Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Mihai la Cât costă să treci Dunărea cu… |
 | Io de la Gorjului la Ce scriu polonezii pe peretele… |
 | CalinH la Povestea lui Somn Uşor |
 | Lili la Povestea lui Somn Uşor |
În vârful dâmbului de lângă tereasa cabanei, băieţelul în vârstă de șase ani pare foarte mândru că, în sfârşit, e mare: are bocancii bine cremuiți, daţi cu slănină şi lustruiţi, cu şireturile legate zdravăn. Monitorul lui personal de schi (așa i s-ar zice astăzi), Ștefan F., salvamontistul, i-a fixat bocancii pe schiurile roşii, din lemn, fără canturi, uşoare. Tata stă deoparte, la fel de emoţionat precum fiul.
Serveam patria. Sau, folosind terminologia oficială, îmi satisfăceam stagiul militar. În anii aceia, iernile erau grele. Teribile.
Îmi pun singur miere în ceai. Împreună cu Eugen Evu și fiul meu, Radu. Foto: Remus Suciu
Prietenii mei, cu care am urcat Munții Olimp: Tibi, Oc, Dan Fîntănă și Adi (MfC)
Text bătut la mașina de scris, ca să aibă Miliția lui Ceaușescu o evidență
Vorbeam zilele trecute cu un coleg mai tânăr despre experiența lui jurnalistică în televiziune, una deja importantă (în jur de șase ani), și sentimentul pe care l-a avut atunci când i-a apărut, abia acum, primul articol tipărit pe hârtie. Avea ziarul la el. Mi l-a arătat.
Câinele şi pisica. Doi prieteni de voie, de nevoie, pe acelaşi prag de uşă. Foto: Călin Hera (MfC)
Tabloul de absolvire a clasei a XII-a, adică doișpe ani trec ca unul (MfC)
Oameni și lebede la Marea Neagră. Foto: Călin Hera (MfC)
Pe vremuri, beam sana în Piaţa Obor, în pauza mare. Să vă spun. Eram printr-a șaptea sau a opta când, fiind prea multe clase la „Mate-fizică” (generația decrețeilor!), pe câţiva ne-au mutat în două sau trei săli la Liceul Sanitar. Acolo ne-am făcut veacul, într-un liceu în care 99% dintre elevi erau eleve. Drăguțe foc.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 