Tanti Ani reușește cu greu să stea deoparte de bârfele din bloc. Adică nu stă chiar deoparte, dar măcar nu poartă vorba; doar își notează în gând ceea ce aude. Uneori scuipă în sân, alteori dă neîncrezător din cap, dar rareori intervine în discuții. Ieri după-masă nu s-a putut însă abține. Colegele de palier îl luaseră la tocat pe Ilarion, care, de când l-a lăsat nevasta și are singur grijă de Sebi, Ilarion pare mai tânăr, mai în formă. ”Asta n-ar fi nimic, a zis Tănțica, s-au mai văzut cazuri, dar eu cred că a intrat într-o bandă din aia de dă spargeri. Nu-l vezi că nu pleacă la serviciu dimineața, n-are de unde se întoarce, și totuși are întreținerea plătită la zi, mașina la scară, și-a luat plasmă, cară zilnic plase de la Mega, ce mai, îi merge bine. Da’ de unde bani?”, a făcut femeia, punându-și mâinile în poală, triumfător. ”De unde, de neunde, da’ să știți că Ilarion nu fură, asta știu sigur!”, s-a trezit Tanti Ani că spune. ”Payroll!”, și-a întărit ea spusele, apoi s-a corectat: ”Am vrut să zic parol!”, și a râs, stingher. Uneori mai greșea câte un cuvânt. De obicei, atunci când voia să fie mai elocventă.
A doua lecție a lui Alex Găvan

Postarea de marți a lui Alex Găvan a adunat într-o zi și două nopți 1.518 like-uri, 48 de comentarii și 619 share-uri
Există viață și dincolo de ceea ce vedem la televizor. Știu că e greu de crezut. Forțez nota și afirm că există viață și moarte, speranțe și deznădejdi, bucurie și tristețe și dincolo de televiziune. Există toate acestea chiar și în afara rețelelor de socializare, deși de cele mai multe ori prin intermediul lor ajungem să avem această revelație.
Nu haina face pe om, dar o rochie ca lumea n-a stricat nimănui

Rochie Aniela. Sursa: helenboutique.ro
Sunt de acord că nu haina îl face pe om, dar o rochie ca lumea n-a făcut rău nimănui. Doamna expert PR se ghidează după acest principiu de când a venit la facultate la București. Încă nu arată nimănui fotografiile făcute în primul semestru; înfățișau o fetiță cam naivă și cam simpluță, venită de la țară și foarte intimidată de marele oraș și toate cele câte începuseră să i se întâmple. Lucrurile au început să se schimbe în bine, bine de tot, abia de câțiva ani, când până și ea s-a mirat cât de frumoasă este, însă abia atunci când a pus pe ea o rochie ca lumea. Era într-o perioadă în care avea timp să bată magazinele în căutare de reduceri și chilipiruri. Proba în draci, dar nu se întâmpla să nu găsească până la urmă rochia perfecta, care să-i pună în valoare acel ceva de care n-a devenit conștientă decât la pensionarea lui Stănculescu. Simțea că toate privirile sunt de-a valma asupra ei și, dintre toate, a domnului inginer era cea mai drăguță – timidă dintr-o dată, înecată de emoție și de dorință. De atunci au devenit un cuplu. Ulterior, când a început să fie apreciată atât profesional cât și ca femeie, doamna expert PR n-a mai avut timp să caute chilipiruri (și nici nevoie). Mai târziu, a început să cumpere rochii online.
Pup la tine dulce, Alicia

Echipa Academiei de traduceri. Sursa: Facebook
Ilarion se scarpină în creștetul capului și e pe cale să acționeze ardelenește, adică își mângâie acum barba, după care mai citește o data: ”Bună ziua dragi. Numele meu este Alicia. Am vazut profilul de astăzi în Facebook, am ales un interes în tine, vreau să fiu prietenul tău. De asemenea, vreau să ştiu mai multe şi dacă nu te superi vreau să trimite-mi e-mail la adresa mea de e-mail privat (aliciahmad@yahoo.in) și avea un aspect important de discutat cu tine și să poate da mai mult de poza mea pentru tine să ştii mai multe despre mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze mulțumesc lui. Pup la tine dulce, Alicia”. Primul gând care îi trece lui Ilarion prin cap, după câteva minute, este convingerea că autoarea acestor rânduri ar fi avut nevoie de o traducere autorizată.
Primul meu 1 Mai la mare (P)

Captură de pe site-ul aerolines.ro
De la prima mea ieșire de 1 Mai au trecut 25 de ani. Nu-mi spuneți că sunt bătrân, întrebați-mă cum a fost, cum era pe vremea ta, tataie? Aveam vreo douăzeci-și-un-pic de ani, tocmai terminasem Școala de ghizi și am zis s-o facem lată. Pe vremea aceea, a o face lată însemna cam tot ca azi: țuști la mare! Oricum, nu se punea problema să ai acces la bilete de avion Aerolines, nu era cazul. Așa că ne-am dus la mare, toată lumea din jurul nostru mergea.
Cred că am călătorit cu Dacia lui Marco. Eram patru. Nu exista nici măcar speranța de autostradă. Altfel, camioane, Dacii, primele hârburi second hand din Europa, câteva mașini mai acătări, căruțe, inclusiv cele trase de măgăruși, imediat ce am trecut podul de la Cernavodă. Polițiști șpăgari și foarte multă lume. Primul 1 Mai în libertate, nu-i așa?
Poarta de pe bulevardul Mihail Kogălniceanu

Vedere din București. Poarta mea preferată de pe bd. Mihail Kogălniceanu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Brylynski despre Sanda Nicola

