Călin Hera. PA-uri şi mirări

Încep cu o poveste. La un moment dat, cineva a avut ideea, în Pahico, ideea unei PArene: o competitie dură si foarte amuzantă în cadrul căreia participantii urmau să se dueleze în PA-uri. În final, rămânea în picioare doar unul, care primea toată stima noastră. Raeori s-a sărit calul, iar rezultatul a fost, mereu, extraordinar: râdeam împreună si ne bucuram împreună de măiestria de care fiecare încerca să dea dovadă.

Când mi-a venit ideea Epilogului aveam în gând si PArena, recunosc. Dar ar fi ceva mult prea complicat acum, aici. Ceea ce m-a impresionat si m-a determinat să renunt la organizarea acestui tip de „abordare” a fost faptul că multi dintre voi ati scris deja câteva PAportrete minunate, la care ar fi păcat să renuntăm.

Prin urmare, vă propun să le folosim asa cum au fost ele scrise si să mergem mai departe cu acest proiect astfel: până mâine, miercuri, 23.00, să scriem PAportrete pornind exclusiv de la textele scrise în cadrul concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret.
Poate participa oricine la asta (inclusiv PAutori care n-au scris nici măcar un PA în concurs), dar trebuie să existe un acord al PArtretizatului (n-as vrea să se simtă cineva deranjat de ceva). Apoi, vom avea o zi pentru jurizare, astfel încât de vineri seara până marti să ne vedem de sărbători (dar vă astept si în acele zile pe acest blog, în calitate de cititori/comentatori 😉 ).

Iată lista PA-urilor, rânduită frumos, pe etape (pentru a vă fi mai usoară documentarea) – în lucru.

Ce vezi?, întreab-o fată
PAmintiri din copilărie
PAftă bună!
Ce oras frumos!
Numai iubirea
PAiul sau bârna
PArte de carte
Casa din vis

Iată PArtetele scrise până acum – urmează:

MeetTheSun. AutoPArtret. Epilog Ion Toma Ionescu
Am văzut umbra desenată în piatră cubică. Altădată m-as fi măsurat cu ea. Coborâsem din tren cu gândul la Miha, simţeam nevoia să mă descarc. Am tăiat în noapte 500 de km, trează, tocmai din oraşul acela străin. Cât despre el, aveam în minte boabele negre de fasole făcute scrum pe care a trebuit să le îngrop. Voi freca desigur cu nisip imaginile. Din oboseală, oraşul adoptiv e mai şters şi laptopul atârnă greu. Ce n-aş da să mai fiu pe şezlong în grădina bunicii, lânga tufa de trandafiri, împletind coroniţa.

Injinerul tot injiner. AutoPArtret . Epilog. Ion Toma Ionescu
Injinerul tot injiner şi-n mileniul trei. De-atâţia soldaţei cu unt din pâine prajită direct pe plită (cam un container mai mărunt), cu ştirile înfipte-n scobitoare că „Gloria” era defect, nici nu simtii când crescu mare ca efect. Se rătăci o vreme printre rafturi pline de cărţi, dar el tânjea la alte drafturi amirosind Coco Chanel din părţi. Se dumiri că el, tânjea, la ea. Ce dragoste liliachie fu sa fie, dar când sa-i ducă-n gură liliacul, întreg arbustul, drept cadou şi-a rupt un dinte. Vai saracu! de-atunci n-a mai putut simţii fierbinte…

AutoPArtret: Leo (http://secunde.com/2011/04/14/invitatie/) Camix
Veni alene şi ridică receptorul din furcă:
– Mda. Salutare. Zi. Nu făceam nimic care să nu poată fi întrerupt, zi numa. O, păi complicat, dar până la urmă m-am resemnat. A ieşit cu scandal, cu fluturări de invective, nu-i convenea că mi-am dat seama că e o şmecherie toată afacerea ce mi-au propus-o. Nu, n-am acceptat, dar nici nu m-am ofticat acolo ca ei, n-am început să-i ameninţ cu mânia divină. Mdaa, pentru ce? Aş fi rezolvat ceva, ar fi devenit ei brusc şi dintr-odată sinceri? Să fim serioşi.

