Da. Pentru etapa a treia a Concursului de Proză Arhiscurtă vă rog să ascultaţi Rapsodia Română nr. 2, cu care se va deschide Festivalul George Enescu în acest an şi să scrieţi, în timp ce ascultaţi sau după aceea, ce vă trece prin cap. Descrieţi ceea ce „vedeţi” (nu mă refer la imaginile folosite în videoclip, care ar putea să deruteze). În aproximativ 500 de semne (cca 85 de cuvinte). Textele de fix 500 de semne vor primi bonus, conform regulamentului.
Deadline: luni, 26 august, 24:00. Baftă!
Libertatea din radioul cu tranzistori (Abra)
Mama, deja jupuind de piele ultima rață dintre cele nouă primite ca rație de carne pe trei luni. Tata, cu urechea lipită de radioul cu tranzistori, de unde răzbate slab, printre pârâituri și țiuituri, pe acordurile Rapsodiei române: Aici Radio Europa liberă – Realitatea românească. Muzica lui Enescu, apoi vocile lui Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Monica Lovinescu. Pentru mine, multă vreme în așa zisă Epocă de Aur, libertatea începea cu Enescu. Libertatea din radioul cu tranzistori.
Ritualul din note (Anamaria)
Prima dată am cîntat-o printre ai mei. Acum, aici, în prima parte, le-a plăcut veselia și bucuria sărbătorilor noastre. Oare cum ne vor înțelege mai departe? Ce vor percepe din întregul suflet al neamului cuprins în notele care se repetă, ca un ritual? vor auzi buciumele peste obcine, vor vedea chiar ritualul unei zile obișnuite, dar și pe cel de la biserică, frumusețea și nuanțele de pe icoane și fresce, vor auzi jelania și vor înțelege dorul? Nu rămîn la dineu; încă mai prind trenul spre casă.
Paraziţi din copilărie (otg080)
Am pornit radioul de voiaj de pe policioara si am potrivit apa rece si cea calda pentru o cada relaxanta. Dupa cativa paraziti caracteristici modulatiei in amplitudine am fixat pe programul doi in speranta ca voi putea asculta ceva mai interesant decat propaganda politica. Preferam o piesa de teatru radiofonic unui concert de muzica simfonica, dar le ascultam cu placere pe amandoua. Am rezistat vreo 10 minute in apa calaie, timp in care am ascultat muzica simfonica.
Treizeci de ani mai târziu scena s-a repetat. Dar locul radioului a fost luat de laptop. Am apasat pe link si a pornit Rapsodia Romana de George Enescu. Nu m-am priceput atunci si nici acum nu ma pricep la muzica simfonica. Insa muzica impreuna cu parazitii din inregistrarea de pe Youtube m-au facut sa imi amintesc de copilarie. Apoi am dat la maxim apa fierbinte.
“Vis de Icar” (LeeDee)
Mi-am dorit întotdeauna, cu propriile-mi aripi să zbor,
Să mângâi albastrul tăcut, printre stânci să cobor,
Răsăritul să-mi coloreze visele plutitoare,
Fluturi de dor, alunecând înspre uitare.
Mi-am dorit să ating neatinsul dintre tine și inima mea,
Norii de ploaie să-i risipesc, să opresc furtuna grea,
Necuprinsul de dincolo de curcubeu să-l îndes în buzunar,
Așa cum vreau să topesc orice amintire, dar este-n zadar.
Mi-am dorit cu propriile-mi aripi să zbor,
Dar cronometrul ticăie din ce în ce mai ușor…
”Amintiri din copilărie” (LeeDee)
Mă așez la măsuța din camera mea și mă apuc de lecții. Degetele îmi sunt pline de cerneală, pentru că tocul mi-a căzut din nou, pe jos și penița s-a stricat. O aud pe mama cum deschide televizorul și, dintr-o dată, muzica ce însoțește imaginea cu “Ateneul Român”, se împrăștie prin toată casa. Ca de obicei, mă cuprinde aceeași emoție, pe care o simt din cap până în picioare și pe care nu știu s-o definesc. Acum, am și eu, proprii mei copii și tot mă cuprinde emoția când ascult muzica lui Enescu.
Şi totuşi există emoţie (Perken)
Linişte… o linişte ce izbucneşte din adâncuri spre înalt, de unde se revarsă învăluind totul în cale. Dar ce se intamplă? E ceva ca o săgeată care vine de nicăieri, prabuşindu-te într-o stare a inexplicabilului. Parcă toate sunetele de la începuturi trec prin tine. Toate sentimentele lumii te asaltează, vibrezi, rămâi intr-o nemişcare arhetipală. Deodată totul dispare, doar liniştea reapare ca un gol imens. Dar ce e fost acel ceva? Şi ca o străfulgerare… nu a fost nimic altceva decât EMOŢIA…
– după deadline –
Dragoselu fata cu Securitatea (poveste adevarata) (dragoselu)
Pretext
O idee, cativa colegi, scrisoarea cu porecle si un prieten refegist dispus.
Povestea
Turnati de-un coleg salvat din Dunare de graniceri, priveam varful tenisilor, rezistand eroic tortionarului. „Cum numai Metronom si stirile sportive? Pai intre ele e Actualitatea romaneasca! Si aia o asculti! De ce, ma, de ce?”. „Pentru ca-mi place piesa aia a lui Enescu!” Sarbatoarea Invierii, mama si-o palma dupa ceafa. Incep sa scriu declaratia. Voi fi exmatriculat?
Epilog
Revolutie! De acum sunt dizident!
FIX500
“Vis de Icar” (LeeDee)
”Amintiri din copilărie” (LeeDee)
Ritualul din note (Anamaria)
Lirbertatea din radioul cu tranzistori (Abra)
dragoselu faţă cu Securitatea (poveste adevărată) (dragoselu)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 