Am regăsit Castelul din Hunedoara parcă mai frumos ca nicicând. Poate că am şi ateptat cu mai mult nesaţ ca nicicând reîntâlnirea. Clasic. Puternic. Frumos. Ca un sentiment, care nu dispare.
Palatul Parlamentului, dimineaţa târziu
O fotografie făcută din maşină, într-o dimineaţă de sfârşit de mai. Plimbată mai întâi pe Facebook.
Două fleici. Una grasă, alta cu idei
Două fleici, care avuseseră parte de experienţe frumoase de-a lungul unor vieţi deloc banale s-au întâlnit într-un frigider oarecare. Trecuseră mulţi ani de când se văzuseră ultima oară şi îşi pierduseră speranţa că s-ar putea vreodată să se reîntâlnească, aşa că s-au mirat foarte tare când, după ce au trecut împreună printr-un deloc sofisiticat proces de decongelare, au conştientizat că, iată, se află una în faţa celeilalte (vorbim, se înţelege, de două fleici cu conştiinţă de sine). După ce a trecut supriza revederii şi au început să se adapteze la temeperatura camerei, cu puţin înainte de începerea unui sofisticat proces de fezandare în bere nefiltrată, uneia dintre fleici i-a venit o idee. Este vorba de o problemă care o preocupa de mult timp, una căreia credea că nu-i va mai afla niciodată răspunsul. Despre ce era vorba?