Îmi place să descopăr pitoresc şi acolo unde nu e. Iar unde el se lăfăie, nu pot trece nepăsător pe lângă. Şi, totuşi, mi s-a întâmplat. Era în luna august, căutam o terasă prin zona Lipscani (Bucureşti) şi nu i-am văzut. Noroc cu bunul meu prieten, Dan, care n-a ratat momentul şi mi-a prilejuit ocazia de a vă prezenta fotografia de mai sus. Liber la jde mii de comentarii (ştiu, e de PAfoto; dacă doreşte cineva să facă acest exerciţiu, să scrie, adică, pe blogul lui, un text de 500 de semne inspirat de această fotografie, s-o facă – m-ar bucura nespus).
Şi nu uitaţi: încă aştept texte pentru CBM, etapa Inelul de logodnă (până sâmbătă la prânz)!