Plouă cu bulbuci, din toate părțile; parcă ar ploua de jos în sus. Ai crede că totul este lichid. Tu însuți ai luat forma corpului care ți-a fost dat. Un corp bine profilat în ploaie, pare-se. Altfel, de ce să fi venit doamna aceea direct spre tine (trecând prin băltoaca ovală)?
– Tu ești, așa-i?
– Eu sunt, dar nu știu cine ați vrea să fiu.
Îmbrățișarea strânsă, sărutul apăsat, foarte franțuzesc, te iau prin surprindere. Ploaia se întețește, dar sărutul prelung se rupe brusc.
– Ah, pardon.