Chope Paljor Tsering_revista Expres 1994
Era prin 1993-1994. Am ajuns la Budapesta, împreună cu Dan N. să-l cunoaştem pe ambasadorul lui Dalai Lama în partea asta de lume recent ieşită din comunism. Lucram la revista „Expres”.
read more »
28/07/2015
Jogging printre amintiri la Castelul Corvinilor din Hunedoara
Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor văzut noaptea. Pe vremea când făceam popas la poalele lui, la mijlocul turelor de jogging, nu era luminat. Dar lună plină am prins. Foto: Călin Hera
… pe vremea aia nu se inventase joggingul, ca sport de masă. Cel puțin, nu în România. În orice caz, nu la Hunedoara. Nu l-am inventat nici eu sau prietenii mei, iar ceea ce făceam noi atunci nu era jogging, era altceva. Oricum, ceva cu care am rămas.
read more »
03/07/2015
Hai Hui prin Boston. Cele 6+4 zile ale lui Dan prin orașul la care visez
Vedere din Boston, cu Gelu, Dan și Tibi. Sau, după cum sună explicația foto originială: Athos, Portos și Aramis (sau viceversa), din Hunedoara la Boston. Sursa: bostondanieln.wordpress.com/
Prietenul meu Dan Necșa a avut parte de două călătorii în SUA în ultimele trei luni. Ceea ce mi se pare OK. Mai ales că cele două călătorii au inclus orașul meu preferat, New York (prima), respectiv orașul la care visez: Boston (a doua).
read more »
10/06/2013
Dan Necşa, un campion al maratonului de la Luxemburg
Dan Necşa încercând cu dinţii medalia cuvenită aceluia care a trecut linia de sosire a unui maraton adevărat.
Bunul meu prieten Daniel Necsa a dat gata un maraton. Un fleac alergat în cinci ore, scris în cincizeci de minute şi citit în cinci.
Dan povesteşte despre condiţiile în care a început această cursă (blogul special creat pentru a urmări pas cu pas pregătirea e aproape o carte despre ambiţie, scrisă bine; recomand!). „Nu sunt un campion, dar îmi place să alerg. Îmi doresc să alerg la maratonul din 8 iunie, de la Luxemburg„, scria Dan în data de 19 februarie, atunci când i-a venit ideea acestei aventuri. Mânat fiind de ceea ce se află în motto-ul blogului („Lui R., care a câştigat deja două curse de maraton„).
M-am pregătit alături de el citind paginile blogului, timp ce cinci luni, am alergat împreună cu el citind descrierea cursei
read more »
07/10/2011
Papagali pe Lipscani
La job pe Lipscani. Foto: Dan Necşa (august 2011)
Îmi place să descopăr pitoresc şi acolo unde nu e. Iar unde el se lăfăie, nu pot trece nepăsător pe lângă. Şi, totuşi, mi s-a întâmplat. Era în luna august, căutam o terasă prin zona Lipscani (Bucureşti) şi nu i-am văzut. Noroc cu bunul meu prieten, Dan, care n-a ratat momentul şi mi-a prilejuit ocazia de a vă prezenta fotografia de mai sus. Liber la jde mii de comentarii (ştiu, e de PAfoto; dacă doreşte cineva să facă acest exerciţiu, să scrie, adică, pe blogul lui, un text de 500 de semne inspirat de această fotografie, s-o facă – m-ar bucura nespus).
read more »
26/07/2011
Horezu văzut prin lentilă
Atenţie, se vând mături! FOTO: Dan Necşa (iulie 2011)
La capătul unei scurte călătorii la Horezu (şi prin împrejurimi), au rezultat şi câteva fotografii care descriu un peisaj urban-rural, aşa cum sunt foarte multe aşezări din România. Fotografiile au fost făcute de bunul meu prieten Dan Necşa, care are un ochi proaspăt. Sau, poate, doi.
Mai jos, o colecţie de fotografii din această serie.
read more »
05/03/2010
Limba pe care o grăiesc nu-i limbă de nimic
La câteva săptămâni după ce am scris prima oară despre băiasii de lângă Pecs, am revenit cu un articol (semnat de Dan Necsa) despre deschiderea unui liceu al băiasilor.
articolul cu pricina
Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, câteva cuvinte: am descoperit (fără a fi cine stie ce exploratori) în Ungaria, lângă Pecs, o comunitate de oameni care foloseau limba română din timpul lui Tudor Vladimirescu. Plecaseră din România pe vremea pandurului, la o dezrobire. Prin cine stie ce miracol, oamenii si-au păstrat traditia, cultura, limba aproape intacte, timp de 200 de ani (mă rog, vreo 170). Un posibil secret: povestasul, cum i-am zis atunci, probabil sub influenta eroului lui Llosa (stiu, în Amazon era un pic altceva), seful comunitatii care îi aduna pe toti, seară de seară, să le zică povesti.
mi-a plăcut enorm această fotografie, găsită într-un album de-al băiasilor
Când i-am întâlnit noi, vorbeau un amestec de română arhaică si ungurească nouă (aproape fără cuvinte tigănesti). Adevăratul descoperitor a fost Tibor Derdak, un prof de franceză repartizat în satul băiasilor, căruia graiul lor i s-a părut ca prea are sorginte latină (când l-am cunoscut, Tibor vorbea cursiv româneste, mă rog, cam arhaic, din manuale si din interactiunea cu copiii băiasilor) si cu povestile lor).
27/02/2010
Băiaşii. În limba lui Tudor Vladimirescu
Fotocopie a articolului despre băiaşi, primul de acest fel din presa românească, apărut în revista Expres în anul 1994. Scris de Călin Hera şi Dan Necşa.
Am descoperit, în vremea revistei Expres, împreună cu Dan Necşa, o comunitate fascinantă: băiaşii. O comunitate de ţigani care a părăsit teritoriul actualei Românii pe vremea lui Tudor Vladimirescu. S-a aciuat în Ungaria, zona Pecs, şi a păstrat o cultură ciudată, un amestec de cultură românească veche, cu grai de acum 200 de ani, cultură ţigănească şi accente ungureşti.
Ştiu că atunci când am scris despre ei (era anul 1994) a fost oareşce vâlvă (dar nu erau televiziuni). Prin 1998-1999, am fost de-am făcut un reportaj la băiaşi, pentru ProTV. Nu mai am caseta.
Acum, am redescoperit povestea printată din Expres. Nu mă pot apuca s-o culeg, încer să o redau fotografiată.
Le mulţumesc celor care au ajuns aici cu lectura. Sper că n-a fost imposibilă (n-am găsit altă modalitate de arhivare…)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 