Tanti Ani reușește cu greu să stea deoparte de bârfele din bloc. Adică nu stă chiar deoparte, dar măcar nu poartă vorba; doar își notează în gând ceea ce aude. Uneori scuipă în sân, alteori dă neîncrezător din cap, dar rareori intervine în discuții. Ieri după-masă nu s-a putut însă abține. Colegele de palier îl luaseră la tocat pe Ilarion, care, de când l-a lăsat nevasta și are singur grijă de Sebi, Ilarion pare mai tânăr, mai în formă. ”Asta n-ar fi nimic, a zis Tănțica, s-au mai văzut cazuri, dar eu cred că a intrat într-o bandă din aia de dă spargeri. Nu-l vezi că nu pleacă la serviciu dimineața, n-are de unde se întoarce, și totuși are întreținerea plătită la zi, mașina la scară, și-a luat plasmă, cară zilnic plase de la Mega, ce mai, îi merge bine. Da’ de unde bani?”, a făcut femeia, punându-și mâinile în poală, triumfător. ”De unde, de neunde, da’ să știți că Ilarion nu fură, asta știu sigur!”, s-a trezit Tanti Ani că spune. ”Payroll!”, și-a întărit ea spusele, apoi s-a corectat: ”Am vrut să zic parol!”, și a râs, stingher. Uneori mai greșea câte un cuvânt. De obicei, atunci când voia să fie mai elocventă.
Femeia nu se baza pe nimic luându-i apărarea lui Ilarion, doar pe bunul ei simț și pe intuiția feminină care a călăuzit-o prin viață șaizeci de ani bătuți pe muchie. N-avea de unde să știe și probabil nici n-ar fi înțeles prea bine ce e aia, că atunci când a pronunțat grești cuvântul parol, a folosit o expresie des întâlnită la companiile care ”externalizează unele activităţi punctuale, oferind flexibilitate şi confort prin acoperirea riscurilor într-un mediu de afaceri dinamic, spre imprevizibil”, după cum frumos se exprimă experții în acest topic aparte.
”Adică cum?”. Adică Ilarion, învățat de fiu-său Sebi, care e, pardon, dat dracului în ale netului, și-a găsit job, după ce a încercat fără succes să o facă la modul clasic (prin pile, cunoștințe, relații), prin intermediul unei platforme de recrutare online, iar acum, după ce a învățat ce înseamnă noțiunea de Payroll, e un obișnuit al ”locului”, are mereu de lucru, e căutat pentru proiecte interesante și își permite să facă jogging dimineața, să se plimbe cu bicicleta după-masa, să se prostească pe laptopul lui fiu-său câne acesta e plecat la școală și să-l provoace, din când în când, pe dl. Lică, la povești interminabile. Cel puțin asta a aflat Tanti Ani, care nu trage cu urechea, nu bârfește, dar aude, că doar nu-i surdă.
NOTĂ. Acest articol face parte dintr-o serie de texte din categoria „Pauza de publicitate”, marcate cu (P).
Lasă un răspuns