Francesco Totti. Omul ăsta a făcut ceva. A însemnat ceva. A pus preț pe munca lui. A primit aplauze pentru munca lui. Talentul? Bineînțeles. Dar în cazul celor care într-adevăr contează mai e un schepsis. În afară de clasicul 99% muncă.
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Jucam fotbal, ca toți puștanii. Nu oboseam, băteam mingea de patru ori câte 90 de minute pe zi. Când se făcea întuneric, mergeam pe stradă, sub bec. Iluminatul public era precar, dar pe strada noastră era un bec și erau foarte puține mașini parcate sau în trecere. Jucam aproape nestingheriți și ne imaginam că suntem în nocturnă la Euro sau la Mondiale. Și era o regulă, care nu-mi plăcea prea mult, dar care se aplica adeseori, în special la miuțele de pe stradă sau de pe terenurile improvizate: țineam rostul cornerelor și la trei cornere beneficiam de o lovitură de pedeapsă.
Franci elvețieni, monedă care a crescut ca Făt-frumos, ca scorul meciului România-Elveția
În numele celor care încă mai au credite în franci elvețieni, îmi doresc din suflet ca echipa de fotbal a României să bată Elveția la scor în acestă seară.
Instantaneu despre un instantaneu din tribunele Arenei Naţionale, la meciul Steaua-Ludogoreţ. Foto: Călin Hera (cu telefonul)
Probabil nedus suficient la meciuri prin Bucureşti*, n-am apucat să mă obişnuiesc cu unele lucruri, care mă deranjează. Mi-am amintit despre asta aseară, la meciul Steaua-Ludogoreţ. Am fost în tribune pe Arena Naţională.
Atunci când a ridicat braţele, ţinând strânsă Cupa Mondială, Bastian Schweinsteiger a oferit o imgine-simbol a ediţiei braziliene, varianta 2014, a campionatului mondial de fotbal. Imaginea efortului răsplătit. E un fel de „s-a făcut dreptate!” cu care poţi merge liniştit acasă.
De aceea este frumos fotbalul: fiindcă Brazilia e purtată de arbitri până în semifinale, unde e spulberată de Germania şi rămâne în corzi în finala mică, în faţa Olandei. Fiindcă un columbian, James Rodriguez, despre care microbiştii mici şi mijlocii nu ştiau mare lucru până acum, a devenit golgeterul turneului deşi a jucat cu două meciuri mai puţin decât rivalul Thomas Muller.
Podolski anunţă că Germania are „încredere, convingere şi forţă”. Sursa foto: fifa.com
În Grupa G se joacă astăzi, de la 19.00 (ora României) derbyul european Germania – Portugalia. Nemţii sunt favoriţii tradiţionali ai turneelor finale ale Campionatelor Mondiale de Fotbal (au trei trofee – cucerite în 1954, 1974 şi 1990), în vreme ce portughezii speră să trăiască gloria graţie geniului lui Cristiano Ronaldo.
Cunosc oameni respectabili care şi-au luat concediu începând de astăzi, ca să vadă toate meciurile Campionatului Mondial de Fotbal. Ştiu birouri unde bărbaţii vor picoti în dimineţile de după meciuri. Am cunoştinţă de dealuri care pot părea ciudate între soţi şi soţii. Eu însumi mi-am rezervat un raft în frigider, unde stau frumos aliniate câteva beri pe care aştept să le savurez la meci.
S-au scris ‘jde mii de cărţi despre fotbal, ca fenomen mondial. Se vor mai scrie. Eu cred că fotbalul e o nevoie.
Subsemnatul, împreună cu Dan A. şi Doru A., prezentând cu mândrie AMRmetrul, în urmă cu aproximativ 27 de ani
Pe când făceam armata, AMRmetrul Libimetrul* era un obiect la loc de cinste. (Cine nu ştie despre ce e vorba, să citească următorul mic fragment, cine nu, să-l sară.)
AMRmetrul Libimetrul era un metru de croitorie inaugurat cu 150 de zile înainte de sfârşitul satisfacerii stagiului militar (ca să mă exprim astfel). În fiecare seară, după stingere, tăiam cu foarfeca un centimetru, reprezentând ziua care tocmai se încheia. Totul, în cadru festiv, în dormitorul la comun. Era o cinste să porţi AMRmetrul Libimetrul plutonului şi o bucurie să răspunzi la întrebarea-salut „Care e AMR-ul?”. Fotografia de mai sus arată, după cum am mai precizat, că armata era pe sfârşite.
Expresia AMR a trecut, treptat şi cu graţie, în limbajul uzual – via tinerii care au făcut armata. Nu m-aş mira să intre în DEX cuvântul „amereul”. Victor Ponta o foloseşte des, în lupta politică, atunci când numără zilele până la expirarea mandatului de preşedinte al României a lui Traian Băsescu.
Folosesc azi expresia cu pricina referindu-mă la Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia. (Nici nu-mi imaginam, atunci când am făcut armata – nouă luni în anii 1986-1987 – că voi putea vedea la televizor, cu atât mai puţin pe viu! – un turneu final…). Aşadar, AMR 22 de zile până la prima partidă de fotbal din cadrul CM din Brazilia. De bucurie, am făcut un blog dedicat, unde îi invit pe toţi prietenii mei care vor să scrie la subiect. Cei interesaţi să-mi spună 😉
* Îi muţumesc lui Cristian Popa pentru că m-a corectat: i se zicea Libimetru, nu AMRmetru!
Printscreen de pe site-ul BBC
Sir Alex Fergusson (71 de ani) se retrage în această vară, după 26 de ani petrecuţi la Manchester United.
O ştire care mă mişcă. O carieră incredibilă. O constanţă. Un Sir, cu tot ceea ce reprezintă asta. Şi o ştire despre viaţă, despre faptul că oamenii sunt trecători, dar au şansa de a deveni legende. Uneori, în timpul vieţii.
„A venit timpul”, a spus el, simplu, mulţumindu-i soţiei, Cathy, că l-a susţinut atât amar de vreme. „Cuvintele nu pot exprima cât de mult înseamnă pentru mine”
Aici, articolul de pe BBC.
P.S. Scuze pentru gluma cu Gică Petrescu. Dar Sir Alex Fergusson mi s-a părut la fel de veşnic. Nu cunosc bancuri cu el, aşa cum ştiu, încă din copilărie, cu Gică Petrescu, dar la fel de simpatici îmi sunt ambii.
Bourceanu e optimist. „Veti vedea ce mult va cantari in ecuatia calificarii golul lui Marica din meciul tur. Patru la unu e cel mai periculos scor, nu doi la zero.”
Moise Guran, analist financiar: „Dupa meciul asta, pretul de piata al lui Chiriches ar putea atinge un minim istoric, de sub un milion de euro”.
Romanii si-ar fi dorit ca inclestarea din aceasta seara sa se joace in micuta asezare Schengen, olandezii s-au opus insa categoric.
Goian, stalpul apararii, e nemultumit ca nu va face parte din primul unsprezece. „Acum cativa ani bateam Olanda de unul singur, la Constanta. Cati jucatori din lume se pot lauda ca au dat gol din ofsaid validat impotriva Olandei? Cati? Se uita repede ca nu mai sunt vreun terchea-berchea prin liga a patra scotiana, acum am ajuns si eu la un club serios, in Italia, Speza, Spezia, cam asa ceva”.
Piturca e sentimental! „Oriunde ma plimb prin Amsterdam, in orice vitrina ma uit, parca tot pe Vica o vad”.
Delegatia romana ar fi vrut ca in cursul diminetii dinaintea meciului sa faca o plimbare la Muzeul de Arta din Amsterdam, gazdele au pretextat ca martea e inchis.
Românii prezenţi la meci: „Suntem flamanzi”
min. 0 Multi dintre romanii din tribune au ajuns acolo prezentandu-se la poarta simplu: „suntem flamanzi”.
min. 8 Stancu Motanul cade in careu la o faza la care 99% dintre arbitri romani ar fi dat penalty daca Stancu ar fi jucat la Steaua.
min. 12 Pantilimon respinge cu greu o minge. Este primul contact al longilinului goalkeeper cu balonul intr-o intalnire oficiala, dupa aproximativ un an de antrenamente asidue.
min. 20 Victor Piturca: „Mi-ar mai fi trebuit un Popa pe dreapta ca sa pot deschide jocul”.
min. 24 Comenatorii TVR spun că Roben aplauda inainte sa ajunga mingea la el. Dupa ce ajunge la el,
Din capul locului, le cer scuze nemicrobiştilor că mă joc niţel. Diseară e o tragere la sorţi pentru stabilirea grupelor din preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal care va avea loc în Brazilia (2014).
Piţurcă îşi doreşte „cele mai slabe echipe posibile” (vezi aici declaraţia).
Am făcut un exerciţiu.
Iată cum cred că ar arăta cea mai convenabilă grupă: Norvegia, Muntenegru, Ungaria, România, Insulele Feroe, Andorra.
Iat-o şi pe cea mai grea: Spania, Franta, Cehia, România, Finlanda, Tara Galilor.
Până la urmă, se joacă, nu-i aşa? 😀
Am primit filmuleţul de mai jos. Desigur, e dintr-o campanie la Diet Pepsi. Impresia e puternică: te lasă mască. Primul gând e că avem de a face cu un fake. Dar cum l-au făcut? S-au pretat cei de la Pepsi să promoveze un fake? Dar hai să vă las să vedeţi filmuleţul (vizionat deja, de la începutul lui aprilie pâna azi, de aproape 4 milioane de oameni).
Minutul 69 al meciului de fotbal Steaua – Rapid văzut pe Digi Sport a însemnat, poate, cel mai bun moment de fotbal jucat în sezonul 2010-2011 de vreo echipă de Liga 1 din Bucureşti.
Un şut sănătos din afara careului, o respingere greşită a portarului de rezervă al naţionalei şi ţâşnirea veteranului Daniel Pancu, care a fost cu vreo 15 ani mai rapid decât fundaşul Gardoş.
Gol cu capul, plasat, din plonjon, „ca la Mondiale”. Minge înfiptă în poartă, cu sete, cu poftă, cu bucurie, cu plăcerea jocului şi a luptei sportive. Cu adevărat frumos!
Reclamă la Pepsi de pe dosul unei masini, făcută înainte de Campionatul Mondial din Africa de Sud, în care Adrian Mutu era vedeta nr. 1 a României, iar Bogdan Lobont si Ciprian Marica erau si ei. FOTO (din masină): Călin Hera.
Click pe foto pentru imagine mărită!
Am făcut această fotografie în urmă cu un an, cred. În orice caz, ori după momentul prafului alb de la Chelsea, ori după cel al sibutraminei. În orice caz, m-am întrebat atunci cât de mult va fi afectat contractul de publicitate cu Pepsi pe care îl avea în momentul ăla Adrian Mutu (de care îmi plăcea când juca la FC Arges, cu Jean Barbu). Nu mai stiu din ce motiv n-am mai publicat fotografia si nici nu cred că am aflat răspunsul. E drept, nici nu l-am căutat cu prea mare cerbicie. Dar imaginea rămâne grăitoare si „se potriveste”. Oricum, Mutu bleah!
Cei de la CFR Cluj au învătat, în fine, care e secretul succesului în fotbal: să dai mai multe goluri decât adversarul. Odată lectia învătată, mai e de lucrat un pic la astersic: golurile trebuie date în poarta adversarului.
