Omul ăsta are nas, simte, e un Ales, îşi zice dl. Lică. Îmbrăcat cu o geacă de fâş bleo-jandarm, nebărbierit, cu ochii tulburi dis-de-dimineaţă, Omul cu nas îl miroase pe dl. Lică de la distanţă, încearcă să-l abordeze, dar ceva îl reţine: faptul că nu înţelege pe de-a-ntregul. De-ai ştii ce am eu aici!, îi vine domnului Lică să strige. Dar tace. Ajuns acasă, despachetează cu grijă sticla cu palincă primită din Ardeal, o agită uşor. Cele mai frumoase mărgeluţe!
În intersecţie, Omul cu nas îşi trage o palmă moale peste frunte: Mare bou am fost!
Omul cu nas şi Pocalul cu palincă
Cristi Ştefănescu: E soarele, vedeţi? Hei, trezeala, neam solar!
Amicul meu pe care îl ştiu de o viaţă de om, să tot fie vreo 20 de ani, Cristian Ştefănescu, cel care era tipu’ ăla ca lumea de la Externe şi cu care n-am mai vorbit decât pe Facebook în ultimii ani, deşi deseori mă îndemn să ies naibii la o bere sau la un vin fiert cu amicii, are, printre multe calităţi, una la care eu ţin foarte mult: scrie al naibii de bine!
Mihai Vasile. Unde te duci când te duci

Mihai Vasile în anul 2002, în redacţia Evz. Via Facebook Alexandru Molovata
Ar fi exagerat din partea mea să spun că i-am fost prieten. Dar ne-am înţeles bine atât timp cât am lucrat împreună, într-una dintre cele mai bune redacţii ale ziarului Evenimentul zilei. M-am înţeles bine cu toţi fotografii cu care am lucrat, dacă stau să mă gândesc bine, dar la Mihai am întâlnit ceva în plus, în afară de talent, unghiuri, viziune (ştia ce dă mai bine în pagină, dar nu îmi aduc aminte ca el să îşi fi urlat în gura mare adevărul). Avea un suflet mare. Iar amănuntul ăsta pe mine întotdeauna m-a dat gata.
De-a scrisul cu Claudia Groza
Incredibilele întâmplări ale prietenilor mei, de care aflu graţie domnului Facebook
Un interesant concurs de debut – editura Adenium
Am întâlnit la Alexandru Petria un anunţ care mi se pare interesant şi pe care îl dau mai departe, fără alte cuvinte, în afara îndemnului de a vă înscrie, că merită!
Raport despre blogosferă. Adi Dobre, sau cine comentează România – Grecia
Adi Dobre. Ne cunoaştem de aşa multă vreme încât nici nu mi-l mai amintesc decât cărunt. Adevărul e că unii oameni albesc devreme, din felurite pricini, dar asta le dă, tot devreme, acel aer aparte, de oameni înţelepţi, cu har.
Cel mai intens am comunicat în vremea în care încercam, la sediul de la mama naibii al Realităţii TV, să punem la cale o televiziune de ştiri având la îndemână resurse minime, dar inimoase.
Raport despre blogosferă. Azi, despredemnitate şi despreoperă
Regăsesc bucuria de a citi bloguri, descoperind unele scrieri minunate în locuri de care nu aveam habar. Ceea ce mă ambiţionează şi mai mult să rămân în această lume, în care îmi doresc să-i regăsesc pe mulţi dintre vechii prieteni* de blog, inclusiv pe cei care s-au lăsat.
Încep aşadar să fac o dare de samă. Voi încerca să vă atrag atenţia atât de des pe cât îmi va sta în putinţă (poate chiar zilnic) asupra unor bloguri care îmi plac.
Sunt inimă şi ochi încăieraţi (Sonetul 46 tradus de Laurean)
Mă bucur să găzduiesc pe acest blog o nouă traducere originală a sonetelor Shakesperiene realizată de prietenul meu Laurean. Găsiţi pe pagina lui de Facebook (daţi like, faceţi share) toată munca de până acum şi aici tot ce am preluat eu deja. Enjoy!