Calin, file de PAveste MeetTheSun
Când fetiţa începu să ridice castelul de nisip, Călin vru să se oprească din citit şi să i se alăture. Era captivat însă, eroul cărţii tot ezita să-şi declare iubirea aşa cum făcuse el pe vremuri fugind la mândra din Piatra.
Privi ceea ce ar fi trebuit să fie castel şi se amuză teribil: era o mămăligă din nisip umed şi frunze. Lăsă cartea şi îi spuse povestea mămăligii cu ouă. Copila râse.
– Tati, să mergem acasă să facem una!
– Hai, şi-şi puse rucsăcelul ei pe umeri de parcă era ditamai rucsacul, plin de conserve, haine, cort…

“Mix on Camix” LeeDee P.
În orașul cu copaci verzi la tot pasul, el, decapotat și ea, cu înclinații extrasenzoriale, își aleseseră, ca doi adevărați intelectuali, biblioteca, drept mijlocul de lume unde să se privească cu drag sau să pună țara la cale. După ce lăsă totul baltă ca să-l întâlnească printre dicționare de la Teora sau Macmillan și printre DOOM-uri, puțin fâstâcită și zăpăcită ca orice profesoară grăbită, îl auzi întrebând-o:
– Ce zici, fată, ne mutăm lângă mătuşa Leonora, ‘colo, în cartierul vecin, la casă?

“Secunde fecunde cu Leo” LeeDee P.
e declară pacifistă și-ar vrea să evite orice ceartă,
Dar ne mărturisește că nu asta-i calea cea dreaptă.
Tot atunci se răzgândește, ba i-e foame, ba i-e sete,
Ba ar fi cosmonaut și-ar schița drept pe perete
Niște curcubee colorate sau, la plesneală, măcar,
Ne-ar povesti cum s-a inventat biftecul tartar.
Știe ce-i cu magnetismul, cum ajunge guma-n plete,
Cum crește părul la loc și alte câteva mici secrete.
Locuiește într-o casă plină de muzică și lumină,
Unde orice om bun este așteptat să vină.

“Petra și PAul” LeeDee P.
Orașul de pe Main o așteaptă cu toate DA-urile și NU-urile ei. A început să viseze cu ochii deschiși, precum visa în zarzărul copilăriei, împreună cu Victor și Mirela, fericită așa cum nu mai poate fi în orașul ăsta monstru, plin de dude uscate, prin care-și târâie acum, picioarele. Și-ar dori să plece, dar se gândește la Dan și la mesele lor împreună, la Pica dăruită pe post de flori… Frământată și din prea multă naivitate, în loc să-și facă picățele albastre pe față, va termina de scris PAul…

Clădire fotografiată la Râusor, în muntii Retezat, prin anul 1991, hai 1992! O stiu si de pe vremea când chiar era cochetă. FOTO: Călin HERA

Baftă!

Cortul – căsuţa mea din debara MeetTheSun
Rezistă ploilor, dar un potop zdravăn m-ar speria un pic.
Încă nu m-a nins în ea, dar i-aş face temelie din zăpadă.
Devine uriaşă când mă ghemuiesc într-un colţ de frig.
E un adevărat cuptor când soarele se revarsă asupra ei.
Nu intru niciodată încălţată, iar uşa o închid doar c-un fermoar.
Când se împarte la doi devine şi mai frumoasă.
Încă n-am ajuns împreună la mare, dar mă emoţionează doar gândul răsăritului pe plajă.

Şi când o visez, mă văd ieşind afară desculţă, iarba e plină de rouă, zarea e plină de munţi.

Un cadou la şase ani Călin
„Uite aici, uite aici!”, ţipa copilul trecând de la unul la altul, ţopăind, râzând, nefiind în stare să zică mai mult. În mâini ţinea, ca pe cele sfinte, o minge de cauciuc, una colorată în toate culorile vii pe care şi le poate imagina cineva. „E primul cadou din viaţa lui”, a şoptit supraveghetoarea către femeia care venise la orfelinat cu câteva mici cadouri (dulciuri şi jucării), împreună cu fetiţa ei de şase ani, cu codiţe împletite şi ciorapi înfloraţi, asortaţi cu primăvara. Fetiţa tăcea.

Casa de-o fi, dar cu perdele! Petra
De felul meu nu sunt pretentioasa la locuinte. Doar ca as vrea o camera mare, puternic luminata, cu perdele albe la un geam cat peretele. Si poate un puf si o masa mica pentru cafea, poate si un pat foarte mic si o biblioteca in zig-zag pe perete. Pana nu demult uitasem de toate acestea. Pana acum doi ani cand intr-o seara D in loc de flori mi-a adus o pisica. Acum ma gandesc din nou la acea camera, la acele perdele… sau macar perdele, caci de cand cu Pica in jur am inceput sa redecorez complet.

