M-am nimerit într-o seară (deloc întâmplător) la sediul ICR. Erau mulţi oameni. Mulţi veniseră direct din China. Profesori la universităţi din China, artişti (sculptori, peisagişti, designeri), responsabili culturali, cum se zice. Printre ei – începea un eveniment de amploare, al 6-lea Dialog cultural Europa – China, erau câţiva mai speciali: şapte artişti din China şi Hong Kong care beneficiaseră de rezidenţe în Europa. Petrecuseră adică o lună undeva în Europa (Austria, Germania, Suedia, Irlanda) şi acum veniseră să deschidă Dialogul prezentându-şi experienţa europeană, arătând ce li s-a părut mai interesant. De aceea mă aflam acolo, să prind aceste percepţii. Mă bucur că nu am mers degeaba şi că m-am ales cu ceva.
Chloe Cheuk, într-o demonstraţie artistică originală pe Sai Yeung Choi, cea mai importantă stradă din Hong Kong. Sursa: http://chloecheuk.com/
Chloe Cheuk şi Kenny Wong sunt doi tineri artişti din Hong Kong preocupaţi atât de proiectele lor artistice, cât şi de viaţa cetăţii. Nu puteau rămâne indiferenţi la demonstraţiile-maraton din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze, cum se numeşte astăzi teritoriul întors la China în 1997, după ce fusese concesionat Marii Britanii timp de 99 de ani.
De ce scriu arabii de la dreapta la stânga? De ce au pierit cifrele romane? De ce folosesc rusii scrierea chirilică? Sau japonezii pe cea hieroglifică?
OK, poti să răspuzi că d-aia. Că asa au apucat. S.a.m.d.
Dar îndărătul tuturor acestor de ce-uri se află deprinderi culturale, feluri de a fi, civilizatii. Eu cred că-i poti întelege mult mai bine pe chinezi, de exemplu, stiind cum fac ei înmultirile. Aceeasi tablă a înmultirii, metode de calcul diferite, sisteme de gândirie diferite, oameni diferiti, aceasi Planetă. Mie-mi place că.
Cei care zâmbesc privind filmuletul de mai jos (desi epublicat de vreo doi ani, eu abia zilele trecute l-am văzut; gratie Laurei) sunt superficiali.
Intrarea în Pavilionul Uniunii Europene de la Expozitia Mondială Shanghai 2010, fotografiată chiar în ziua inaugurării
Era o îngrămădeală simpatică, civilizată, la intrarea în Pavilionul Belgiei & UE. Părea că aceia care nu puteau intra pe usă, pătrundeau pe geam. Ca ziaristii. Îngrămădeala era sporită de puzderia de jurnalisti adusi acolo de un eveniment: prezenta lui Jose Manuel Barroso. Nu multi stiau prea bine ce e cu el, dar era anuntat în program, împreună cu informatia că omul e ceva sculă mare prin Europa. Eram prea binedispus ca să mă enervez că trebuie sa astept să treacă valul. M-a binedispus si tipul care, îmbrăcat în stea UE, ghida oamenii, si faptul că, intrasem, la propriu, pe geam (mă rog, pe o intrare neoficială, dar foarte functională) si puteam privi detasat.
Ursuleti la Shanghai. Am făcut această fotografie în luna mai, anul acesta, la Shanghai, în primele zile ale Expozitiei Mondiale Shanghai 2010. Nu-mi mai aduc aminte dacă ursuletii sunt făcuti din flori sau din frunze colorate. FOTO: Călin Hera
Am folosit această imagine pentru a vă aminti despre concursul de petale foto, o initiativă care tare mi-a plăcut.
De data asta, parcă a durat mai putin. Votarea, vreau să zic. Ideea e că e deja gata de multicel concursul de fotografii de la Dan. Concluziile le găsiti aici.
Ramurile (petalele) copacului cu 60.000 de seminte = pavilionul Marii Britanii la Expozitia Mondială Shanghai 2010 FOTO: Călin Hera
Cei care cunosc postarea asta stiu mai bine despre ce este vorba 😉
FIRESTE – Public această fotografie ca să vă anunt că se votează cele mai frumoase petale din Expozitia foto de pe Ziarul de la ora 5. Ca să-mi urmez îndemnul (sic!), vă chem, prieteni, să votati. Fiecare are dreptul la trei voturi, deci, în afară de fotografiile mele, mai puteti alege una 😉
Serios vorbind: vizitati expozitia de la Dan
Feerie florală pe o stradă din Shanghai. Foto: Calin Hera
Anunt, pe această cale, că am înscris două fotografii în concursul de petale foto de pe blogul lui Dan. Dacă nu mă însel, mai aveti timp s-o faceti si voi. Recomand 😉
Probabil cel mai spectaculos loc din întreaga Expozitie Mondială de la Shanghai a fost pavilionul Marii Britanii, o Catedrală a Semintelor.
În această fotografie, pe care am făcut-o în data de 3 mai, la Shanghai, la foarte scurt timp după deschiderea Expozitiei Mondiale, se află, în prim-plan, un coleg din Croatia si o oficială a Pavilionului Marii Britanii, celebra Catedrală a Semintelor (Seed Cathedral). Foto: Călin Hera
La început mi s-a părut aiurea, recunosc. Apoi, când l-am observat mai bine, când i-am aflat noima, m-a fermecat simplitatea mesajului. Este o structură străpunsă de 60.000 de ace (coloane subtiri de fibră acrilică lungi de aproximativ sase metri), care se miscă la cea mai mică adiere de vânt, dând senzatia de organism viu. Ceea ce e, într-un fel, întrucât capătul dinăuntru adăposteste o sământă care primeste lumină din afară prin intermediul coloanelor cu pricina. Mesajul e limpede si atât de puternic încât nu poti pleca indiferent de acolo.
NOTĂ. Public acest text si această fotografie în semn de salut adresat lui Dan, cel care a organizat un frumos concurs de fotografii cu arbori sălbatici. În fotografia de mai sus sunt vreo 60.000 de bucăti, deci se încadrează ;). Iar aici găsiti concluziile concursului cu pricina.
P.S. Am scris si prin Evz una-alta despre Expozitie.
O familie tânără de chinezi, străbătând înghesuiala de la intrarea în Grădinile Yu Yuan din Shanghai. I-am fotografiat în luna mai, 2010, când tocmai se deschisese Expozitia Mondiala si, privind acum, îmi apar ca o ilustrare perfectă a temei „Afectivitatea la pământeni”.
Am găsit la Leo o idee excelentă: postează fotografii grupate sub tema „Afectivitatea la pământeni”. Vă rog să-i furnizati marfă, e o colectie excelentă!
Mica mea contributie e fotografia de mai sus.
Pavilionul Arabiei Saudite, de la Expozitia Mondială Shanghai 2010, se vede de la distantă. Cred că am mai povestit despre „grădinile” arabe. Folosesc această imagine a palmierilor transportati până în China ca să vă amintesc să votati concursul de arbori de pe blogul lui Dan.
Fotografie făcută la Shanghai, peste drum de hoteul Four Seasons, în luna mai 2010
Îmi place această imagine. E de acolo. Putea participa la concursul de pe blogul lui Dan (vă invit să votati!), întrucât chiar pare sălbatic acest copăcel oarecum stingher printre atâtia zgârie nori. Nu?
Că tot insist cu asta, vă întreb: care credeti că sunt cele două fotografii cu care particip eu în concursul organizat de Dan?
Probabil că din cauza prea multelor belele de zi cu zi (de exemplu, explozia de la Maternitatea Giulesti), un articol savuros din EVZ „n-a avut priză”.
Ideea articolului (despre cum văd copiii viitorul – vă amintiti acel obsedant „noi, în anul 2000”?) mi-a venit la Shanghai, atunci când am văzut o expozitie de picturi făcute de copii. Pictură de Zhou Tiantian (8 ani), fotografiată la ultimul etaj (14, cred) al Pavilionului Chinei din Expozitia mondială Shanghai 2010
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (eu zic că merită!)
Revenind la articolul din Evz, iată câteva citate grozave:
# „Sper ca peste 20 de ani să dispară siropul alb, antibiotic, pentru copii. Odată am vomitat de la el. Sper să dispară pentru binele copiilor, pentru că are un gust scârbos, şi în locul lui să se inventeze unul cu gust de piersici” (Maxim, 7 ani)
# „Viitorul vine peste o sută de ani, când o să moară toţi oamenii din lume şi o să ne naştem din nou. Atunci o luăm de la capăt. Tot noi ne naştem şi facem aceleaşi lucruri. O să fie un alt preşedinte, că Băsescu o să moară şi nu ştiu sigur dacă se va mai naşte” (Alexandra, 6 ani)
# „O să ne întâlnim cu extratereştri. La mijloc. Şi noi o să-i găsim pe ei, şi ei pe noi” (Sara, 10 ani)
# „Cei care vor face rele vor primi o injecţie cu bunătate” (Sara, 10 ani)
# „În curţi vor exista semne care interzic accesul hoţilor. Va fi un mare X, deşi nu cred că hoţii respectă semnele” (Alexandra, 6 ani)
I-am zis, în sinea mea, Marele Dragon Yu Yuan. Îmi place cum muscă din acoperis
V-am promis detalii, iată detalii! Am stat, într-adevăr, cu nasul pe sus, scrutând acoperisurile si fotografiind dragoni, luptători, căprioare si alte vietăti.
Poti urca un elefant pe un acoperis cu sindrilă? De ce nu?
Uite că nu stiu cum cântă cocosii cucurigu în chineză!
