Două fleici, care avuseseră parte de experienţe frumoase de-a lungul unor vieţi deloc banale s-au întâlnit într-un frigider oarecare. Trecuseră mulţi ani de când se văzuseră ultima oară şi îşi pierduseră speranţa că s-ar putea vreodată să se reîntâlnească, aşa că s-au mirat foarte tare când, după ce au trecut împreună printr-un deloc sofisiticat proces de decongelare, au conştientizat că, iată, se află una în faţa celeilalte (vorbim, se înţelege, de două fleici cu conştiinţă de sine). După ce a trecut supriza revederii şi au început să se adapteze la temeperatura camerei, cu puţin înainte de începerea unui sofisticat proces de fezandare în bere nefiltrată, uneia dintre fleici i-a venit o idee. Este vorba de o problemă care o preocupa de mult timp, una căreia credea că nu-i va mai afla niciodată răspunsul. Despre ce era vorba?
I se părea că surata ei e cam grasă, dar voia să verifice acest lucru, nu se putea baza doar pe o simplă observaţie vizuală. Ideea, respectiv modalitatea prin care părerea fleicii putea fi confirmată sau, de ce nu?, infirmată ştiinţific, i-a venit rapid, în momentul în care a observat, lângă tava în care erau aşezate, un frumos cântar de bucătărie. Cum fleicile, atunci când sunt scoase din frigider, nu au foarte mult timp de filozofeală şi trebuie să acţioneze rapid dacă vor să apuce a mai face ceva, fleica noastră, cea cu idei, i-a spus celeilalte, pe care o bănuia a fi cam grasă, că ar fi bine, ba, chiar, ar îndeplini o datorie de onoare dacă ar realiza un selfie împreună – până când nu va fi prea târziu.
Flecii grase i-a surâs ideea (era destul de narcisistă), aşa că a însoţit-o pe cea cu idei până în locul cel mai bun pentru aşa o ispravă, loc care s-a doveid a fi, coincidenţă, tocmai cântarul de bucătărie de care am pomenit. S-au aşezat în cea mai bună poziţie, dar prima fleică, cea cu idei, întârzia să facă selfie-ul, foindu-se (pentru că nu reuşea să tragă cu ochiul la indicatorul cântarului). Cum minutele erau numărate şi narcisismul fleicii celei grase creştea uluitor, fleica cea grasă a trântit o expresie pe care o auzise ea odată, dar n-o mai ţinea bine minte (e vorba, deci, de o adaptare): „Hai, dragă, ce faci, că nu mai am răbdare? Alege, ori ne facem selfie, ori ne cântărim!”
Din păcate, niciuna dintre cele două fleici nu şi-a atins scopul, fiindcă amândouă, mustind de bere, s-au trezit înţepate cu furculiţa şi transportate spre aragaz.
Pilda acestei tărăşenii ţine de imaginaţia fiecăruia. Până la urmă, orice obiect casnic (eventual furnizat via Comenzi.ro), are povestea lui; trebuie doar s-o descoperiţi. Ştiţi povestea de dragoste dintre esenţa de vanilie şi borcanul de smântână?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns