The Road to Eternity. Cu Sergei Polunin. În haine Patzaikin. Pe Transalpina. Ar putea fi suficient. Poate că e. Pentru că orice alte cuvinte ai zice, n-ar atinge emoția din gând.
read more »
19/09/2021
Ivan Patzaichin și Sergei Polunin. Despre semnificații
05/07/2017
Căldură mare la Fântâni
O imagine în mișcare, de la Fântâni, Bd. Unirii, pentru Miercurea fără cuvinte.
11/01/2017
Dor de Retezat, cu Remus Suciu
Dor de Retezat. Remus Suciu știe cum să atingă inima. Ar putea fi un bun lunetist. A ales să fie un bun fotograf. Îi mulțumesc pentru asta.
14/12/2016
Bohemian Rhapsody cu fotbaliști
– De unde naiba vine asta?
– De la cocaină, aș zice eu.
Acesta este ultimul comentariu pe care l-am văzut azi-noapte la probabil cel mai haios videoclip postat în ultima vreme pe YouTube.
read more »
28/10/2016
Salut, sunt Călin Hera și blogger european en titre
Salut, sunt Călin Hera…
… salut, Călin!
… și Reprezentanța Comisiei Europene m-a desemnat Blogger European al anului 2015. A trecut un an de atunci. Dar sunt bloggerul european en titre, cum s-ar zice. Însă altceva vreau să vă spun.
read more »
31/05/2016
Clătite inedite
Clătite la pizzeria Patru colțuri din Hunedoara. Foto: Calin Hera
Ne-om aminti, cândva, târziu, această întâmplare simplă. Când mâncam clătite inedite la Pizzeria Patru Colțuri din Hunedoara. Se află într-o curte peste drum de Constructorul, înspre Casa de Cultură.
read more »
19/05/2016
Cârâiala ciorilor din Sectorul 3
Vedere din București. În plin proces de reabilitare termică (electorală). Foto: Calin Hera
Azi dimineață, dl. Lică s-a trezit perfect normal, dar mai devreme decât de obicei. S-a trezit în cârâială de ciori. Aceleași „vorbe”, repetate obsedant. „Cââââr, craaa, cârrrr!”. Mereu și mereu. S-a gândit că e vreo ceartă conjugală între ciori. Se mai întâmplă. Fiecare o ține pe a lui, cioara și cioroiul, și niciunul nu îl ascultă pe celălalt.
read more »
26/02/2016
Satul de pe Lună și robotul de pe Pământ
Satul de pe Lună
Directorul general al Agenției Spațiale Europene, Jan Woerner, își dorește nici mai mult nici mai puțin decât să construiască o bază permanentă pe Lună. Un sat pe Lună.
read more »
25/04/2015
Trasoare în Piața Palatului
Vedere din București. Trasoare pașnice în Piața Palatului. Festivalul Luminii 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera
Îmi place când oamenii ies în oraș ca să caște ochii împreună. Îmi place când sunt avizi să participe la evenimente. Așa s-a întâmplat în centrul Bucureștiului vineri seară, așa va fi probabil și în această seară, când am văzut trasoare pașnice în Piața Palatului – la Festivalul Luminii.
read more »
24/04/2015
Festivalul Filmului European. AMR 13 zile
Mai sunt 13 zile până la debutul Festivalului Filmului European 2015 (ediția a 19-a). Fimele vor fi proiectate în București (7-14 mai) la Cinema PRO, Studio, Elvira Popescu, respectiv la Craiova, Iași, Tîrgu Mureș și Hunedoara – detalii aici. Mai sus e animația care anunță evenimentul pe ecranele din Centrul Vechi.
24/08/2013
3. Ce „vedeţi” când ascultaţi Română nr. 2 [Concurs]
Da. Pentru etapa a treia a Concursului de Proză Arhiscurtă vă rog să ascultaţi Rapsodia Română nr. 2, cu care se va deschide Festivalul George Enescu în acest an şi să scrieţi, în timp ce ascultaţi sau după aceea, ce vă trece prin cap. Descrieţi ceea ce „vedeţi” (nu mă refer la imaginile folosite în videoclip, care ar putea să deruteze). În aproximativ 500 de semne (cca 85 de cuvinte). Textele de fix 500 de semne vor primi bonus, conform regulamentului.
read more »
11/06/2013
Yuja Wang recunoaşte că va cânta la Bucureşti :)
Yuja Wang. Foto:Felix Broede. Sursa: yujawang.com
N-o să vă ţin prea mult de vorbă (vă las să ascultaţi şi să priviţi) dar, în căutările mele plăcute mi-am pus Concertul pentru Pian nr. 1 (Op. 23) de Ceaikovski, în interpretarea unei meseriaşe: Yuja Wang. Fix cu asta va veni Yuja Wang la Bucureşti, în data de 3 septembrie, la Festivalul Enescu. Asta e vestea bună. Vestea rea: nu mai sunt bilete 😦
Priviţi înregistrarea de mai jos. Începe în forţă şi o ţine tot aşa. E, zic cei care se pricep, un fenomen.
03/06/2013
De la Angela Gheorghiu şi Sarah Brightman la Jackie Evancho
Jackie Evancho. Sursa: jakieevancho.com
Unde dai şi unde crapă: am început prin a semnala un falset al Angelei Gheorghiu, am aflat că şi la case cel puţin la fel de celebre (de ex. la Sarah Brightman) se mai întâmplă neîntâmplate din astea şi am ajuns la o voce incredibilă, a unei fetiţe care, la 10 ani, câştiga Americanii au talent (America’s got talent): Jackie Evancho (în clipul de mai jos cu Barbara Streisand, aici găsiţi colecţia completă de pe YouTube, iar aici puteţi da like paginii ei de Facebook).
Ascultând-o, pur şi simplu te ia cu fiori.
read more »
28/05/2013
Angela Gheorghiu, falset de zile mari alături de Andrea Bocelli
Mare concert, mare, la Bucureşti: Andrea Bocelli. Personal, am o amintire de preţ legată de interpretarea lui, împreună cu Sarah Brightman, a celebrei Time to Say Goodbye. Nu intru în amănunte, nu acum.
Am primit înregistrarea de mai sus şi m-am repezit s-o ascult, mânat, nu-i aşa?, de mândrie patriotică. Dezamăgirea mi-a fost cu atât mai mare: Angela Gheorghiu, The Angela Gheorghiu, falsează cu graţie.
read more »
09/05/2013
Dracula. La Operă (Festivalul Enescu)
Trebuie să fac o mărturisire: sunt un tip norocos! Nu, n-am câştigat la Loto, dacă mă priveşti dintr-un unghi anume poţi chiar exclama „sireacul!” şi totuşi sunt un tip norocos. Din mai multe puncte de vedere (of course!), iar azi vă dezvălui unul dintre ele: sunt implicat în comunicarea Festivalului George Enescu (1-28 septembrie 2013). Chestia asta mă determină să iau contact cu o lume (a muzicii şi a dansului) pe care o îndrăgeam, dar aşa,, mai de pe margine.
Tocmai i-am descoperit pe cei de la Vortice Dance Company, cu al lor spectacol Dracula, pe care abia îl aştept – 16 septembrie, ora 19.00, Opera Naţională Bucureşti; din păcate, e sold out :(. Vă arăt videoclipul de prezentare, care m-a dat gata (culoare, mişcare, personaje).
11/04/2013
Un concert Pink Floyd (Pulse, Earls Court, 1994)
Cum poate fi o zi aflată la mijloc de aprilie, care începe cu un concert Pink Floyd de acum 19 ani?
UPDATE. Înainte de asta, o situaţie incredibilă (pentru Bucureşti), la 8.45, în această dimineaţă: după intersecţia Mihai Eminescu – Polonă, spre Ştefan cel Mare, coadă de vreo opt-nouă maşini.
Prima era un taximetru. Maşina din faţa lui plecase de multicel, dar taximetristul stătea să îşi numere banii. A stat aşa mai bine de un minut înainte de a-şi da seama că stă şi de a porni mai departe.
Ei, bine, nimeni, dar absolut nimeni nu l-a deranjat. Nimeni n-a claxonat, toţi cei din spatele lui au rămas calmi, pe locurile lor, aşteptând să-şi termine omul treaba, apoi au plecat liniştiţi în treburile lor.
Câţiva au comentat faza pe Facebook.
