Îmi place să cred că sunt un tip cu simţul umorului. Sper că ştiu când să râd şi când să par om serios. Uneori îmi vine să râd la glumele mele, dar mă abţin (deşi mi se par bune). Râd cu poftă la glumele altora, dar nu mă veţi vedea râzând la glume proaste. N-am ştiut cum să procedez însă atunci când am avut de a face cu o glumă marca Google. Eu aşa cred, că a fost o glumă. Să vă povestesc.
Am vrut să îmi verific mailul pe un calculator nou (nou pentru Google). După ce am făcut tot ce a trebuit, Google mi-a zis, aşa cum ne înţelesesem în prealabil, că îmi trimite un SMS cu codul de verificare. Să-l iau şi să-l introduc în căsuţă şi apoi deschis mi-e inbox-ul. Rutină.
Atât că a trecut un minut, au trecut două, nouă, nouăzeci şi nouă (fără exagerare). Era puţin înainte de prânz. Spre seară, telefonul a început să scotă sunetul caracteristic primirii mesajelor. A ţinut-o tot aşa până a doua zi. „Vrei mesaje? Vrei cod de verificare? Na, mesaje! Na, cod de verificare!”.
Am interpretat întâmplarea ca pe o glumă. Glumă marca Google. Altceva, ce?