SHAKESPEARE – Sonet XLVI
Sunt inimă şi ochi încăieraţi,
Izbânda de-a te fi avut s-o-mpart;
Ochiul nu vrea şi ei să te arăţi,
Ea se râvneşte volnic de-al său hart.
SHAKESPEARE – Sonet XVI (tradus de un prieten)
Astăzi vă prezint al treilea sonet shakespearian tradus de prietenul meu Laurean. Primele două, aici și aici.
În acest caz, Laurean a revizuit o parte a traducerii după o observație pe care i-am făcut-o. Sper că a fost spre bine.
P.S. Vă rog să comentați, pentru că merită.
SHAKESPEARE – Sonet XVI
But wherefore do not you a mightier way
Make war upon this bloody tyrant, Time?
And fortify your self in your decay
With means more blessed than my barren rhyme?
De ce e bun ananasul
Am primit de la MiculPrint:
Ananas si ciocolata chinezeasca
Era in februarie ’89. Copilul se juca pe covor.
– Uite mama, am facut o gradina cu pomi, totul automat. Apesi pe buton si pomii fac ciocolata chinezeasca si ananas adevarat.
Dupa o serie de apasari, taraituri si bocaneli, se intampla: pomii faceau ananas si ciocolata chinezeasca.
Deodata zgomotele au incetat si copilul a devenit serios.
– Mama, eu cred ca ananasul e asa bun fiindca nu se gaseste!
Carte pentru copii. Tobias, elefantelul colorat de Claudia Groza
Prietena noastră din blogosferă și de la vreo două lansări de carte ;), Claudia Groza, a mai publicat ceva: Tobias, elefănțelul colorat.
N-am pus încă mâna pe carte, dar o știu pe Claudia ca fiind un autor plin de imaginație, care are aleasa abilitate de a se da în mintea copiilor. Deci, recomand.
A venit PArza
Bob
Bob, probabil cel mai simpatic american împreună cu care am băut whiskey Jim Beam. Foto: Călin Hera
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
L-am cunoscut pe Bob prin 1993, la Sestriere, la Campionatele Mondiale de Schi ale Jurnalistilor (trebuie să vă vorbesc despre aceste minunate întâmplări). L-am cunoscut ca pe un tip foarte, dar foarte!, simpatic.
Atunci când s-a prezentat mi-a spus că e din „Reno, cel mai mare oras mic din lume”. Bănuiesc că ăsta e vreun slogan de popularizare a asezării; atunci mi s-a părut o glumă excelentă si părea foarte a lui.
Dar brandul personal al lui Bob era altul.
Bogdan Onin ajunge pe pagina de onoare
Cum concursul de proză arhiscurtă AutoPArtret este, deja, intrat în istorie (ca o pagină de aur a PA Istoriei), mă simt onorat să vă anunţ că Bogdan Onin, câştigătorul PAîntrecerii, şi-a primit locul binemeritat pe Pagina de Onoare. Felicitări!
MeetTheSun, vino să meeTthEansweR ;)
Atunci când postam fotografia de aici, prietena noastră MeetTheSun, care cam ştie munţii noştri, se întreba cu glas tare unde o fi fost făcută. Am promis atunci că voi răspunde în cadru festiv. Apoi a trecut vremea. Zăpada s-a mai topit. Priviţi, privighetoarea cântă (şi liliacul a-nflorit). Am auzit cântând şi cucul (într-o pădure-n Retezat). Sunt roşii pe tarabe (de prin Cipru). Şi nici cireşe n-am mâncat.
Liana în America Centrală
Prietena noastră Liana s-a întors de curând dintr-o călătorie îndelungată prin America Centrală. A trecut deja multă vreme la prima ei astfel de ispravă, asa că putem vorbi despre un stil de viată Liana, bazat pe călătorii lungi si dese (cheia adevăratelor succese).
Vă îndemn să cititi jurnalul ei de călătorie (absolut special!)