10/02/2013
De ce mi-a plăcut filmul Silver Linnings Playbook (8 nominalizări la Oscar 2013)
Foarte pe scurt: povestea filmului Silver Linning Playbook nu e foarte complicată, ba, pe alocuri, devine previzibilă. Chiar şi aşa, nespectaculoasă numaidecât, povestea are foarte multe vârfuri (e vorba în special de scenele de Niro, dar nu numai), are dinamism (dat inclusiv de faptul că în mare parte din film protagoniştii aleargă, dansează, fac exerviţii fizice) şi beneficiază de trei actori cărora rolurile le-au prins mănuşă. Mă refer, desigur, la nominalizaţii la Oscar Bradley Cooper, Jennifer Lawrence şi Robert de Niro.
După ce am văzut filmul prima oară m-am mirat un pic văzând numeroase nominalizări la capitolul Comedie. Apoi l-am povestit cuiva. Am făcut-o cu bucurie şi am observat că persoana căreia îi povesteam râdea cu poftă de fiecare dată când vorbeam despre fazele în care personajul de Niro era în transă în timpul meciurilor la care paria. Aşa am ajuns la o a doua vizionare, am aşteptat fazele cu pricina şi m-am amuzat.
Am găsit pe imdb şi câteva gafe (sunt inevitabile) – de exemplu, peisajul primăvăratic de Halloween, jacheta de pe trupul sportiv al lui Pa, care ba e, ba nu e, cu ocazia cinei de la Ronnieşi Victoria şamd.
Recunosc, am „atacat” cu un uşor scepticism filmul lui David O. Russel. Nu mai aveam chef de filme cu nebuni. În plus, Bradley Cooper nu m-a impresionat niciodată prea mult. Jennifer Lawrence, în schimb, îmi plăcuse în Winters Bone şi eram curios cum e rolul secundar al lui Robert de Niro.
Până la urmă, însă, Silver Linning Playbook este preferatul meu pentru Oscar 2013, alături de Life of Pi, cu mare deosebire că în cazul lui SLP aş vota liniştit pentru cel puţin trei premii.
Notă. Am mai scris despre Django Unchained. Am mai văzut Lincoln, Angro. Am început Zero Dark Thirty.
11/06/2012
Din virtual în real și înapoi, cu Ioana Hagi-Stan, roboți și holograme
Vă rețin atenția cu un scurt detaliu tehnic. Este vorba de felul în care a transmis Digi24 informațiile despre exit-poll: cu un repoter care părea că e acolo, dar era în altă parte. Tehnic, e destul de ușor de înțeles. Cred că partea cea mai grea, după ce ai înnădit toate sîrmulițele, e cea din cârca reporterului, care trebuie să se prefacă, să pretindă că e într-un loc pe care nu-l vede și că reacționează cu niște oameni invizibili. O face Nora Dincă când prezintă vremea la hartă, dar aia e peace of cake în comparație cu ceea ce a făcut Ioana Hagi-Stan aseară, zic niște specialiști.
„Studioul virtual e lumea în care ai posibilitatea să te joci. Reporterii jonglează cu privirea și imaginile, cu grafica și cu esența știrii într-o încăpere verde și goală”, zice Ioana. Aici găsiți mai multe ziceri de la cei implicați în procedeu.
Ceea ce vreau eu să mai adaug e că nu-i departe ziua în care vom fi înconjurați de holograme, de n-o să mai știm să facem diferența fără să pipăim și să urlăm că „este!” și ne vom bucura când vom avea de a face, printr-un studio de știri, cu un robot cinstit, ale cărui încheieturi mai scârțâie câteodată, dacă nu le ungi bine.
Părerea mea 😉
30/04/2012
Leii albi, filmul pe care pariez că încă nu l-ați văzut
Prietenii mei de la DC Communication m-au întrebat dacă vreau să scriu câteva rânduri despre un film de care n-a auzit aproape nimeni. „Binânțeles!”, am răspuns, și mi-au sticlit ochii (nu pot uita o provocare mai veche făcută de Mircea Popescu, despre care am vorbit în mai multe rânduri, aici sau aici).
Ieri am văzut filmul și tot ieri am scris despre el. Aici va fi linkul către locul în care va fi publicat textulețul meu.
Vă spun, în premieră, că m-am uitat cu inters la Leii albi/Beli Iavovi și mi-am dat seama, încă o dată,
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 