Ardei iute tocat „Ştefan cel tare”. Sursa: Facebook
Uneori, Facebook bate filmul. Într-o discuție despre granița tot mai subțire dintre real și virtual, cineva spunea foarte hotărât că online-ul, cu rețelele sociale cu tot, face parte din viața reală, să nu ne mai amăgim că n-ar fi așa. Deci, a nu se eluda.
Prin urmare, mă dau și eu pe Facebook, atunci când am răgaz. Azi m-a amuzat o etichetă, cea cu care deschid această postare, alaltăieri mi-au sărit în ochi, iar apoi pe pagină şi, iată, aici, patru poveşti de care nu pot trece aşa, pur şi simplu. Una mai fascinantă decât alta, deşi fiecare e aparte.
Bancnota canadiană de 5 dolari, spockăită de fanii Star Track. Sursa: Facebook
1. Bancnota de 5 dolari canadieni
Mare tevatură în Canada: Banca Națională îi roagă pe fanii filmului Star Treck să nu mai mâzgălească bancnotele de 5 $, că e păcat, mâzgălelile pot interfera cu elementele de siguranță ale bancnotei, unele tranzacții pot fi împiedicate din cauza asta, unde mai pui că pe bancnote sunt reprezentate figuri simbolice ale țării, care ar trebui să insufle înalte sentimente de mândrie națională. Dar ce-i inspiră pe mâzgălitori? Faptul că, mâzgălit nițel, portretul celui de-al șaptelea premier Wilfrid Laurier (1841 – 1919), așa cum apare el pe banconta de 5 $, aduce binișor cu Spock, personaj fictiv din Star Treck. Ceea ce e suficient pentru o spokăială pe cinste.
Mesajul despre piticul lononez. Sursa: Facebook
Un mesaj postat de un oarecare Doru Apetrei, care povesteşte…, trebuie să redau aici ce: „Bună seara! Am un prieten pitic, are 96 cm. A făcut multe tâmpenii pe aici, a spart o benzinărie în elefant&castle, nişte locuinţe în Seven King, trei sau patru, mai cu carduri… Dar nu vreau să intru în detalii. Ideea e că e urmărit pe aici şi vrea să plece în România… Ştiind că eu vreau să plec pe 11 acuma, mi-a propus să-l bagîn bagaj şi pune şi el la bilet, plus plăteşte bagajul la cală (mi se pare normal!). Există riscul să fiu depistat? Şi dacă da…, ce pot păţi? Piticul e major (30 de ani).” Recunosc că am văzut în acest text o Proză Arhiscurtă. A fost o postare îndelung comentată şi share-uită. Am primit chiar şi mesaje în privat în care eram atenţionat să nici nu mă gândesc să iau piticul în bagaj :). Citez: „Nici un pitic din lume nu merita sa iti risti libertatea pt el.mai si postezi pe fb.adica mura in gura.simplu fapt ca te intalnesti cu el sau te saluti, cu siguranta esti supravegheat.„
3. Spune-mi pe cine fotografiezi ca să-ţi spun dacă apari pe Google Street View
Victor Cozmei pe Google Street View. Sursa: Facebook
Să-ți vezi chipul (e un fel de a spune) pe Google Street View, e mai ceva decât un banal selfie. I s-a întâmplat lui Victor Cozmei, care fotografia maşinuţa Google prin New York (W 125th St), iar maşinuţa Google îl fotografia pe el; ulterior a urcat poza pe Street View :). Victor, autor printre altele al unui site la care l-am îndemnat în urmă cu câţiva ani, Bucureşti. Acum, dezvoltat şi la nivel de pagină pe Facebook, personifică astfel conceptul de photoception.
4. Un punct de vedere în scandalul privind orele de Religie în şcoli
Cum eu nu am amintiri despre ora de Religie deoarece pe vremea lui Ceauşescu nu se făcea Religie la şcoală (încerc să îmi imaginez cum ar fi fost să îţi treacă prin gând aşa ceva şi zâmbesc amar), am apelat la o amintire a lui Paul Balogh, care povesteşte despre fosta lui profă de Religie, destul de neinspirată, care l spunea că muzica rock e satanică, şi de cel care i-a luat locul, un tip care urma să se călugărească, un personaj dostoievskian care li s-a confesat: hotărâse să meargă pe calea Domnului pentru că luase parte la un viol în grup şi asta îl marcase enorm, îl torturase interior până la a-şi ieşi aproape din minţi; s-a putut liniști numai când a luat calea credințe. Va fi iertat?, asta Paul nu ne spune şi nici nu are de unde să ştie.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 