Captură a articolului. Sursa: cioaravopsita.ro
Am lăsat să treacă o zi. Apoi încă una. Am zis că-mi trece. Emoția. Mă bucur când se scrie frumos despre cineva care e în mare formă și are înainte tot drumul. Dacă vreți să citiți un text emoționant (și încă nu ați făcut-o), vă recomand amintirile lui Vladimir Brylynski despre Sanda Nicola. Atenție, textul are un puternic impact emoțional, așa că vă sfătuiesc să țineți o batistă pe-aproape.
Două locuri și zece filme

Vedere din Hunedoara. Vedere spre curtea interioară a Castelului Corvinilor. Foto: Remus Suciu
La Casa de Cultură din Hunedoara (pe atunci i se zicea Cinema ”Arta”) am ținut prima oară o fată de mână. Avea un inel cu pietricică roșie, era frumoasă foc, o chema Felicia și eram colegi de grupă. Grupa mijlocie. Tot acolo, într-o săliță de la etaj, ne întâlneam cu Eugen Evu, Lucian Murărașu, Virgiliu Vera, Sergiu Vintilă, Ovidiu Băjan, Nuța Crăciun și gașca la cenaclu. O grămadă de amintiri.
Tudor Giurgiu și Manuela Hărăbor la spotul FFE (making of)

Imagini de la filmările pentru spotul FFE, cu Tudor Gourgiu și Manuela Hărăbor. Sursa: facebook/ffe.ro
Sunt curios cum va arăta spotul Festivalului Filmului European 2015 (ediția a XIX-a), gândit de Tudor Giurgiu. Mărturisesc că m-am oprit să aflu amănunte, de dragul surprizei.
”Acasă la tata” deschide Festivalului Filmului European

Secvență din filmul ”Acasă la tata” (r. Andrei Cohn, 2015), care va deschide Festivalul Filmului European. Sursa: ffe.ro
În ceea ce mă privește, abia aștept Festivalul Filmului European (FFE) – pentru că e un eveniment care îmi place, pentru că vor fi câteva filme pe care vreau să le văd neapărat și câteva evenimente conexe la care vreau să particip și, da, pentru că sunt implicat în comunicarea acestui eveniment și îmi place.
Șarpele
Șarpele avea burta umflată, parcă ar fi înghițit o minge. Așa ni se părea. În orice caz, nu putea intra în gaura lui de șarpe din cauza burții. Poate de lene. Oricum, l-am cules din iarbă fără grabă. L-am dus la țeavă, i-am băgat țeava în gură. Înainte de asta l-am pus să muște o cârpă, de care am tras cu putere până și-a lăsat în ea toți dinții. I-am scos din burtă mingea, care era o broască. I-am dat să fumeze. Apoi l-am umplut cu apă. Când ne-am plictisit de el, încă trăia. Însă foarte puțin.
Mexicanca (P)
Trasoare în Piața Palatului

Vedere din București. Trasoare pașnice în Piața Palatului. Festivalul Luminii 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera
Îmi place când oamenii ies în oraș ca să caște ochii împreună. Îmi place când sunt avizi să participe la evenimente. Așa s-a întâmplat în centrul Bucureștiului vineri seară, așa va fi probabil și în această seară, când am văzut trasoare pașnice în Piața Palatului – la Festivalul Luminii.
Ultima zi din copilăria domnului Lică
Copilăria domnului Lică s-a terminat la 42 de ani, într-o zi de marți. ”În cazul ăsta, plec”, i-a spus Fosta. Spre seară, dl. Lică a găsit acasă totul la locul lui. Mai puțin lucrurile Fostei. Dispăruseră cu ea cu tot. Până luni, dl. Lică a crezut că totul e în regulă, că micile certuri sunt doar niște prostii, că ei se iubesc și asta contează. Marți dimineață încă era convins că așa e. Abia seara a realizat că, poate, s-a înșelat.
Festivalul Filmului European. AMR 13 zile
Mai sunt 13 zile până la debutul Festivalului Filmului European 2015 (ediția a 19-a). Fimele vor fi proiectate în București (7-14 mai) la Cinema PRO, Studio, Elvira Popescu, respectiv la Craiova, Iași, Tîrgu Mureș și Hunedoara – detalii aici. Mai sus e animația care anunță evenimentul pe ecranele din Centrul Vechi.
Semiluna tolănită pe sârmă

Vedere din București. Semiluna tolănită pe sârmă. Foto cu telefonul: Călin Hera
Via Facebook.
Mușchetari, producție de serie. Altă monstruozitate în Parcul Tineretului

Unul dintre cei doi mușchetari de la Orășelul Copiilor. Sursa: Dan Ghenea
Așa-zisul ansamblu statuar pe care l-am denumit ”Soarta sărutului” nu e singura monstruozitate din Parcul Tineretului. Un prieten de pe Facebook mi-a atras atenția că în celălalt capăt al parcului, intrarea dinspre Brâncoveanu, la Orășelul Copiilor, se află ceva comparabil în ale kitsch-ului: doi mușchetari plasați strategic!
Vedere din București. Dimineața pe Pache

Vedere din București. Dimineața pe Pache. Pache Protopopescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dimineață aglomerată. Ca fiecare dimineață din timpul școlii, în care a plouat un pic. Începuse cu ploaie. La opt jumate, norii au început să se risipească. Mașinile nu. Am făcut 10 minute de la Foișorul de Foc până la Calea Moșilor (către strada Mihai Eminescu). Am avut deci timp să fotografiez Foișorul în oglindă. Ieri.