Telefonul lui Daniel, localizat cu precizie
Înainte chiar de cafeaua de dimineaţă am făcut ceva ce rareori fac: am dat o tură pe la câţiva amici vechi, cu care nu m-am mai văzut de multicel. Aşa am ajuns la Daniel P. şi, ce mai tura-vura, vă las să citiţi ce şi cum i s-a întâmplat. Poate discutăm un pic dup-aia.
Cum mi-am regasit telefonul pierdut
(postare pe pagina de Facebook a lui Daniel)
„Povestea e cam asa: cobor din masina si din cauza unor buzunare neprietenoase (scuza mea!) imi cade telefonul mobil pe jos, fara sa imi dau seama. Trece vreo ora si jumatate pana sa realizez ca nu mai am telefon.
Cand bag de seama, sun de pe un alt numar, suna in gol (nu-mi amintesc sa-l fi lasat pe silence). Incerc sa refac traseul. In masina nu a cazut, altfel se auzeau apelurile mele disperate. Merg nu foarte convins la farmacie, pe unde trecusem, nu e. Bun, l-am pierdut.
Dupa prima tura de fierbinteala, incerc sa evaluez paguba: am un backup la contacte, cam vechi. N-am salvate parole, coduri, alte cele. Pozele sunt absolut decente, de filmat n-am filmat nimic care sa devina viral pe site-urile de adulti. Zic: daca nu e inchis, ori inca n-a fost gasit, ori cine l-a gasit ma da putin in clocot.
Dupa inca vreo ora imi aduc aminte ca, atunci cand l-am setat, am activat acest extraordinar serviciu pe care il ofera Android: localizarea telefonului si blocare/stergere de la distanta. Ma uit pe harta (v. imaginea de mai sus) ce sa vezi: telefonul meu se plimba la cateva strazi departare de locul unde banuiam ca l-am ratacit. Precizia localizarii: citeva zeci de metri.
Sun din nou: pas. Telefonul se plimba dar nu raspunde nimeni. Pana sa compun SMS-ul cu promisiunea de recompensa suna un amic: ”Ai pierdut telefonul?” Da, zic. ”Vezi ca l-a gasit cineva dar nu stie unde sa dea de tine.” II dau celalalt numar, suna omul, stabilim locul, sar in masina si trec de la agonie la extaz.
Nea Grigore, un pensionar foarte amabil, venit la intalnire pe o bicicleta veche, imi explica de ce nu a raspuns la cele cateva zeci de apeluri: „Nu stiam dom’le cum se raspunde la panaramele astea. Pe vremea mea, ridicai receptorul, si gata. Era simplu. Noroc cu un văr, ca altfel ma innebunea de cap soneria!” Iau telefonul si ii dau omului tot ce mai aveam prin portofel. Pe bune daca am mai vazut om mai bucuros! Despre mine ce sa zic…Parca mi-am luat 2Gb din viata inapoi.
UPDATE: Cand ma uit la poza de mai jos nu stiu: sa ma bucur sau sa ma ingrozesc!?”
Călin Hera. PA-uri şi mirări 