Prima carte de Proză Arhiscurtă pe care o cunosc este „Umbra mării și alte confesiuni”, scrisă de Dan Costinaș în anul 2012. Am fost printre primii care au primit cartea.
Shakespeare telegrafic
Premiul Nobel pentru Literatură
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine mă interesează mai mult cine primeşte Premiul Nobel pentru Literatură decât cine va fi vedeta Premiului pentru Pace. Cred că în ultimul caz e mai multă politică la mijloc decât în primul.
Salut Citatepedia şi la mai mare!
Am primit un comunicat potrivit căruia „Citatepedia a depăşit 300.000 de citate în 37 de limbi”. Vestea m-a bucurat din trei motive:
Spune-mi ce indice de blabla ai ca să-ți spun cum scrii
Am aflat despre indicele blabla din Dilemateca (de unde altundeva?). Ce se-ntâmplă? Ceva simplu: creatorii site-ului cu pricina au făcut un motor care calculează cât bullshit e într-un text.
Cu cât coeficientul e mai aproape de zero, cu atât textul e mai original, mai lipsit de clișee și mai dens în expresii rare sau originale. Interesant mi se pare faptul că un indice zero poate indica deficiențe stilistice. Înțeleg că un coeficient blabla cuprins între 0,1 și 0,3 certifică faptul că textul conține o cantitate de blabla suportabilă, deci un text de valoare.
Cred că ar fi interesant dacă s-ar pune la punct un blablametru pentru texte în limba română. Spun asta exprimând, firește, rezerve: valoarea literară nu se măsoară științific. Dar, na, e o joacă din care putem învăța, dacă vrem.
Tunetul şi trăznetul (Citezi şi câştigi)
Dragii mei,
vă îndemn să participaţi la un concurs frumos, de citate, cu premii pe măsură: două cărţi de la editura Litera. E simplu: trebuie doar să preluaţi pe blogurile voastre citate de pe citatepedia. Găsiţi regulamentul concursului şi toate detaliile necesare aici.
P.S. Graţie lui Dan, există pe citatepedia şi câteva texte de Călin Hera 😉
28 de limbi străine
Dan Costinas mi-a făcut supriza de a publica, într-un loc interesant, niste poezii scrise de mine. Compania e măgulitoare, gestul impresionant.
Acum, aflu de pe blogul lui Dan, că site-ul respectiv are nevoie de moderatori. Asa cum se cuvine unei întreprinderi culturale, jobul e neplătit, deci puteti fi siguri că e vorba de treabă de calitate: cultură din pasiune.
Dacă aveti răgaz, căci pasiune si pricepere aveti (mă laud mereu cu cititorii mei!), încercati să participati. (Detalii aici si aici). Recomand.
I sweeten myself the tea with honey
Dan mi-a făcut o surpriză, aşa că astăzi vă arăt o traducere a poeziei Îmi pun singur miere în ceai, cel mai tradus poem al meu 😉 (nu degeaba a dat titlul cărţii)
(vezi aici si aici două versiuni în limba spaniolă)
I sweeten myself the tea with honey
I sweeten myself the tea with honey
she sits quietly in the chair looking up at me
surprised to see my hand not trembling
it is so early in the morning that
the sun is slipping into her eyes
time enough to sprawl about a little longer
then it comes out of the sea
she is no longer sitting but looks at me
she has cold hands and the wall
between us was turning out translucent
UPDATE.
Săptămâna trecută doar m-am lăudat că vă arăt video de la a doua apariţie cu cravata roz. Acum am updatat, aşa că, aceia care doresc, pot vedea aici filmuleţul de la lansarea care a avut loc la Bucureşti.
Cristian Dima, dezvăluit în Ziarul de la 5
Am citit cu plăcere interviul acordat de prietenul nostru Cristian Dima (istoric, arheolog, doctorand, poet, scriitor si, nu în ultimul rând, autor de proză arhiscurtă!) Ziarului de la ora 5 (Dan C a dovedit, încă o dată, clasă!). Vi-l recomand si, desigur, vă provoc să-l luati la întrebări pe Cristian Dima. Are ce să vă răspundă si vom avea cu totii de câstigat.
