Omul ăsta are nas, simte, e un Ales, îşi zice dl. Lică. Îmbrăcat cu o geacă de fâş bleo-jandarm, nebărbierit, cu ochii tulburi dis-de-dimineaţă, Omul cu nas îl miroase pe dl. Lică de la distanţă, încearcă să-l abordeze, dar ceva îl reţine: faptul că nu înţelege pe de-a-ntregul. De-ai ştii ce am eu aici!, îi vine domnului Lică să strige. Dar tace. Ajuns acasă, despachetează cu grijă sticla cu palincă primită din Ardeal, o agită uşor. Cele mai frumoase mărgeluţe!
În intersecţie, Omul cu nas îşi trage o palmă moale peste frunte: Mare bou am fost!
Lasă un răspuns