Bucurându-mă eu de un oarecare succes* în domeniul fotografiilor cu acoperisuri (lăsati-mi această iluzie!), m-am gândit să insist. Cu ocazia vizitei în Shanghai, în general, si în Grădinile Yu Yuan, în special, am fotografiat numeroase acoperisuri.
Iată încă două (voi reveni cu detalii): As fi vfrut să intru în această clădire, dar n-am mai avut timp. Dacă vreunul dintre voi ajunge acolo, îl rog să-mi povestească ce si cum e înăuntru.
S-ar zice că am umblat tot cu nasul pe sus prin Grădinile Yu Yuan. În realitate, ridicam ochii.
Am o fotografie care mi-a plăcut enorm. Am făcut-o la Muzeul satului, anul trecut. E despre acoperisuri.
Cu gândul la ea, am fotografiat acoperisuri în Grădinile Yu Yuan din Shanghai.
Acest cadru l-am „luat” de pe o terasă din bazarul de lângă Grădini, unde am fost condusi de un nene simpatic. Omul ne-a povestit că acolo vin toti mahării care ajung să viziteze locul, pentru că e cea mai bună priveliste din Shanghai. Nu stiu dacă e cea mai bună, dar e una excelentă!
Apropo de priveliste. Această fotografie, făcută de pe aceeasi terasă, suprinde o parte din furnicarul de jos si o parte din spectaculozitatea de sus. Pentru că de aici, de pe terasa îngrămădită între acoperisuri ai o super-perspectivă asupra centrului financiar dominat de unii dintre cei mai înalti zgărie-nori din lume.
În această fotografie, pe care am făcut-o între zidurile Grădinilor, mi-a plăcut vegetatia care e parcă anume tunsă ca să te ducă, odihnitor, cu privirea la acoperisuri.
Aici se regăseste întrucâtva ideea enuntată mai sus. Dar e ceva în plus: acoperisurile continuă, mai departe, cu poezia vegetatiei.
Vă arăt aici un zoom in. Îmi plac planurile din această fotografie, îmi par ca niste versuri care alcătuiesc un poem în care rima e dată de felinare. Poate că e cel mai reusit cadru de la capitolul „Acoperisuri” . Verdictul îl dati voi.
Voi reveni cu câteva detalii extraordinare fotografiate pe canturile acoperisurilor. Sper că mâine.
Azi vă arăt trei lucruri făcute de mâna omului ca să bucure ochiul omului. Pe-al meu l-au bucurat, deci sunt om.
Am fotografiat, în probabil ultima zi în care am vizitat expozitia mondială de la Shanghai, un grup statuar (ca să mă exprim bombastic) amplasat la una dintre intrări, înainte de o mare parcare. Era un păstor (cu oile si cu măgarul lui). Toate „piesele” erau confectionate din gard viu si alte plante. Nu puteai să nu te uiti la migala măiastră a mesterilor. Si, totusi, niciodată n-am avut suficient timp să studiez mai în detaliu opera si nici să aflu numele autorului (dacă va fi fost trecut pe vreo placă, pe undeva). Abia în ultima zi mi-am rugat colegii să mă astepte nitel si am dat o fugă (la propriu) până aproape de turma păstorului verde. Am tras câteva fotografii, apoi am dar curs apelurilor strigate în limba română: „Hai, Căline, că-i târziu!”
Acest grup statuar l-am fotografiat la capătul unei zile pline pe care am petrecut-o în Weimar, în urmă cu două veri. Din păcate, instinctele mele de jurnalist (sau de simplu Călător) au fost cam amortite si nu stiu ce reprezintă. Nici n-am căutat anume, desi ar fi fost o întreprindere care mi-ar fi făcut cinste. Deocamdată, vă arăt imaginea.
Statuia lui Ciprian Porumbescu am fotografiat-o vara trecută, la Muzeul de la el de acasă. Dar nu imaginea e importantă aici, ci sunetul. Balada lui Porumbescu umplea tot parcul din jur, deci eram în Rai. Cum n-am avut inspiratia să înregistrez muzica, vă arăt doar fotografia.
PS Totusi, trebuie să fie cu muzică! Asa că vă arăt si acest montaj, coborât de pe youtube. Sunt aproape 6 minute, dar merită văzut/ascultat. Mie mi-a trezit nostalgii si un fel de bucurie prostească.
Chinezoaică frumoasă la Expoziţia Mondială de la Shanghai 2010. Foto: Călin Hera
Azi vă prezint trei hostese întâlnite la Expozitia Mondială de la Shanghai. Menţionez că organizatorii pare că le-au ales pe cele mai drăgute pentru Pavilionul lor. Deh!
Pe prima (foto sus) dânsa am întâlnit-o în pavilionul unei provincii din China (nu mai tin minte care…). I-am spus că e frumoasă, ceea ce mult a încântat-o.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 