De regulă, motănelul e foarte vioi dis-de-dimineață. Așteaptă cuminte să mă trezesc. Dacă i se pare că durează prea mult vine tipil. Îmi dă cu lăbuța pe față. Primul lucru pe care îl fac e să îi pun mâncare în bol. Și apă proaspătă. Stă deoparte. Toarce domol. Știe că i se cuvine. Când termin, mă privește lung. Parcă ar zice: „E bine”. Mănâncă încet, tacticos. Apoi are chef să se joace. Proiectez lumini pe perete. Îi place.
Azi-dimineață s-a ascuns sub birou, speriat. Întreg blocul torcea. Ca un motan mult prea sofisticat.
***
Primăria Sectorului 3 s-a gândit „efectueze operațiuni de salubrizare (măturat mecanizat) în intervalul orar 09:00-11:00. Cu o zi înainte, ne-a rugat să eliberăm locul de parcare.
Ca să întărească rugămintea, a venit cu amenințări amicale: „Nerespectarea conduce la încetarea autorizației, ridicarea auto și sancționarea cu amendă de la 500 la 1000 lei!”.
Trecem peste amenințări, anunț făcut cu mai puțin. de 24 de ore, faptul că întreagă desfășurare de forțe a lăsat în urmă…, chiar nu îmi dau seama ce.
Dar ce-i zic eu motănelului? La prima apocalipsă a pisicilor i-am explicat că oamenii se bucură, nici ei nu știu de ce, că au trecut într-un nou an (o convenție, i-am spus, și a dat din vârful cozii în sensul „OK, mângâie-mă și sub bărbie, lasă asta”).
OK, l-am convins să iasă de sub birou după ce a trecut balamucul. Dar ce să-i spun că a fost? A trecut acceleratul?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 