de veşnicii,
Aceeaşi Diferită
Mai frumoasă
Sunt …şi asta îi ocupă lui Dumnezeu pâna si ziua de apoi
La mulţi ani muritori, draga mea Lume!
La multi ani, Iubitule, oricine ai fi tu…

Urare la trecerea dintre ani… (injineru)
Mai sunt câteva momente până când vom trece în noul an. Cerul e colorat iar paharele de şampanie se războiesc în lumina artificiilor. Cu crenguţa de vâsc stau în mână şi aştept momentul. 4, 3, 2, 1 sărută-mă acum sub crenguţă!
„La mulţi ani dragă ştiu că ne va fi bine împreună.”
„Mulţumesc dragule dar, trebuie să vorbim. Îţi doresc tot binele din lume, sănătate şi fericire. Şi peste toate să ţi se îndeplinească toate dorinţele, alături de altcineva. Te iubesc dar nu pot să rămân lângă tine. Adio!”

Desen de, fierste, Roxana.
P.S. Click pe foto pentru imgine mărită! (Da, merită)

… dintr-un gând rotund (Lady A)
Un An Nou se apropie cu pasi uriasi. Va urez, in lista, ceea ce va doresc sa vi se indeplineasca pentru a putea bifa, cu trecerea timpului.
Sanatate
Timp
Toleranta
Unitate
Noroc
Oportunitate
Bucurie
Sa va vad ochii stralucitori si zambetul pe buze !
Cred ca am facut destule repetitii. Trebuie sa ridicam cortina pentru a avea spectacolul renasterii. Se poate daca ne dorim toti! Nu cred ca poate fi asa de greu in cati suntem !
Mentalitate noua si unitate, dragilor !
Un An plin de impliniri, alaturi de familie !

după deadline
Povestea babei (Bogdan Onin)
A fost odata un sat de munte in care traia o baba foarte batrana. Nimeni nu-si aducea aminte de varsta ei, de nume sau de cati soti ingropase in vremea asta. Retrasa si tacuta, baba se imbraca doar in negru, cu naframe ce-i acopereau fata. Se zicea ca iesea din casa doar noaptea si ca daca o intalneai iti vorbea cu o voce harsaita ce te cuprindea ca un grozav fior de frig. Din teama satenilor s-a nascut obiceiul ca, pe langa urarile din ajun, sa se ureze si sa n-o intalnesti pe Baba-Harca in noul an.

Urarea mea pentru prietenii mei din blogosferă (Călin)
Vă urez, tuturor celor care aţi ajuns vreodată pe acest blog şi tuturor celor care vor ajunge, un An Nou mai bun, în care să aveţi parte de bucurii, să fiţi fericiţi şi sănătoşi, să fiţi buni, să faceţi bine şi să primiţi bine, să bucuraţi şi să vă bucuraţi, să fiţi respectaţi, să citiţi şi să scrieţi, să gândiţi, să călătoriţi, să vă permiteţi capricii şi, fix peste un an, să ziceţi “A fost un an bun, următorul să fie cel puţin la fel”.
Cu drag.

O frumoasă urare de la se-cret.
P.S. Click pe foto pentru aromă de primăvară!

31/12/2010

Ion Mircea si Ion Muresan în aceeasi revistă

Aflu de la Răzvan Tupa despre ultimul număr al revistei sătmărene Poesis International în care i-am găsit pe doi dintre cei mai dragi mie poeti: Ion Mircea si Ion Muresan.

Facsimil din prezentarea lui Ion Mircea în revista Poesis International

Luati-vă timp pentru lectură, pentru că aveti aici revista în format pdf!

21/12/2010

Răzvan Țupa despre anul editorial 2010

Răzvan Țupa conturează „profilul unui an de poezie dintre cele mai vii în ultimul deceniu, într-un peisaj pe cât de bogat, pe atât de inegal (se putea altfel?), dar mult mai bine definit decât până acum. Practic, este pentru prima dată după 1989 când putem vorbi despre o normalitate a poeziei în România, când nu a mai fost nevoie de eforturi de relaţii publice sau de promovare agresivă pentru a se deschide apele editoriale pentru cărţile de poezie”. O analiză optimistă (dar avem nevoie de optimism), pe care v-o recomand! O găsiti aici.

În ceea ce mă priveste, am învătat multe din acest an literar. Mă bucur că am publicat o carte de poezie, care însă nu se găseste în librării (doar în mica librărie-chiosc din fata Muzeului Literaturii Române). Cred că e important să publici, dar important e să te asiguri că volumul ajunge la cât mai multi cititori. Altfel, e aproape ca si cum n-ar fi. M-au emotionat si m-au bucurat cele două lansări de carte si cuvintele spuse sau scrise de voi. În orice caz, m-am linistit; e un sentiment plăcut acela de „a lăsa în urmă”.

Îmi doresc si vă doresc un an literar 2011 mai bun. Si, mai ales, îmi doresc si vă doresc răgaz si plăcere pentru lectură. Lucruri de calitate se scriu, o arată si Răzvan.

UPDATE.
Răzvan Tupa mă „amenintă” aici că va reveni asupra cărtii mele. Sunt curios cum 😉
În fine, consemnez, cu oarecare roseală, această trecere în revistă a titlurilor anului 2010.

21/11/2010

Fiul farmacistei

Maică-sa avea grijă ca dulăpiorul cu medicamente să conţină toate cele trebuincioase, fiindcă, vorba aia, nu se ştie niciodată. Iar el devenise vedetă printre copiii de la bloc pentru că era, mereu, pregătit. Nu-i plăcea să pună mâna pe pietricele, aşa că îşi încărca praştia cu medicamente. Nu era de colo să tragi cu piramidoane sau cu saprosane – joaca avea, astfel, o notă aparte. Cele mai faine încărcături rămâneau, însă, pastilele cu ulei de peşte; risipise kile de Omega 3 pe faţada blocului!

NOTĂ. Am scris acest PA pentru etapa PAstielele a concursului de proza arhiscurtă Cinci săptămâni în palon.

01/11/2010

Uriaşul

A fost odată ca niciodată un uriaş atât de mare încât, din doi paşi, trecea într-o clipă peste şapte ţări şi peste şapte mări. De mare ce era, i se păreau aidoma vârful Everest şi Groapa Marianelor. Altfel spus, din punctul de vedere al uriaşului nostru, pământul era plat. Ceea ce devenise plictisitor. Aşa că într-o zi a plecat spre capătul Pământului, doar-doar va afla ceva interesant. Iar acolo, ce să vezi: o vale adâncă, în care sclipeau stele, ca o amintire din vremea în care era bebeluş, în poalele maica-si.

NOTĂ. Am scris acest PA pentru etapa La vale din cadrul concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon”

%d blogeri au apreciat: