Vedere din Hunedoara. Cred că împlinisem 4 ani şi eram foarte mândru să bat mingea între blocuri
Jucam fotbal, ca toți puștanii. Nu oboseam, băteam mingea de patru ori câte 90 de minute pe zi. Când se făcea întuneric, mergeam pe stradă, sub bec. Iluminatul public era precar, dar pe strada noastră era un bec și erau foarte puține mașini parcate sau în trecere. Jucam aproape nestingheriți și ne imaginam că suntem în nocturnă la Euro sau la Mondiale. Și era o regulă, care nu-mi plăcea prea mult, dar care se aplica adeseori, în special la miuțele de pe stradă sau de pe terenurile improvizate: țineam rostul cornerelor și la trei cornere beneficiam de o lovitură de pedeapsă.
Poate că și acesta era un motiv pentru care scorurile erau de genul 12-10. Sau poate că cei mai mulți ne concentram pe atac și puneam în poartă câte un copil mai netalentat, mai grăsun, mai ca-să-fie (altfel stăteau lucrurile când într-una din echipe era Răzvan Lucescu, căruia, nu înțelegeam de ce, îi plăcea să stea în poartă și „să se arunce”).
Mi-a venit în gând amintirea regulii „trei cornere, unșpe metri” cu câteva ore înainte de meciul România-Albania. Mă aștept la o partidă dramatică, cu multe cartonașe, fragmentări de joc și multe cornere. Și, întrucât până acum singurele noastre goluri au fost marcate din penalty, mă gândesc că aplicarea acelei reguli ar fi fost o șansă. Glumesc, dar am emoții. Așa mi se întâmplă când, fără să vreau, aștept un meci de fotbal în care nu îmi pun mari speranțe, cel puțin declarativ. Îmi imaginez și glumesc, pentru disimulare.
Fotbal-pe-bune: care echipă marchează prima 3 goluri
Un alt gând e inventarea unui joc foarte asemănător cu fotbalul. Un joc care se poate numi fotbal-pe-bune. Principala regulă ar fi aceea că durata partidei nu mai e de 90 de minute. Se joacă până când una dintre echipe înscrie 3 goluri. Sau 5, ca să fie treaba clară.
S-ar anula aproape tactica tragerii de timp sau a „autobazei”, s-ar juca mai mult pe atac și, dacă ai face 1-0 cu Albania, de exemplu, ai continua să ataci, ca să profiți de moment, nu te-ai retrage să profiți de rezultat, să-l conservi până în min. 89 când te egalează ăia și ți-e ciudă că nu mai ai timp să dai golul victoriei.
Planuri tehnico-tactice și berea la frigider
Se înțelege și din paragraful de mai sus că tot la meciul cu Albania îmi stă gândul, deși fotbal-pe-bune poate fi un proiect. Fac echipa în gând, îi pun la mijloc pe Sânmărtean, Stanciu și Alibec, că Budescu a rămas în „China”, îl pun pe Andone în față și dă-i, și luptă, și joacă frumos!
În rest, în afară de planurile astea tehnico-tactice, după cum se deduce, trag cu ochiul la fotografii și amintiri din copilărie, când fotbalul era un joc frumos, pe goluri, și verific sticlele de bere din frigider. Așa mă pregătesc de meci. Iar spre seară, probabil că voi merge la o terasă; pot bea berea când mă întorc acasă, răgușit.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 