Dacă ar fi existat pe vremea aceea elixirul tinereții fără bătrânețe și viață fără de moarte, astăzi ar fi împlinit 245 de ani. Sau ieri. Probabil că ar fi fost surd, mut, orb, șchiop, paralizat și foarte-foarte mic (știe toată lumea că oamenii încep să se micșoreze vizibil după ce trec de o sută de ani). Pe vremea aia nu exista însă acest elixir, nu fusese inventat. Așa că s-a descurcat și el cum a putut. Şi-a zis: La un moment dat, voi muri. Ar fi cool dacă aș găsi o chestie care să mă facă să trăiesc și după aceea. O aroganță, firește. Dar, dacă tot i-a trecut asta prin cap, și-a zis Hai s-o facem! (Lass es uns tun, într-o germană pentru care nu bag mâna în foc). I-a ieșit. Azi, Ludwig van Beethoven e viu. Trăiește. În fiecare dintre cei care i-au ascultat măcar o dată simfoniile, concertele, sonatele, cvartetele ori incredibila operă Fidelio.
Google a oferit jeri astăzi un doodle foarte colorat. Ăsta e enunțul superficial. Mai vreți unul? Google oferă aproape zilnic doodle-uri colorate. Vi se pare cool? Depinde cum privești, depinde ce înțelegi prin cool.
Ceea ce mi se pare cu adevărat important e faptul că google, prin doodle-urile sale, care comemorează/cinstesc/atrag atenţia, le oferă utilizatorilor câte o linguriţă, mai mare sau mai mică, de cultură generală.
Din cei jde milioane de utilizatori zilnici din lumea-ntreagă se vor fi nimerit câteva sute de mii de curioşi care au petrecut câteva minute citind cine a fost Diego Rivera ăsta de i-a dedicat google un doodle şi ce-o fi făcut el la viaţa lui. Unii vor fi ajuns până la Frida Kahlo şi tot aşa.
Am devenit fan al logourilor google. Cel putin acum, de când a început Olimpiada de iarnă de la Vancouver, mă bucur ca un copil când deschid google si văd ce-au desenat meseriasii ăia. M-am bucurat câteva zile în tăcere. Acum mi-e ciudă că nu m-am apucat să le salvez, să mă uit la ele si pe urmă. Am doar câteva – putine.
Dacă mai aveti, ajutati-mă să le adun. Bine?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 