E o glumă amară, desigur. Personal, mi-a plăcut destul de mult cum a jucat CFR aseară, la Munchen. Chiar m-am mirat, azi dimineată, când câtiva colegi m-au felicitat pentru joc. :). Pot spune „dacă era Muresan nu se întâmplau atâtea belele”. „Dacă era Y. Kone, hehe”. „Dacă dă si Traore gol când e singur cu portarul” si altele. Una peste alta, e bine. Adică, vorba aia, clujenii nu s-au făcut de râs.
Pentru că despre asta e vorba, ăsta e locul nostru în lume: trebuie să nu ne facem de râs. E, uite, Bayern s-a făcut de râs (cică), în fata a vreo 60.000 de spectatori, si a băgat la tescherea încă 3p, bănutii cuveniti si calificarea mai departe. Deci, despre ce vorbim?
În primul rând, a fost un meci (Steaua – Napoli 3-3) palpitant. În al doilea rând, nu cred că trebuie să ne îndreptăm toată furia si toate frustrările înspre arbitrul polonez Borski. Poate că trebuia să încheie meciul după corner. L-a mai lăsat câteva secunde. Dar nu el i-a scos pe stelisti din careu în acele secunde în care încă se juca si erau vreo 6-7 jucători de la Napoli. Italienii puteau să mai dea, lejer, 5-6 goluri, în afară de cele 3 pe care le-au dat deja. Da, si Steaua a dat două bare într-o fază. Da, e posibil (probabil?) ca, dacă situatia ar fi fost inversată, dacă Steaua ar fi fost condusă si ar fi alergat după egalare, meciul să nu fi durat atât.
Ceea ce vreau să spun este că nu „cârnatul polonez”, cum i-a spus Gsp, e de vină, ci fix cei de la Steaua, începând cu Gigi Becali si faptul că a schimbat nici nu mai stiu câti antrenori, conditia fizică precară si lipsa de cultură (fotbalsitică, cum altfel?) a jucătorilor. Si, zău, nici „cel de-al 12-lea jucător” n-a fost cine stie ce.
Mi-a plăcut titlul din Evz. Poate că azi, la rece, veti găsi vreunul mai bun. Dar ăsta din evz, „Steaua, ucisă în stil mafiot”, mi se pare foarte bun.
Am primit niste fotografii „oficiale” de la Milan Junior Camp. Surpriză: apare si nenea în vreo două cadre 😉
Unul dintre oamenii ăia care se uită să-si vadă copilul în tricoul acmilanez sunt eu. S-a întâmplat astă-vară, pe stadionul din Regie, în timpul editiei a treia (?) a Milan Junior Camp România.
Mă gândesc că cei mai multi dintre voi ati văzut deja faza de mai jos. „E tare”, i-am zis amicului meu Horia, din Cluj, care mi-a trimis-o, „am mai văzut-o”.
„Stiu, bănuiam asta, dar e genul de fază PA (cum l-ai definit tu)… care îți spune ceva și despre ce s-a întâmplat înainte și care te face să te gândești și la ce urmează”, mi-a răspuns Horia.
De-aia zic: priviti gândindu-vă că vă uitati la un PA. E un film PA adevărat.
Arbitrajul lui Crăciunescu jr. în meciul CFR – Astra (Digisport) a fost penibil.
A dat cartonaş galben pentru simulare unui jucător care a fost scos de pe teren, accidentat, după faza în care „a simulat”. N-a acordat penalty pentru CFR, deşi faultul s-a văzut de la Bucureşti.
Tot la Bucureşti aud în jurul meu că „se face dreptate”. Vezi, Doamne, CFR a câştigat campionatul cu ajutorul arbitrilor, aşa că „e foarte bine că, acum, echipa e furată de arbitri”. Oameni care, altfel, par zdraveni la cap sunt gata să îmbrăţişeze ideea dreptăţii făcute prin nedreptate.
Atenţie, însă: joaca de-a principiile e dăunătoare, fie că e vorba despre politică, familie sau fotbal!
NOTĂ. Asta e tableta TV de azi.