Dacă ar fi existat pe vremea aceea elixirul tinereții fără bătrânețe și viață fără de moarte, astăzi ar fi împlinit 245 de ani. Sau ieri. Probabil că ar fi fost surd, mut, orb, șchiop, paralizat și foarte-foarte mic (știe toată lumea că oamenii încep să se micșoreze vizibil după ce trec de o sută de ani). Pe vremea aia nu exista însă acest elixir, nu fusese inventat. Așa că s-a descurcat și el cum a putut. Şi-a zis: La un moment dat, voi muri. Ar fi cool dacă aș găsi o chestie care să mă facă să trăiesc și după aceea. O aroganță, firește. Dar, dacă tot i-a trecut asta prin cap, și-a zis Hai s-o facem! (Lass es uns tun, într-o germană pentru care nu bag mâna în foc). I-a ieșit. Azi, Ludwig van Beethoven e viu. Trăiește. În fiecare dintre cei care i-au ascultat măcar o dată simfoniile, concertele, sonatele, cvartetele ori incredibila operă Fidelio.
Umor gen Google
Îmi place să cred că sunt un tip cu simţul umorului. Sper că ştiu când să râd şi când să par om serios. Uneori îmi vine să râd la glumele mele, dar mă abţin (deşi mi se par bune). Râd cu poftă la glumele altora, dar nu mă veţi vedea râzând la glume proaste. N-am ştiut cum să procedez însă atunci când am avut de a face cu o glumă marca Google. Eu aşa cred, că a fost o glumă. Să vă povestesc.
Ce-i trece prin cap lui Google atunci când îl întrebi ce e lerul
Constat că foarte multă lume caută în această perioadă să afle „Ce e lerul?” şi că Google afişează, ca al doilea răspuns, după definiţia din DEX, un articol de pe blogul meu. E drept, am făcut câteva minime cercetări în urmă cu trei ani, am publicat acel articol (Ce e lerul? Leru-i ler), care a adus câteva comentarii, unele foarte-foarte interesante, a generat alte câteva articole pe diverse bloguri, dar problema, iată, nu e tranşată definitiv. Am zis să menţionez.
Ţi-am luat un inel cu mustaţă
Cine n-a auzit încă de bijuterii cu mustaţă se cheamă că nu are în familie nicio puştoaică de 8-15 ani. Eu am, aşa că am aflat că există aşa ceva şi că are maaaare căutare în targetul precizat.
La început am ascultat, fără să vreau, dar oripilat, o discuţie despre asemenea podoabe. Discuţia avea loc în legendara mea maşină, aşa că n-aveam cum să n-aud şi să intervin, mai devreme decât îmi propusesem, întrebând „cum naiba?!” (am folosit o expresie mai adecvată rolului educaţional pe care un om la vârsta mea trebuie să-l joace în societate.
Google-culturalizare în masă. Azi*, Diego Rivera
Google a oferit jeri astăzi un doodle foarte colorat. Ăsta e enunțul superficial. Mai vreți unul? Google oferă aproape zilnic doodle-uri colorate. Vi se pare cool? Depinde cum privești, depinde ce înțelegi prin cool.
Ceea ce mi se pare cu adevărat important e faptul că google, prin doodle-urile sale, care comemorează/cinstesc/atrag atenţia, le oferă utilizatorilor câte o linguriţă, mai mare sau mai mică, de cultură generală.
Din cei jde milioane de utilizatori zilnici din lumea-ntreagă se vor fi nimerit câteva sute de mii de curioşi care au petrecut câteva minute citind cine a fost Diego Rivera ăsta de i-a dedicat google un doodle şi ce-o fi făcut el la viaţa lui. Unii vor fi ajuns până la Frida Kahlo şi tot aşa.
La mulţi ani, România (oriunde te-ai afla)!
Costache Caravană se întoarce
Tare m-a binedispus, azi-dimineaţă, faptul că un necunoscut a ajuns pe acest blog căutând (via google) „roman istoric cu personaje ca ducu cel iute chirila zece cutite”. Am vrut să văd ce-a găsit. E mai sus.
Pe prima pagină, doar două referiri la romanele lui Ioan Dan. Cea de pe blogul meu (aici adusesem vorba) şi cea de pe blogul lui tzoanca. Unde am aflat un link pe care mă bucur să vi-l împărtăşesc. . Sunt probleme la diacritice (în ceea ce mă priveşte, cel puţin), dar e de reţinut! . Am găsit, tot acolo, versiunea cu diacritice OK!
