Vedere din Boston, cu Gelu, Dan și Tibi. Sau, după cum sună explicația foto originială: Athos, Portos și Aramis (sau viceversa), din Hunedoara la Boston. Sursa: bostondanieln.wordpress.com/
Prietenul meu Dan Necșa a avut parte de două călătorii în SUA în ultimele trei luni. Ceea ce mi se pare OK. Mai ales că cele două călătorii au inclus orașul meu preferat, New York (prima), respectiv orașul la care visez: Boston (a doua).
În plus, în prima călătorie a fost însoțit de fiica lui mai mare, o minune de fată!, iar în a doua s-a întâlnit cu Tibi (cititorii blogului meu îl știu din numeroase comentarii și, desigur, din extraordinara tură în Munții Olimp) și cu un fost coleg se liceu, Gelu, stabilit acolo. Am câteva povești excelente și cu Gelu, dar le las pe altă dată. Acum vă invit să citiți povestea celei de-a doua călătorii, cea de la Boston, spusă cu mult talent de Dan pe blogul Hai Hui prin Boston, special creat la întoarcerea acasă.
Mi-am permis să preiau câteva rânduri și foto de acolo – îi aparțin lui, firește. Lectură plăcută, prieteni!
„Ziua 4, duminică 24 mai 2015. Traseu: Harvard Bridge si povestea lui Smoot – Museum of Fine Arts (MFA) – Prudential Center Skywalk Observatory – o bere pe Boylston Street – Trinity Church – și o seară la Mr. Dooley’s Irish Pub
După un mic dejun plin de glucide, fibre și cafea à l’américaine (diluată dar bună), am început ziua trecând prin campusul MIT și am ajuns la Harvard Bridge, unul dintre podurile care unește Cambridge de Boston. Pod celebru deoarece lungimea lui este măsurată în “smoots”, unitate de măsură inventată de studenții de la MIT. Un smoot este înălțimea studentului Oliver Smoot, aproximativ 1,70 m. În toamna lui 1958, tinerii studenți din anul întâi de la MIT au măsurat lungimea podului punându-l pe Smoot să se lungească și să se ridice de câteva sute de ori, de la un capăt la altul al podului…” (Dan Necșa, pe Hai Hui prin Boston)
Amuzant e că am aflat despre această călătorie via Facebook (cum altfel?), nu de la împricinați. Care, totuși, s-au gândit la mine, pe acolo fiind, și mi-au trimis o vedere scrisă de mână. Una care conține, desigur, o glumă cu cifru. Specialitatea casei.
P.S. Întâmplarea face ca ieri să fi publicat pe blog, la Guest Post, un reportaj virtual scris de o studentă (Anca Olteanu) pe care am trimis-o, via Google Street View, la Boston.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 