„Omul se trage din maimuță. Soldatul, din porc”. Acesta este principiul călăuzitor al activității de zi cu zi pe care o desfășoară locotenentul Mitran. Ești la Bacău acum, unde plouă mărunt și rece, și îți amintești cum făcea Mitran transpunerea în practică a acestui crez.
Nemulțumit că nu vă îndepliniți norma (nu-i este prea clar nimănui care e aia), Mitran vă oferă un program artistic în care sunteți actorii principali: salt înainte, drepți, culcat, salt înainte, adunarea la colțul lanului, salt înainte, drepți, culcat!
După care, ca să-și tragă și el răsuflarea după atâtea comenzi în cascadă, vă repartizează câte trei la o grămadă de porumb de vreo două tone. Aveți o oră să umpleți remorcile, altfel vă ia mama dracului.
Cum treaba nu merge bine (orice-ai face, niciodată nu merge bine), le ordonă șoferilor să pornească motoarele. E miezul zilei, soarele dogorește deja de jos în sus, din pământul fierbinte ca o sobă, și gazele de eșapament formează o pâclă tot mai deasă. De departe, s-ar putea picta un tablou dens. De aproape, se respiră tot mai greu.
(către voi): „Cu cât munciți mai repede, cu atât scăpați mai repede de gaze, putorilor!”
(către șoferi): „Lasă-i, e bine să se grăbească, să terminăm odată!”
(către voi): „`R-ați ai dracului de putori!”
Am scris mai multe amintiri din armată într-un serial, Servesc patria. Din când în când, recitesc. ED interesant de văzut cum era armia română în Epoca de Aur, despre care li se tot zice nostalgicilor cât de grozavă a fost.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu