Șarpele avea burta umflată, parcă ar fi înghițit o minge. Așa ni se părea. În orice caz, nu putea intra în gaura lui de șarpe din cauza burții. Poate de lene. Oricum, l-am cules din iarbă fără grabă. L-am dus la țeavă, i-am băgat țeava în gură. Înainte de asta l-am pus să muște o cârpă, de care am tras cu putere până și-a lăsat în ea toți dinții. I-am scos din burtă mingea, care era o broască. I-am dat să fumeze. Apoi l-am umplut cu apă. Când ne-am plictisit de el, încă trăia. Însă foarte puțin.
P.S. Am povestit asta și în versuri și într-o proză aproape scurtă.