Spre finalul semestrului am făcut un experiment împreună cu studenții de la Jurnalism, anul al II-lea: i-am trimis, pe fiecare, aiurea, în lume. Mergeți, căscați ochii bine în stânga, în dreapta, în sus și în jos, citiți câte ceva despre locul cu pricina și scrieți un reportaj virtual astfel încât eu, cititorul, să văd, citind, ceea ce ați „văzut” voi.
Cugetare pe strada Mătăsari

Vedere din București. Pe strada Mătăsari 23 se află încă frumoasa clădire a unui simbol cultural românesc: Editura Cugetarea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am avut într-una din zilele trecute suficient timp liber ca să fac o plimbare pe celebra stradă Mătăsari, de la Bd. Pache Protopopescu până la strada Matei Voievod. Cel mult zece minute la pas săltăreț, cale de o oră de căscat ochii. Știam că voi descoperi ceva, așa că mi-am rezervat o jumătate de oră pentru această excursie. A fost bine.
Vedere din Bucureşti. Nu foarte vechi, da’ bune

Vedere din Bucureşti. Graffiti uriaş pe noua stradă a Berzei, colţ cu Ştirbei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vreo trei pereţi mari, acoperiţi cu graffiti, pe noua stradă a Berzei din Bucureşti. Vechi, da’ bune. Mă rog, nu foarte vechi, la scară istorică vorbind, da nişte ani tot au (doi-trei). Fac deja parte din peisaj, au fost consemnate până şi de Google Street View, care consemnează tot, oricum.
UPDATE. Aflu via fotostefan, că desenele au fost făcute cu voia primăriei, ca urmare a unui concurs, Ironlak Bbq Burner Bucharest, organizat în luna august 2013 de UrbanArt Association. Recomand fotografiile lui Ştefan (redau foarte bine culoarea!).

Vedere din Bucureşti. Ansamblul graffiti de la intersecţia Berzei – Ştirbei, văzute din staţia de tramva. Foto cu telefonul: Călin Hera
Facebook bate filmul. De la piticul londonez la orele de religie în școli
Uneori, Facebook bate filmul. Într-o discuție despre granița tot mai subțire dintre real și virtual, cineva spunea foarte hotărât că online-ul, cu rețelele sociale cu tot, face parte din viața reală, să nu ne mai amăgim că n-ar fi așa. Deci, a nu se eluda.
Prin urmare, mă dau și eu pe Facebook, atunci când am răgaz. Azi m-a amuzat o etichetă, cea cu care deschid această postare, alaltăieri mi-au sărit în ochi, iar apoi pe pagină şi, iată, aici, patru poveşti de care nu pot trece aşa, pur şi simplu. Una mai fascinantă decât alta, deşi fiecare e aparte.