Dan câstigă cu Safari
Votarea PA-urilor de weekend s-a încheiat. Au fost 87 de voturi (dar trebuie să tinem cont de faptul că fiecare utilizator a avut dreptul la cinci voturi). Cele mai multe le-a „încasat” un text semnat de Dan, „Safari” (26 de voturi).
Iată-l:
Safari
În câteva minute, norii puhavi acoperiseră complet soarele. Anthony Jr. închise fereastra şi îşi turnă încă o doză dublă. Se tolăni în fotoliu, concentrându-şi privirea pe singurul tablou din încăpere; de acolo îl privea victorios bunicul matern, Nick Adams (exact, e vorba de acel Nick! – personajul lui Hemingway nu era fictiv), mândru de istoria în care o implicase şi pe firava Helen. “Un whisky bun aduce cu el şi poveşti nemaiauzite…” aşa începea el mereu povestea acelui safari cu happy-end.
Locul al doilea a fost obtinut de PA-ul lui dragoselu (8 voturi):
Incident la granita Republicii Masculine
“Sergent Notits, raportez! Azi-noapte patrulam in No Ma’am land, cand observ o turma de afrodite furisandu-se sub camuflajul tufelor de yucca. Le-am somat ca am flinta lunga, au ras. Cand le-am zis ca are doua tevi, au ezitat o clipa, apoi au izbucnit in hohote. M-am enervat rau, am tras in plin si-am rapus imigranta dracului! Dar restul au scapat, damn!”. “Vin de la popota, e plin de ele, au dat iama in provizii! La naiba, sa le vezi cum arata! Ai impuscat un pui, baiete…” e scarbit maiorul Gay.
În fine, pe locul al treilea a fost PA-ul lui Cristian Dima (7 voturi):
Traficantul…
Era o zi toridă şi soarele trimitea necontenit săgeţi de jăratec pe pământul însetat de o ploaie îndelung aşteptată. La liziera pădurii, unde m-am retras pentru un strop de răcoare, îl văzui ieșind dintr-un nor de praf cu prada în spinare. Mirosul pulberii de puşcă se simţi intens şi usturător, dar ea nu avu nici o urmă sângerie. Se folosi de armă doar pentru a o speria prinzînd-o înainte de a leşina. O aşeză pe aripa maşinii şi sub amenințarea armei mă obligă să îl pozez pentru a avea o dovadă când va cere recompensa.
Îi felicit cu mare plăcere pe toti trei!. Vă felicit si vă multumesc tuturor celor care ati scris si tuturor celor care ati votat.
Acum să trecem la alte lucruri importante. Asa cum am zis, de mâine începe un nou concurs de proză arhiscurtă. Abia astept să anunt tema concursului, aleasă din PA-ul câstigător!
Găsiti aici regulamentul concursului (vor fi câteva modificari la partea de jurizare si la cea de atribuire a punctelor din clasamentul general).
Vă rog, dati sfară-n tară!
Copacul cu 60.000 de seminte
Probabil cel mai spectaculos loc din întreaga Expozitie Mondială de la Shanghai a fost pavilionul Marii Britanii, o Catedrală a Semintelor.
În această fotografie, pe care am făcut-o în data de 3 mai, la Shanghai, la foarte scurt timp după deschiderea Expozitiei Mondiale, se află, în prim-plan, un coleg din Croatia si o oficială a Pavilionului Marii Britanii, celebra Catedrală a Semintelor (Seed Cathedral). Foto: Călin Hera
La început mi s-a părut aiurea, recunosc. Apoi, când l-am observat mai bine, când i-am aflat noima, m-a fermecat simplitatea mesajului. Este o structură străpunsă de 60.000 de ace (coloane subtiri de fibră acrilică lungi de aproximativ sase metri), care se miscă la cea mai mică adiere de vânt, dând senzatia de organism viu. Ceea ce e, într-un fel, întrucât capătul dinăuntru adăposteste o sământă care primeste lumină din afară prin intermediul coloanelor cu pricina. Mesajul e limpede si atât de puternic încât nu poti pleca indiferent de acolo.
NOTĂ. Public acest text si această fotografie în semn de salut adresat lui Dan, cel care a organizat un frumos concurs de fotografii cu arbori sălbatici. În fotografia de mai sus sunt vreo 60.000 de bucăti, deci se încadrează ;). Iar aici găsiti concluziile concursului cu pricina.
P.S. Am scris si prin Evz una-alta despre Expozitie.
Palmieri arabi la Shanghai
Pavilionul Arabiei Saudite, de la Expozitia Mondială Shanghai 2010, se vede de la distantă. Cred că am mai povestit despre „grădinile” arabe. Folosesc această imagine a palmierilor transportati până în China ca să vă amintesc să votati concursul de arbori de pe blogul lui Dan.
Un copac cu flori de leandru
Mai jos este o fotografie făcută pe insula Corfu, în vara anului 2009. O public cu plăcere, ca să vă amintesc să votati arborii sălbatici de pe blogul lui Dan.
Arbore sălbatic printre zgârie nori
Fotografie făcută la Shanghai, peste drum de hoteul Four Seasons, în luna mai 2010
Îmi place această imagine. E de acolo. Putea participa la concursul de pe blogul lui Dan (vă invit să votati!), întrucât chiar pare sălbatic acest copăcel oarecum stingher printre atâtia zgârie nori. Nu?
Că tot insist cu asta, vă întreb: care credeti că sunt cele două fotografii cu care particip eu în concursul organizat de Dan?
Livadă de măslini în Corfu
Fotografie făcută pe insula Corfu în vara anului 2009. Ce mult e de atunci!
Am dat o raită prin foldere cu fotografii. Prima oară, în urmă cu vreo săptămână, provocat de Dan. A doua oară, acum, pentru că vreau să vă spun, celor care nu stiati, că pe blogul lui se votează acum cea mai faină fotografie cu arbori sălbatici. Eu am votat deja si vă invit s-o faceti si voi.
yo solo me echo miel en el té
Ca să vedeţi cât de mare mi-a fost surpriza, iată, mai jos, o altă traducere a poeziei mele:
yo solo me echo miel en el té
yo solo me echo miel en el té
ella se sienta tranquilamente en la silla y me mira
se extraña de que mi mano no tiemble
es tan temprano que
en sus ojos cabe el sol
sólo para acomodarse una vez más
luego sale del mar
ella ya no está sentada en la silla pero me mira
tiene las manos frías y la pared
entre nosotros se ha vuelto transparente
NOTĂ. Traducerea îi aparţine Mihaelei Bazavan. Îi mulţumesc frumos!
P.S. Găsiţi aici poezia în limba română şi traducerea lui Dan Costinaş.
Asa simte el, muzică
Fotografia am găsit-o în revista Felicia.
Azi dimineată m-am întâlnit la metrou cu Adi Dobre. Mereu povestesc cu plăcere cu el. De astă toamnă, îmi spune, nu s-a mai uitat la Stiri. Un om întelept.
Totusi, în urmă cu câteva zile, s-a nimerit la o terasă unde plasma era fixată pe Pro TV. „Parcă era altă lume. Crime, accidente tragice, parcă toti românii doar asta au în minte, să-si dea în cap”, mi-a zis. Apoi mi-a spus că se bucură că stirile TV au ajuns doar niste tâmpenii fără de care se poate trăi. Si încă bine. Că vede oameni normali la metrou, că vin pe blogul lui (unul cu o scriitură aleasă) zeci de copii de 20 de ani din Ploiesti care gândesc normal. M-a bucurat injectia de normalitate din discutia cu Adi Dobre.
Câteva minute mai târziu am descoperit o altă insulă de normalitate: interviul cu Matei Bucur Mihăescu.
„Asa simt eu: muzică”, a răspuns pustiul la o întrebare a lui Dan.
Ca de obicei, povestea personajului ales de Dan se scrie sub ochii nostri. La interviu poate participa oricine vizitează Ziarul de la ora 5; cu totii sunt chemati să pună întrebări. Vă chem si eu să intrati într-o lume deosebită. O lume asa cum trebuie să fie.