Vedere din Boston. Imagine din Copley Square, Boston, via Google Street View
Dacă ridici capul și privești cerul, vezi urmele lăsate de avioane, soarele care vrea să se ascundă după turnul John Hancock, crucile de pe turnulețele bisericii Sfânta Treime și steagurile de pe Fairmont Copley Plaza. Dacă ai trage aer în piept, ți-ar mirosi a patriotism și religie sau a lămâie de la standul la care se vinde limonadă peste stradă?
Vizavi de biserică sunt deschise terase ale magazinelor. Păzite de lumina soarelui, sub corturi albe, pe tarabe, vânzătorii își expun marfa: fructe și legume din ce vezi cu ochiul liber.
Pentru un hotel vechi de mai bine de o sută de ani, cele 20 de milioane de dolari investite în Fairmont Copley Plaza fac diferența între restaurarea românească și cea americană sau între interes și dezinteres? Cu copertinele roșii la geamurile de la parter, hotelul are un aer regal.
Situat pe diagonala lui, librăria impresionează prin simplitate. ”Librăria publică a orașului Boston, construită de oameni și dedicată dezvoltării învățăturii” – acest mesaj e gravat în cărămida deschisă la culoare a librăriei din Copley Square. Cele două statui negre veghează la intrarea, în timp ce alte steaguri ale Statelor Unite ale Americii se înclină deasupra ta.
Turnul construit în stil venețian gotic al Old South Church se zărește de la biserica Sfânta Treime. Strada de pe lângă clădirea în stil gotic este îngustă, neprielnică unui claustrofob cu miros sensibil, întrucât tomberoanele sunt la distanță de nici trei metri unul de altul.
Autobuzul trece pe lângă oamenii care așteaptă în stația St James Street. Nici unul dintre cei trei nu are telefonul în mână, deși stația are wi-fi gratuit, iar panoul din spatele lor evidențiază chiar acest lucru. Părul alb al femeii strălucește în soare, băiatul stă plictisit cu un bagaj la picioare, iar fata fumează o țigară. În spatele stației, la umbră sau pe iarbă, la soare remarc fie un cuplu apropiat, fie un grup care pare că face un picnic.
Pe bicicletă, pe jos sau în mașini, oamenii sunt în tricou cu mânecă scurtă și parcă și mie mi se face cald. Suflec mânecile halatului pufos și schimb rapid direcția. Un indicator arată drumul spre New York și brusc aș vrea să știu ce l-a inspirat pe Frank Sinatra, pe Alicia Keys sau pe Jay-z, așa că tastez o nouă destinație, în timp ce norii se adună pe cer și deja nu mai poți zări urmele lăsate de avioane, dar simți cum steagurile încă flutură.
NOTĂ. Acest reportaj virtual (promis încă de ieri) a fost scris de studenta mea Anca Olteanu. Pe mine m-a făcut să văd colțul acela de Boston. M-a făcut să simt mirosul de citrice stoarse și de istorie. Sunt curios cum i se pare vechiului meu prieten Sandu, trăitor de mulți ani în Boston și îndrăgostit iremediabil de acest oraș.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns