Traducerea Sonetului XV îi dă cele mai mari emoţii lui Laurean (aşa mi-a mărturisit). Din punctul meu de vedere, curge bine, ca de obicei. Poate, zic poate, ar mai fi de făcut o „revizie” la primele versuri. Eu am avut nevoie de recitiri ca să pot intra în ritm, atmosferă. În orice caz, dacă vreţi să criticaţi, acum e momentul! 🙂
SHAKESPEARE – SONET XV
Când mă gândesc la lume ca perenă,
Cum e perfectă doar pentr-o clipită,
E-o simplă piesă pe-o imensă scenă,
De stele, în secret, înrâurită.