Ca să cinstesc momentul aşa cum se cuvine, reiau pasajul „despre brânză” sugerat de tzoanca; e o capodoperă literară!
Nunta google doodle
Am zis s-o trec la catastif. Îmi place atmosfera de basm din acest desen; presupun că asta si e ideea celei mai mediatizate nunti din lume, nu?
NOTĂ. Nu căutati această imagine pe google.com sau google.ro, că n–o găsiti decât pe .co.uk 😉
Charlie Chaplin Google Doodle :)
Rămân fascinat. Atât.
P.S. Oare e cineva care să nu stie ceva despre Charlie Chaplin? Tocmai m-a trăznit această întrebare.
Cine-o mai fi si Bunsen ăsta?
Asa îl sărăbătoreste Google pe nea Robert Bunsen, chimist
Atunci când am limite (prea des), am. Cum relatiile mele cu chimia au fost, mereu, de o conventionalitate rece, mă aflu în situatia de a mărturisi, jenat, că m-am uitat ca mâta la termometru când am dat să caut ceva pe google. Nu zic, imaginea e colorată, se miscă niste chestii pe acolo, dar eu habar n-aveam cine a fost Bunsen ăsta si de ce e asa important încât să-i dedice ditamai Google-ul un desen special în ziua în care, e drept, se împlinesc 200 de ani de când micutul Bunsen orăcăia în bratele unei moase vânjoase, Frau Muller din Gottingen.
Până la urmă, s-a făcut băiat mare, a învătat să vorbească fluent limba germană si, pentru că îi plăcea să amestece sarea cu zahărul si făina cu mălaiul, cineva i-a sugerat să facă asta în mod stiintific. Ce-o să te faci când vei fi mare?, îl întreba Tante Sabine, iar el răspundea, cu voce subtire, că i se pare că va fi chimist. Ceea ce s-a si întâmplat.
Altfel spus, micutul Robert (Lobelt, cum îsi zicea el când era mic si nu putea pronunta sunetul corespunzător literei „R”), chiar s-a făcut mare. Si nu ne referim aici doar la faptul că, vrând-nevrând, a crescut (i-au crescut până si perciunii, după cum reiese din fotografia de mai jos, obtinută destul de lesne din surse publice). Nu, Herr Bunsen a ajuns om de seamă.
O fotografie celebră (si destul de oficială) cu chimistul Robert Bunsen
Ca să n-o lungesc prea mult (desi mi-ar plăcea), consemnez, sec: s-a înhăitat cu un alt chimist (de care am auzit pe la fizică – a lucrat în legislativ si au rămas niste legi care îi poartă numele; e vorba de Kirchhoff) si au descoperit spectroscopia (nu-i asa greu de pronuntat, dar e mai greu de înteles cum face ceea ce face si de ce o face). Apoi, de unul singur de data asta, a explicat „în mod științific” formarea geizerelor. A mai făcut o lampă cu gaz, căreia, fiind în criză de inspiratie, i-a dat un nume banal (lampa Bunsen) – e o chestie care se foloseste prin laboratoare de chimie (în care eu nu m-am simtit niciodată foarte în largul meu, desi am avut o profesoară-pâinea lui Dumnezeu – sau poate de-aia). Când spuneam că n-a prea avut inspiratie în a denumi lucruri încă nu stiati cum i-a zis fotometerului pe care l-a descoperit. Ei? Ghiceste cineva? Domnul cu geacă? Asa e, i-a zis simplu, Bunsen. N-am aflat precis, dar bănuiesc că si sotiei sale i-a zis, după căsătorie, Frau Bunsen, iar dacă vor fi avut copii, cei mici s-au numit si ei, Bunsen.
În fine, a descoperit niste metale alcaline si tot felul elemente pure (cu denumiri care par banale acum), folosind lampa aia si analiza spectrală (pun pariu că si fotometrul l-a ajutat la ceva!). O chestie care m-a impresionat însă mai mult si mai mult e că obtinerea gazului de acid clorhidric i se datorează (e drept, s-a ajutat si de Sir Henry Roscoe pentru isprava asta). Celor care nu stiu, le spun eu acum: s-a întâmplat ca initialele numelui meu să semene izbitor cu denumirea stiintifică a acidului clorhidric, deci vorbim despre o legătură sentimentală aici, între bloggerul care sunt si chimistul care a fost Bunsen.
Si as mai adăuga: Bunsen a fost profesor la Heildelberg, loc care-mi trezeste amintiri foarte plăcute.
