Nu credeam că mă poate afecta în asemenea hal, povesteşte Ilarion. Intru în metrou, ochesc un loc liber, mă aşez. Alături, un bărbat de vreo 40 de ani, la costum. Pleacă metroul şi-l văd cu coada ochilor cum îşi duce mâna la nas şi începe să se scobească. Mă ridic dezgustat, mă îndepărtez. În staţie ies, traversez, urc în înghesuiala din tramvaiul 1 şi mă trezesc fix cu omul acela lângă mine. Era aşa o mare îmbulzeală încât atunci când a încercat iar să se scobească şi-a băgat degetul în nasul meu.
Magicianul negru alb în profunzime

Vedere din Bucureşti. Cine este magicianul de la interscţia Pache – Moşilor? Foto cu telefonul: Călin Hera
Un incitant text scris pe zid, la baza unei clădiri de la intersecţia Căii Moşilor cu Bulevardul Pache Protopopescu. Un text despre un „magician negru în indescifrabil, alb în profunzime”, semnat Alchimistul spiritual.
Petrecere la dl Lică (după şapte ani de singurătate)
În primul an aproape că n-a scos niciun cuvânt în apartament, să nu tulbure liniştea. A vorbit mai mult în gând în cel de-al doilea an de la plecarea Fostei. Al treilea an l-a prins cu chef de vorbă, dar tot nu-i venea să dernjeze liniştea din casă. Aşa au început lungile discuţii cu Ilarion, cuvintele pline de înţelepciune adresate vecinilor şi creionarea imaginii unui domn Lică cu scaun la cap.
Festivalul Filmului European, acum mai aproape
În Franţa, am auzit recent, din cauza constrângerilor bugetare, industria festivalurilor va avea de suferit în acest an. Se pun la cale greve, se scriu prohoduri. Este o veste care nu are a bucura pe nimeni, în afară doar de vreun contabil din ministerul lor de finanţe. Deşi, se ştie, un festival făcut deştept nu înseamnă doar celtuieli, ci şi venituri frumuşele, directe şi indirecte, plus bucurarea contribuabilului. Ceea ce nu-i de colo.
Vedere din Bucureşti. Nu foarte vechi, da’ bune

Vedere din Bucureşti. Graffiti uriaş pe noua stradă a Berzei, colţ cu Ştirbei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vreo trei pereţi mari, acoperiţi cu graffiti, pe noua stradă a Berzei din Bucureşti. Vechi, da’ bune. Mă rog, nu foarte vechi, la scară istorică vorbind, da nişte ani tot au (doi-trei). Fac deja parte din peisaj, au fost consemnate până şi de Google Street View, care consemnează tot, oricum.
UPDATE. Aflu via fotostefan, că desenele au fost făcute cu voia primăriei, ca urmare a unui concurs, Ironlak Bbq Burner Bucharest, organizat în luna august 2013 de UrbanArt Association. Recomand fotografiile lui Ştefan (redau foarte bine culoarea!).

Vedere din Bucureşti. Ansamblul graffiti de la intersecţia Berzei – Ştirbei, văzute din staţia de tramva. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din Bucureşti. Domnul porumbeilor din Piaţa Romană

Vedere din Bucureşti. Domnul porumbeilor din Piaţa Romană. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Hipodromul Ploieşti din goana maşinii
Actor-surpriză în filmul „Dragoste pierdută”

Valentin Leahu şi Mircea Diaconu în secvenţa de la min. 10 a filmului „Dragoste pierdută” (2008). Sursa: captură YouTube
În această dimineaţă, deschizând eu ca tot omul pagina-mi de Facebook, mă trezesc întâmpinat de un mesaj de la un vechi coleg de redacţie – o redacţie frumoasă, care nu mai există de mulţi ani decât în amintiri.
Vedere din Bucureşti. Cei mai buni mici. Cârnaţi. Pulpe. Carne. Sau nu

Vedere din Bucureşti. Poftiţi la masă în apropiere de staţia RATB „CFR Progresul”. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Festivalul George Enescu. A doua provocare
Evenimentele se derulează cu repeziciune. Cu cât sunt mai importante, cu atât nerăbdarea lor e mai mare. Pentru că evenimentele cu adevărat importante au viaţă proprie. Au sentimente, dorinţe şi nerăbdări. Subjugă. Cer totul, oferind totul. E ca o poveste de dragoste cu totul specială. Aşa definesc eu evenimentul numit Festivalul George Enescu.
Planul lui Zolty prinde să se concretizeze
Mă bucur să vă spun, prieteni, că planul lui Zolty prinde să se concretizeze. Pe scurt, pentru cei care încă nu au aflat: Zolty, un blogger special, a hotărât să ofere un cărucior electric cuiva care are nevoie. Ca lucrurile să fie duse la bun sfârşit, avea nevoie de un sponsor care să transporte cadoul şi să achiziţioneze acumulatorii necesari căruciorului, astfel încât câştigătorul să se poată aşeza liniştit şi să se plimbe.
Facebook bate filmul. De la piticul londonez la orele de religie în școli
Uneori, Facebook bate filmul. Într-o discuție despre granița tot mai subțire dintre real și virtual, cineva spunea foarte hotărât că online-ul, cu rețelele sociale cu tot, face parte din viața reală, să nu ne mai amăgim că n-ar fi așa. Deci, a nu se eluda.
Prin urmare, mă dau și eu pe Facebook, atunci când am răgaz. Azi m-a amuzat o etichetă, cea cu care deschid această postare, alaltăieri mi-au sărit în ochi, iar apoi pe pagină şi, iată, aici, patru poveşti de care nu pot trece aşa, pur şi simplu. Una mai fascinantă decât alta, deşi fiecare e aparte.
Despre oamenii care sunt artişti
Prietenul Alexandru este autorul unei noi acţiuni de toată isprava: întreabă artiști pe care îi aplauzi pe scenă ce ascultă ei în timpul liber – acasă sau în mașină. Astfel, grație autorului excelentului blog Despre operă, aflăm că dirijorul Tiberiu Soare ascultă Pink Floyd (The Dark Side of the Moon), pe când se luptă cu traficul bucureștean, combinat cu integrala simfoniilor de Gustav Mahler, dirijate de Leonard Bernstein la pupitrul New York Philharmonic Orchestra.