Coverga Ion Toma Ionescu
Toată vara, coverga din luncă împletită meşteşugit din crengi de alun, cu patul din scânduri bătute direct în ţăruşii infipţi în pământ, cu sarică de aşternut şi cu vălimărence roind să plivească roşii, trăgând la umbră, una cate una, precum albinele la stup, sa bea un strop de apa vie de la izvorul tainic, stiut de bunicul, coverga era casa lui. Am avut privilegiul să ma întind în patul acela. Scândurile tari, au rămas în memoria oaselor mele crude, ca si cum aş fi odihnit într-un pat de uriaş.

Casa din vis e… starsgates
…albă, cu muşcate roşii în ferestre. Cu un cireş la poartă şi un nuc în fundul grădinii. Cu cimbrişor şi levănţică şi neapărat o tufă de soc. Cu un pârâiaş ce se adună şi leneveşte la soare într-o baltă cu nuferi şi orăcăit de broaşte.
Cu multe râsete la masă.
Cu un foc ce încălzeşte biblioteca în nopţile geroase şi un corcoduş curios care-şi întinde crengile înflorite la fereastră.
Cu un câine în pragul porţii şi pisica ce toarce leneşă pe pervaz.
Cu tropăituri de picioruşe pe duşumea şi chicoteli.

Om-melc LePetitPrince
Nu tin sa am casa mare sau mica, cu etaj sau fara, cu curte, gradina, iaz sau piscina. O casa care sa se invarta dupa soare ar fi ceva, am atata nevoie de lumina lui! Dar nu se potriveste pe de-a-ntregul cu visul meu. Casa din visul meu are roate, merge din loc in loc si alege unde sa se opreasca. Sta ce sta si merge mai departe, sa descopere alt loc frumos. Casa e aidoma omului pe care il adaposteste. Unii oameni seamana cu melcii, si-ar cara casa. Si chiar pot s-o faca, ajutati de caii putere.

Casa si Curte zamo
Casele mari nu m-au impresionat niciodata, cum nu m-au impresionat nici masinile scumpe. Asta-i o problema, fiindca daca e sa-l cred pe Chris Rock, femeile nu pot face pasi inapoi in stilul de viata. Si cum al meu e frugal, asta inseamna ca-mi raman numai cele foarte tinere sau hippioatele batrane.
Ca si la pasari, in specia noastra femeia face ouale si le cloceste, barbatul face cuibul si se umfla-n pene. Este remarcabil ca majoritatea incercarilor de a inversa aceasta simpla ecuatie nu reusesc.

Rezemat de Retezat Călin
Prima oară când m-am rezemat de Bordu Tomii mi se părea că aş fi fost uns, cumva, vreun prinţ al locului (aşa mândru eram). Atunci ne-am mulţumit să schiem (toată ziua) pe o pârtie bătută cu schiurile, lângă jnepeniş. În vara ce a urmat am trecut de Bordu Tomii. Pe Curmătura Bucurei mi-am zis că nimic nu e mai frumos. Că acolo e Raiul. Probabil că aveam dreptate. Au urmat toate văile, şeile, vârfurile, lacurile şi pădurile. Azi, după 30 şi ceva de ani, spun (cu mână pe inimă): acolo e răspunsul.

Invitaţie Leo
A mea e goală şi plină.
Goală de lucruri, plină de muzică şi lumină.
A mea e mică şi mare.
Mică pentru unii, mare pentru mine.
A mea e tăcută şi zgomotoasă.
Oamenii care-mi păşesc pragul ştiu să tacă frumos şi să radă în hohote.
A mea e departe şi aproape.
Departe de zgomotul străzii, însă foarte aproape de forfota marelui oraş.
A mea are grădină cu mierle şi lalele roşii.
Adresa mea e: casa verde de pe strada unde pisicile au făcut de mult pace cu câinii.
De eşti om bun, te aştept la petrecere.

Alb – perlă Bogdan Onin
Prin ferestrele mari, lumina inunda spațiile generoase și le ajuta să formeze umbre și suprafețe, delimitându-le elegant în camere, culoare și scări. Albul pereților era accentuat de lumina naturală, iar textura lăptoasă din jurul ei părea să se apropie de ceea ce-și imagina că s-ar afla în interiorul unei perle. Mintea i-o luase la goană închipuind detalii și aranjamente pentru întregul decor.
”Îți place?” Vocea lui o făcu să se întoarcă, să-i privească pe amândoi.
Surâse aprobator, în timp ce țesea planuri pentru casa ce devenise acasă.

“Alt vis” LeeDee P
A mai dat o raită pe la etaj, ca să verifice dacă nu și-au uitat copiii, vreo jucărie, a privit cu ochi visători, dormitorul și baia lor, prilej de rememorare a plăcutelor intimități conjugale, a coborât la subsol și a închis ferestrele sălii de fitness, apoi a revenit la parter, pe terasa pietruită și-a privit cum piscina se golește murmurând ușor. Îndreptându-se spre apartamentul de trei camere, închiriat, și-a amintit că îl visase pentru prima dată, după ce banca a crescut dobânda la credite.

La ţară Camix
– Şi cât costă? Na, acolo n-ar fi rău, am avea aproape şi staţia de autobuz.
– Şi are 4 camere.
– Ce zici, fată, ne mutăm lângă mătuşa Leonora, ‘colo în cartierul vecin la casă?
– Ce, la ţară? Eu la ţară nu mă mut. Mutaţi-vă voi dacă vreţi.
– Da’ măi, fată, nu-i la ţară; ne facem toate condiţiile ca la apartament. Ne facem şi baia ca aici.
– Da bat toată curtea să mă spăl. Nuuuuhuuuuu! Nici vorbă. De ce nu-i bine aici?
– Poţi ieşi la aer în curte când vrei, vara faci plajă, nu te strâng pereţii.
– Nu mă strâng pereţii, nu mă mut la ţară!

“Acasă” LeeDee P
Am încropit din nuiele și vise răsfirate
o colibă de cântec, pe țărm,
Unde val după val înspumează colțuri de stânci
Și glasul pescărușilor pereche se prelinge în tăcere.
Noaptea, cărările muncite ostoiesc în lagună
Și luna se-oglindește siderală,
În privirile noastre, cuminți, reverberate
de vechi juruințe și regăsiri extactice.
Pe nisip, urma puternică a pașilor tăi sticlește
Și mă pierd printre umbre de tufe și palmieri,
Iar undița se topește în cristal de ocean
liniștitor și acasă, la capăt de lume.

fix500
Un cadou la şase ani – Călin
Casa si Curte – zamo
Om-melc – LePetitPrince
Casa de-o fi, dar cu perdele! – Petra
Rezemat de Retezat – Călin
Invitaţie – Leo
„Alt vis” – LeeDee P
Coverga – Ion Toma Ionescu

Dragii mei, vă rog să votati PA-urile preferate (dintre cele care au fost scrise pentru etapa PAiul sau bârna a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret; lista PA-urilor, aici).

Atentie!
Din vina mea (am întârziat nepermis de mult publicarea…), sondajul are un deadline foarte strâmt: 24 de ore. Asadar, deadline, marti 12.05!

OBS.
Puteti vot 5 PA-uri deodată 😉

IMPORTANT. Nu uitati de etapa PArte de carte, aflată în plină desfăsurare. Până la miezul noptii!

UPDTAE.
Mai jos, rezultatul sondajului. Revin cu clasamentele.

1, 2, 3 defecte
Lenea e cucoană mare… 7.16% (26 votes)

Hai la omu’ cu defecte 5.51% (20 votes)

Fragmente 5.23% (19 votes)

Nesemnificativ 5.51% (20 votes)

Mică filosofie despre calităţi şi defecte 4.41% (16 votes)

Pendulare 4.68% (17 votes)

Cel mai mare… 4.68% (17 votes)

PAivitate 5.51% (20 votes)

Liviu şi Natalie Portman (via Ilarion) 5.51% (20 votes)

“Simpatic, dar cam nerăbdător…” 5.79% (21 votes)

Defectul unui PA 6.61% (24 votes)

Arogant 4.96% (18 votes)

Uatzior prablam cap descult 4.96% (18 votes)

OBServatorul de OBSesii 5.79% (21 votes)

Bolovanul 11.57% (42 votes)

Iritare 12.12% (44 votes)

Total Votes: 363