NOTĂ. Ceva informatii am găsit (unde altundeva decât) aici.
Edison, cu figura lui Spencer Tracy
Dacă Google i-a dedicat asa desen (dinamic) frumos, se cuvine să salut si eu memoria lui Edison. Băiat inventiv, care a stiut bine să si monetizeze. Dar retinem inventivitatea.
P.S. În copilărie, am citit si răscitit o cărticică despre Edison. Mi-amintesc si filmul cu Spencer Tracy (mai jos, faza care mi s-a întipărit în minte):
P.S. De aici am luat această fotografie a lui Edison:
Jules Verne, omagiat de google
Tare mi-a plăcut că google îl sărbătoreste azi pe Jules Verne (născut în urmă cu 183 de ani!), omul care a încântat atâtia si atâtia copii, cărora le-a stârnit imaginatia.
Familia Flinstone, o epocă de piatră plus 50 de ani
Cum să nu consemnez aniversarea celor 50 de ani de Familie Flinstone, după ce google a avut bunăvointa de a saluta momentul printr-un nou logo excelent?
Logo-ul google folosit azi, 30 septembrie 2010, ziua aniversării Flinstonilor, care, în urmă cu 50 de ani, erau difuzati in premieră, pe ABC.
Găsiti în Evz o poveste a familiei, dar si in alte locuri, of course.
Eu am amintiri frumoase cu Fred si Barney&Co. Copiii mei se miră că îi stiu, întrucât le-am spus, deseori, cât de naspa era televiziunea pe vremea lui Ceausescu.
Google la 12 ani
Am spus-o de câte ori am avut ocazia: îmi place grafica specială de la google. Azi chiar am suflat în monitor, dar numai asa, usor, să nu sting eu lumânarea aniversară a google.
Logoul de azi, când google aniversează 12 ani
Wayne Thiebaud, autorul logoului de azi. Aici sunt o droaie de desene de-ale lui
P.S. Mă folosesc de prilej ca să vă arăt ceea ce, poate, n-ati salvat: logoul din ziua Aghatei Christie.
Mi-a plăcut atmosfera din acest desen. Tie cum ti se pare, Oana? 😉
La mulţi ani, pămânţele!
Aflu de la google (deh…) că azi e Ziua Pământului.
Într-o perioadă în care se mişcă parcă mai abitir decât altă dată, Pământul pare că cere atenţie.
(Su)pozitii sexuale legendare
Nu stiu ce m-a apucat, dar am aruncat un ochi pe la statisticile blogului, să văd cine si ce caută la acest blog. Am aflat astfel că cineva, nu stiu cine, a dat căutare pe google fix asa: pozitii sexuale legendare. Mă rog, treaba lui/ei.
Dar a devenit, iată, si treaba mea, întrucât pe pagina a zecea (da, a căutat bine, a scotocit!) apare o referire la o postare nevinovată de pe blogul meu. Cu alte cuvinte, unde dai si unde crapă.
P.S. Postarea originală cred că a avut parte de ceva succes, din moment ce e pe locul 1 la căutările google pentru sintagma despre care am vorbit. Mie genul ăla de umor nu-mi place. Na, am si eu defecte!
Google Kurosawa
Fan google doodle cum ma stiti, nu puteam rata sansa de a-l copia pe cel de astăzi.
Akira Kurosawa (23 mar 1910 – 6 sep 1998) unul dintre cei mai importanti regizori si scenaritsti japonezi. Un meserias.
România – Bulgaria 1:0
De ce am făcut precizarea că pe google.ro e pus un mărtisor, în vreme ce pe google.bg, respectiv google.md nu: am plecat de la disputa româno-bulgară pentru originea mărtisorului (citit mai multe despre asta aici).
Am fost curios cum se vede această chestiune din exterior. Cu simpatie, mă gândesc, poate putin de sus, ca atunci ând te uiti la o cearta provincială tipică. Ei bine, suporterii variantei „mărtisorul românesc” pot să fie fericiti astăzi: google stie de martisor, nu de martenitza!
Le-am răspuns aici lui starsgates si Laurei T.
Mărţişorul google
Prietenii mei de la Creaţie Google au făcut-o din nou! De data asta, mai în pripă, dar de efect, orişicât.
NOTĂ.
Am căutat pe google.bg, google.md să văd dacă acolo e afişat la fel. Nu e. Pe toate google-urile pe care m-am dus (.com, .de, .fr samd) e încă finalul de Olimpiadă.